METODOLOGIA DE DIAGNOZĂ A ÎNTREPRINDERII

Metodologia de diagnoză are ca obiective:

–         cunoaşterea performanţelor şi vulnerabilităţii întreprinderii în complexitatea ei, adică din perspectivă: economică, financiară, socială (ecologică) şi strategică;

–         cunoaşterea perspectivelor domeniului în care îşi desfăşoară activitatea întreprinderea şi influenţa acestuia asupra evoluţiei viitoare;

–         cunoaşterea stării prezente a întreprinderii pe ansamblu şi pe principalele sale nivele organizatorice din perspectiva potenţialului uman tehnic, comercial, financiar etc.;

–         identificarea punctelor critice şi a cauzelor ce le-au generat, inclusiv obiectivitatea şi subiectivitatea inflexiunilor;

–         aprecierea riscurilor prezente şi viitoare şi a şanselor de viabilitate a întreprinderii.

Metodologia de diagnoză are ca instrument de bază DIAGNOSTIGRAMA. Aceasta asigură:

–         tratarea unitară a diagnosticului la toate nivelele de organizare ale întreprinderii; proceselor ce au o exprimare cantitativă, dar şi a celor care se apreciază prin calificative;

–         descrierea activităţilor şi potenţialităţilor întreprinderii prin criterii şI caracteristici;

–         diferenţierea criteriilor în cadrul nivelelor de organizare şi a nivelelor în cadrul întreprinderii;

–         luarea în considerare a indicatorilor atât ca valoare absolută, cât şi ca tendinţă;

–         agregarea diagnosticului parţialîn diagnosticul general al întreprinderii.

Metoda constă în următoarele:

  • identificarea criteriilor de descriere a eficienţei economice integrale. Nici o judecată de valoare nu se poate face fără un sistem de criterii bine ales. Criteriul are menirea să surprindă ceea ce este esenţial în existenţa şi funcţionalitatea activităţii. El trebuie să fie concis şi relevant.

  • stabilirea grilei pentru evaluarea criteriilor. Deşi există mai multe posibilităţi, s-a optat pentru grila cu cinci stări, din figura de mai jos:

Ecartul grilei

1                                2                                    3                                4                             5

Nesatisfăcător             Satisfăcător                      Mediu                           Bine                         F. bine

S1                         S2                           S3                          S4                            S5

GRILA DE EVALUARE
  • parametrizarea grilei de evaluare cu funcţia de utilitate Neumann, Von I, Morgenstern

unde:

U(Si) – utilitatea stării “Si”

a, b – parametrii

unde:

Nmax, Nmin – nota maximă, respectiv minimă de pe ecartul grilei de evaluare. În urma parametrizării se obţin următoarele utilităţi pentru stările grilei:

S1 = 0,00; S2 = 0,25; S3=0,50; S4=0,75; S5=1,00

  • încadrarea criteriului de diagnoză utilizat într-o anumită stare

Cazul 1 – criteriul se exprimă numai ca valoare absolută, nu şi ca evoluţie în timp (caz particular)

Dacă criteriul se poate exprima prin indicatori fizici, valorici sau de eficienţă, mărimea efectivă a acestora comparate cu mărimi referenţiale (optime, standard etc.) asigură încadrarea în starea corespunzătoare. Spre exemplu, o rată a profitului de 50% se identifică cu starea de apreciere foarte bună, în timp ce o rată a profitului negativă, cu starea de nesatisfăcător. Valorile intermediare vor acoperi toate celelalte trei stări.

Dacă nu există posibilitatea unor estimări cantitative, criteriul definindu-se prin aprecieri calitative obţinute prin chestionare, interviuri etc., încadrarea în scara stărilor se face pe baza unei analize critice a informaţiilor obţinute.

Cazul 2 – criteriul se exprimă ca valoare absolută, şi ca evoluţie în timp

Este cazul cel mai frecvent întâlnit. Necesar este să se găsească o posibilitate de “unificare” a celor două stări, cum ar fi matricea de unificare prezentată în figura de mai jos. Ecartul grilei de evaluare şi determinarea utilităţilor se prezintă în figurile imediat următoare.

