EFECTELE APRECIERII (NOTĂRII) REZULTATELOR ŞCOLARE

Obiective:

La sfârşitul capitolului, veţi fi capabili:

–         să precizaţi în ce constau principalele sisteme de apreciere a rezultatelor şcolare;

–         să identificaţi avantaje şi dezavantaje pentru fiecare sistem

–          să propuneţi criterii de apreciere în cadrul fiecărui sistem de notare

–          să identificaţi variabile care influenţează obiectivitatea notării;

–          să caracterizaţi principalele stiluri de notare deficitară, în funcţie de principalele criterii: profesorul ca evaluator, trăsături de personalitate, expectaţiile sale ca evaluator;

–          să denumiţi tipuri de erori produse în evaluarea rezultatelor elevilor, în funcţie de diferite circumstanţe (de rol, de ordine, de contaminare);

–          să explicaţi cum determină statutul şcolar al elevilor distorsiuni în aprecierea rezultatelor şcolare;

–          să enumeraţi modalităţi de reducere a divergenţelor în notarea rezultatelor şcolare;

–          să diferenţiaţi principalele tipuri de prelucrări a rezultatelor şcolare

–          să prezentaţi organizarea datelor şi a rezultatele unei probei de evaluare într-o fişă de centralizare

–          să efectuaţi o fişă pentru analiza de conţinut a probei de evaluare

–          să propuneţi criterii de comparaţie între evaluările operate de persoane diferite (nota profesorului clasei, evaluare externă)

–          să enumeraţi principalii indicatori statistici utilizaţi în prelucrarea rezultatelor: tabelul rezultatelor, media aritmetică, modul, raportul, mediana

–          să calculaţi indicatorii statistici pentru o situaţie dată

–          să comentaţi semnificaţiile valorilor obţinute, în funcţie de indicatori.

ÑConcepte cheie: notare numerică, notare literală, notare prin calificative, notare prin culori, notarea strategică, notarea sancţiune, notarea speculativă, notarea etichetă, efectul halo, efectul de anticipaţie, efectul de rol, efectul de contrast, efectul de contaminare, eroarea logic, tabelul rezultatelor, media aritmetică, modul, raportul, mediana

1. Sisteme şi criterii de apreciere a rezultatelor şcolare

O primă distincţie se face între: note, propoziţii, calificative; exprimare nonverbală, ectosemantică. Putem determina modele de apreciere în care judecăţile sunt exprimate prin cifre, litere, calificative, culori. Clasificarea constituie ea însăşi un sistem de apreciere.

NOTAREA NUMERICĂ: cifre ordonate pe o scală metrică; două aspecte explică existenţa mai multor modele:

–          semnificaţia mărimii cifrelor prin care se exprimă aprecierea, respectiv mărimea celor două segmente prin care se delimitează starea de reuşită de starea de eşec. La noi, segmentul ce caracterizează reuşita are şase valori, iar cel ce caracterizează eşecul are patru valori.

–          scala notelor însăşi.

  1. 10 trepte în România, Finlanda
  2. 7-8 trepte în cele mai multe sisteme
  3. 1-5 sau 5-1
  4. alte scale: 10-20 note în Franţa, 13 note în Danemarca.

Avantaje şi limite:

– sub raportul utilizării lor, scalele cu 7-8 trepte permit o apreciere cu precizie a notării, fără dificultăţile pe care le implică notarea mai mare de 10 trepte.

– cea mai precisă evaluare este scala binară admis/respins; ca şi scala cu trei trepte, permite o diminuare a erorilor de apreciere, dar nu permite o nuanţare.

NOTAREA LITERALĂ este specifică ţărilor anglo-saxone. Ordinea alfabetică e corelată cu ordinea descrescătoare a rezultatelor:

A-    foarte bune

B-     bune

C-     medii

D-    slabe

E-     nesatisfăcătoare

F-      foarte slabe

Există  variaţii de la un sistem la altul, astfel, în SUA, Teste standardizate şi etalonate stabilesc, în funcţie de un punctaj, nota literală, astfel:

A– 100 de puncte (excelent)

B- 80-90 de puncte (bun)

C- 70-80 de puncte (mediu)

D- 60-70 de puncte (slab)

E- 50-60 de puncte (eşec)

Sub 50 de punte: eşec. Altă determinare: 3 trepte, respectiv:

H-    Honor: performanţe foarte bune;

S- Satisfaction: satisfăcător, mediu;

U- Unsatisfaction: nesatisfăcător.