VALOAREA ABSOLUTĂ
TENDINŢA F. mică

Nesatisfăcătoare

Mică

Satisfăcătoare

Medie

Mediu

Mare

Bine

F. mare

F. bine

Creştere bruscă (îmbunătăţire) Stare foarte proastă cu perspective Stare medie cu perspective Stare bună cu perspective Stare foarte bună Stare excepţională
Creştere lentă Stare proastă Stare medie Stare bună Stare bună cu avantaj Stare foarte bună
Menţinere Stare foarte proastă Stare proastă Stare medie Stare bună cu avantaj Stre bună
Scădere lentă Stare aproape de catastrofă Stare foarte proastă Stare proastă Stare medie Stare medie cu avantaj
Scădere bruscă (înrăutăţire) Stare catastrofală Stare foarte proastă Stare proastă Stare proastă cu avantaj Stare medie cu tendinţă proastă
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
Stare catas-trofală Stare aproape de catas-trofă Stare foarte proastă Stare foarte proastă cu perspec-tivă Stare proastă Stare proastă cu avantaj Stare medie Stare medie cu perspec-tivă Stare medie cu tendinţă proastă Stare medie cu avantaj Stare bună Stare bună cu perspec-tivă Stare bună cu avantaj Stare foarte bună Stare excep-ţională
ECARTUL GRILEI DE EVALUARE

Utilitatea stărilor se determină cu relaţia cunoscută:  U(Si) = a.Ni + b

0,21 0,50 0,78 0,93 1,00
0,28 0,43 0,71 0,86 0,93
0,14 0,28 0,43 0,57 0,71
0,07 0,14 0,28 0,43 0,64
0,00 0,14 0,28 0,36 0,57

MATRICEA UTILITĂŢILOR

  • acordarea coeficienţilor de importanţă pentru fiecare criteriu.

Coeficienţii de importanţă sunt acele mărimi care diferenţiază criteriile în funcţie de contribuţia acestora la determinarea “stării de sănătate” a întreprinderii. Stabilirea acestor coeficienţi este o operaţiune ce trebuie realizată de o echipă formată din specialişti, buni cunoscători ai domeniului. Fiecărui membru al echipei i se dă lista criteriilor cerându-i-se să le ordoneze după importanţa pe care o consideră. Conducătorul echipei confruntă răspunsurile şi generează discuţii asupra punctelor de vedere diferite, urmărind, prin reluări succesive ajungerea la consens. În final va decide asupra mărimii coeficienţilor de importanţă pentru fiecare criteriu. Aceşti coeficienţi sunt numere întregi mai mari decât “1”.

Pentru uşurarea procesului de ordonare se recomandă utilizarea matricei determinării coeficienţilor de importanţă (fig. de mai jos). Se identifică toate criteriile, se înscriu într-un tabel pe orizontală şi pe verticală, apoi se compară unul cu altul de la stânga la drepta. Dacă se consideră criteriul din stânga mai important decât cel din dreapta se trece semnul “+”, dacă nu “-“. Nu se exclude nici “0” când sunt apreciate egale ca importanţă criteriile. După ce se completează întreg tabelul, se face suma plusurilor şi a minusurilor, având în vedere ca la criteriul  ce are mai multe  plusuri, coeficientul să fie mai mare decât la cel care are mai puţine, fără să se impună regula proporţionalităţii.

C1 C2 C3 S+ Ki
C1 + + 2 5
C2 + 1 2
C3 0 1
MATRICEA DETERMIN~RII COEFICIEN|ILOR DE IMPORTAN|~
  • determinarea coeficientului agregat de eficienţă b

unde:

–         Ui – utilitatea indicatorului

–         Ki – coeficientul de importanţă al indicatorului

EXEMPLU DE CALCULE:

–         cifra de afaceri

–         profitul

–         marja de profit

–         capacitatea de autofinanţare

–         productivitatea muncii

–         rata profitabilităţii economice

–         rata profitabilităţii financiare

1) Cifra de afaceri

a)      Vom transforma valorile din preţuri curente în preţuri comparabile cu ajutorul relaţiilor:

CAcomp1 = CAcurente1

Urmare calculelor efectuate am obţinut următoarele date prezentate în tabelul de mai jos:

Tabelul 1.1

miliarde lei

ANII 2000 2001 2002 2003 2004
CA în preţuri curente 148,23 193,09 277,98 389,49 462,69
CA în preţuri comparabile 148,23 143,03 167,46 203,92 220,33

b)      În continuare vom determina tendinţa cifrei de afaceri cu ajutorul indicilor în bază fixă şi cu baza în lanţ, luând ca bază de calcul anul 2000:

Tabelul 1.2

ANII 2001 2002 2003 2004
ICA cu bază fixă (%) 96 113 138 149
ICA cu bază în lanţ (%) 96 117 122 149

c)      Vom determina ritmul mediu anual de creştere sau descreştere a cifrei de afaceri, utilizând următoarea formulă de calcul:

Efectuând calculele am obţinut ritmul mediu anual de creştere = 22 %.