Nu există bacalaureat, ci se eliberează un certificat pe baza creditelor. Admiterea în învăţământul superior se face pe baza următoarelor criterii:

–          număr de credite (condiţie cantitativă);

–          condiţie calitativă: se admit numai creditele A şi B;

–          recomandări profesori;

–          probe, teste psihologice, medicale, cunoştinţe practice.

NOTAREA PRIN CALIFICATIVE este folosită mai rar ca notarea numerică sau literală.

–          Alternativă la notarea numerică şi literală, modalitate auxiliară a sistemului oficial de notare prin convertirea notelor în calificative.

–          4-5 trepte: excepţional, foarte bine, bine, suficient, nesatisfăcător.

–          Performanţele sunt marcate pe o curbă de distribuţie care pune în evidenţă grupul cu performanţe înalte, medii, scăzute (v. Curba lui Gauss).

–          Forma cea mai simplă este cea binară: admis/respins.

NOTAREA PRIN CULORI este unul din sistemele de notare cele mai vechi; acum este restrâns, fiind cel mai utilizat în învăţământul preşcolar. La Drept: bile negre – nesatisfăcător

Bile roşii – nivel mediu

Bile albe – performanţă foarte bună.

2. Distorsiuni în aprecierea rezultatelor şcolare. Modalităţi de reducere a subiectivismului în aprecierea rezultatelor şcolare

Obiectivitatea notării rezultatelor şcolare este afectată de anumite circumstanţe care sunt responsabile de variaţii semnificative, întâlnite fie la acelaşi examinator în momente diferite (variabilitatea intraindividuală), fie la examinatori diferiţi (variabilitatea interindividuala), la care se adaugă o serie de variabile dependente de contextul şcolar.

Personalitatea şi atitudini ale evaluatorului constituie sursă de divergenţe în apreciere. Incidenţa acestora asupra acţiunilor evaluative se poate produce în următoarele situaţii: a) profesorul ca realizator al procesului de instruire şi b) profesorul ca examinator.

Stilurile deficitare promovate de profesori ca evaluatori sunt variate:

–          notarea strategică se manifestă în tendinţa de subapreciere a performanţelor elevilor – din cauza mentalităţii potrivit căreia „notele de 9 sau 10 nu sunt pentru elevi” sau că notele prea mari acordate în prima parte a anului şcolar ar reduce capacitatea de mobilizare la efort;

–          notarea „sancţiune” se concretizează în aprecierea rezultatelor elevilor prin note sub limită („1”, „2”), pentru atitudini sau fapte (şoptitul, copiatul etc.) care nu au legătură cu nivelul de pregătire;

–          notarea „speculativă” constă în sancţionarea prin notă a unor erori sau lipse de cunoştinţe, chiar şi atunci când acestea nu au fost asimilate de marea majoritate a elevilor clasei sau nu constituie concepte-cheie, vizate de obiectivele programei;

–          notarea „etichetă” – este urmarea unei păreri favorabile/nefavorabile despre un elev, reflectată în tendinţa de menţinere în „zona valorică” în care s-a aflat o perioadă, fără a ţine seama de evoluţia sa ulterioară.

Trăsături de personalitate ale profesorului îşi găsesc expresia în „ecuaţia personală a examinatorului” sau în „eroare individuală constantă” şi care se manifestă în actul evaluativ ca fiind: sever/indulgent, constant/fluctuant, capricios (cu toane), prietenos/distant etc.