Din datele de mai sus putem concluziona că pe perioada analizată SC X are o activitate economică în dezvoltare, performanţa economică fiind în creştere de la un an la altul: în anul 2002 performanţa economică are un procent de 17 %, în anul 2003 – 22 %, iar în anul 2004 aproape 50% .

2) Profitul

Pentru a aprecia tendinţa profitului şi ritmul mediu anual de creştere al acestuia am parcurs aceleaşi trei etape prezentate mai sus  şi  am obţinut următoarele date:

a)      Vom transforma profitul din preţuri curente în preţuri comparabile şi vom obţine datele prezentate în tabelul de mai jos:

Tabelul 2.1

miliarde lei

ANII 2000 2001 2002 2003 2004
Profitul în preţuri curente 3,82 13,41 6,13 11,49 7,29
Profitul în preţuri comparbile 3,82 9,93 2,38 3,90 2,25

b)      Vom determina tendinţa profitului cu ajutorul indicilor în bază fixă şi cu bază în lanţ şi obţinem următoarele date:

Tabelul 2.2

ANII 2001 2002 2003 2004
Iprofit cu bază fixă (%) 260 62 102 59
Iprofit cu bază în lanţ (%) 260 24 164 58

c)      Ritmul mediu anual de scădere a profitului este de 24%.

Din datele prezentate putem concluziona că, în anii 2001 şi 2003 afacerea se dovedeşte eficientă deoarece în preţuri curente se înregistrează o creştere de profit, iar în anii 2002 şi  2004 se înregistrează o scădere a profitului . Aceasta scădere a profitului se datorează cresterii cheltuielilor cu amortizarea prin

3) Marja de profit

a)      Vom calcula tendinţa marjei de profit folosind următoarea formulă:

b)      Vom calcula ritmul mediu de creştere al marjei de profit după formula utilizată anterior şi vom obţine următoarele date, având ca bază de calcul anul 2000:

Tabelul 3.1

ANII 2000 2001 2002 2003 2004
Marja de profit (%) 2,58 6,94 2,21 2,95 1,58
IM cu bază în lanţ (%) 100 269 32 133 54
Ritmul mediu anual de creştere a marjei de profit-% 22

Din datele prezentate putem concluziona că, în anii 2001 şi 2003 afacerea se dovedeşte eficientă deoarece în preţuri curente se înregistrează o creştere a marjei de profit, iar în anii 2002 şi  2004 se înregistrează o scădere a marjei de profit în preţuri constante.

Ritmul mediu anual de creştere a marjei de profit în perioada 2000 – 2004  este de 22%.

4) Capacitatea de autofinanţare

Vom calcula tendinţa capacităţii de autofinanţare utilizând următoarea formulă de calcul:

Tabelul 4.1

miliarde lei

ANII 2000 2001 2002 2003 2004
CAF (miliarde lei) 16,06 25,56 21,90 36,55 58,26
ICAF (%) 100 4,49 3,65 10,22 15,03

Din datele obţinute în tabel putem concluziona că indicatorul indică reducerea performanţei financiare a Direcţiei Regionale de Poştă Timişoara în anul 2002, ceea ce determină, în mod general, reducerea autonomiei financiare şi creşterea riscului de neplată a creditelor contractate. Având în vedere faptul că Direcţia Regională de Poştă Timişoara este sucursală a Companiei Naţionale Poşta Română, se elimină creşterea riscului de neplată a creditelor contractate, prin neangajarea la credite bancare.

Anul 2004 se   încheie cu o creştere semnificativă a indicatorului.

5) Productivitatea muncii

Vom calcula productivitatea muncii folosind următoarea formulă:

Cifra de afaceri în preţuri comparabile este cea prezentată în tabelul 1.1.

Tabelul 5.1

ANII 2000 2001 2002 2003 2004
CA preţuri comparabile (mil. lei) 148.230 143.030 167.460 203.920 220.330
Număr salariaţi 3.472 3.324 3.280 3.245 3.213
Productivitateamunciimil.lei/sal 42,69 43,02 51,05 62,84 68,57

În continuare, în vederea determinării tendinţei productivităţii muncii, vom calcula indicii productivităţii muncii cu bază fixă şi cu bază în lanţ, luând ca bază de calcul anul 2000:

Tabelul 5.2

ANII 2001 2002 2003 2004
IW bază fixă (%) 100,77 119,58 147,43 160,62
IW bază în lanţ (%) 100,77 118,66 124,09 109,11

Din datele de mai sus, rezultă ca productivitatea muncii a avut in perioada analizată o tendinţă crescătoare de la un an la altul, fapt demonstrat si de valoarea ritmului mediu anual de creştere al productivităţii muncii în perioada 2000 – 2004, de 26 %. Aceasta creştere are la bază  modificarea volumului de prestari servicii realizat in perioada analizată cât şi a valorii acestuia .De asemenea, la creşterea productivităţii muncii a contribuit intr-o oarecare măsură şi reducerea număului de personal.

6) Rata profitabilităţii economice (RPE)

Vom calcula indicele ratei de profitabilitate economică cu bază fixă şi cu bază în lanţ, în vederea aprecierii tendinţei RPE pe perioada analizată.

Tabelul 6.1

ANII 2000 2001 2002 2003 2004
RPE (%) 6,43 19,43 9,93 17,13 11,59
IRPE cu bază fixă (%) 100 302 154 266 180
IRPE cu bază în lanţ (%) 100 302 51 173 68

Calculăm ritmul mediu anual de creştere a ratei profitabilităţii economice la nivelul anului 2004 având ca bază de calcul anul 2000. În urma calculelor efectuate s-a obţinut:

%

7) Rata profitabilităţii financiare (RPF)

Vom calcula indicele ratei de profitabilitate financiară cu bază fixă şi cu bază în lanţ, în vederea aprecierii tendinţei RPF pe perioada analizată.

Tabelul 7.1

ANII 2000 2001 2002 2003 2004
RPF (%) 4,81 14,58 7,45 12,85 8,70
IRPF cu bază fixă (%) 100 303 155 267 181
IRPF cu bază în lanţ (%) 100 303 51 172 68

Calculăm ritmul mediu anual de creştere a ratei profitabilităţii financiare la nivelul anului 2004 având ca bază de calcul anul 2000. În urma calculelor efectuate s-a obţinut:

În continuare, vom proceda la unificarea valorii absolute a indicatorului cu tendinţa acestuia, la încadrarea criteriilor analizate într-o anumită stare, cât şi la acordarea coeficienţilor de importanţă pentru fiecare criteriu. Datele rezultate sunt prezentate în tabelul alăturat.

Tabelul nr. 8.1.

Încadrarea criteriilor analizate în anumite stări

Nr. crt.

CRITERII

SPECIFICAŢIA STĂRII SIMBOL UTILITATE Ki
1.

CA în preţuri comparabile

– valoare absolută

stare bună I1 0,86 15
– tendinţa creştere lentă
2.

Profit în preţuri comparabile

– valoare absolută

stare medie I2 0,43 14
– tendinţa scădere lentă
3. Productivitatea muncii în preţuri comparabile

– valoare absolută

stare bună I3 0,86 13
– tendinţa creştere lentă
4. Marja de profit în preţuri comparabile stare medie I4 0,43 12
– tendinţa scădere lentă
5. Capacitatea de autofinanţare stare medie I5 0,71 10
– tendinţa creştere lentă
6. Rata profitabilităţii economice stare medie I6 0,43 8
– tendinţa menţinere
7. Rata profitabilităţii financiare stare medie I7 0,43 8
– tendinţa menţinere

Pentru a aprecia starea economică generala a SC X calculăm coeficientul complex agregat “b” pe care îl vom determina pe baza teoriei utilităţilor luând în calcul indicatorii anterior analizaţi şi folosind formula de calcul:

unde:

Ui –utilitatea indicatorului

Ki – coeficientul de importanţă al indicatorului

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.