Expectaţiile sau „aşteptări ale evaluatorului” influenţează aprecierile privind rezultatele şcolare în două moduri, în funcţie de tipul reprezentărilor pe care profesorul şi le-a format cu privire la potenţialul de învăţare al unor elevi:

a)      „efectul halo” exprimă tendinţa de a supraaprecia rezultatele unor elevi sau de a trece cu vederea unele greşeli sau rezultate slabe, sub influenţa impresiei generale bune despre aceştia (efect de generozitate, efect blând).

b)      „efectul de anticipaţie” este cunoscut şi sub denumirea de „efectul pygmalion” sau „efectul oedipian” se află în directă legătură cu presupoziţia conform căreia „expectanţele/predicţiile se (auto)împlinesc” şi reflectă subaprecierea performanţelor elevilor, ca urmare a părerii nefavorabile pe care educatorul şi-a format-o despre capacităţile acestora.

Diversele circumstanţe în care se realizează actul evaluativ constituie, alături de variabilele de personalitate, alte surse de divergenţe în aprecierea rezultatelor şcolare. Dintre acestea sunt evidenţiate: efectul de rol, de contrast, de ordine.

–          efectul de rol apare în circumstanţele în care educatorul raportează factorilor decidenţi, de care este „dependent”, coeficientul de promovabilitate; asemenea cerinţe antrenează deformarea evaluării, prin tendinţa de apreciere indulgentă a performanţelor elevilor;

–          efectul de contrast sau efectul de ordine apare ca urmare a accentuării diferenţelor de nivel dintre performanţele unor elevi; lucrări sau răspunsuri orale sunt apreciate mai bine dacă urmează după unele mai slabe sau mai exigent, mai sever, dacă urmează după unele mai bune;

–          efectul de contaminare sau de ancorare se poate referi la o dependenţă între evaluări (lucrări) care se succed, în sensul că aprecieri obţinute anterior exercită o atracţie a celor următoare, acestea tinzând să se apropie de cele anterioare, chiar dacă nivelul rezultatelor este diferit; este cazul situaţiei în care cunoaşterea notelor atribuite de alţi evaluatori influenţează aprecierea unui evaluator.

–          Eroarea logică sau eroarea constantă constă în substituirea obiectivelor şi a parametrilor importanţi ai evaluării prin obiective secundare, cum ar fi acurateţea şi aşezarea în pagină, efortul depus de elev, gradul de conştiinciozitate etc.

Statutul şcolar al elevilor generează circumstanţe ce sunt surse de distorsiuni în aprecierea rezultatelor şcolare, în funcţie de tipul de clasă/şcoală de provenienţă; astfel, apartenenţa la o şcoală foarte bună conferă avantaje, elevii de aici fiind apreciaţi mai generos şi invers, provenienţa dintr-o şcoală cu rezultate mai slabe atrage o apreciere mai severă.

Variabilitatea aprecierilor poate fi determinată fie de câte un factor singular prezentat mai sus, fie de un complex de doi sau mai mulţi factori.

Reducerea divergenţelor în notare poate fi realizată „a priori” sau „a posteriori”; printre modalităţile sugerate, menţionăm: alegerea unei scale de notare adecvată, adoptarea unui barem de notare, elaborarea de descriptori de performanţă; multicorectarea (de către cel puţin doi corectori), „ajustarea” notelor (reglarea sistemului de notare a doi corectori care au apreciat foarte diferit aceeaşi lucrare), consensul în utilizarea scalei de notare, ca şi în poziţionarea performanţei acceptabile.

3. Valorificarea evaluărilor privind rezultatele şcolare pentru ameliorarea procesului didactic

Prelucrarea şi analiza rezultatelor probelor de evaluare

Acţiunea de evaluare nu se încheie cu notarea. Multe alte judecăţi valorice sunt emise/ mai pot fi emise prin prelucrarea datelor. Tehnicile de prelucrare sunt foarte apropiate celor utilizate în prelucrarea unor investigaţii ştiinţifice, deoarece implică utilizarea aparatului matematico-statistic; sunt accesibile profesorilor de orice specialitate şi permit organizarea şi prezentarea datelor în tabele, reprezentări grafice cu o mare putere de sugerare. Precauţiile utilizării tehnicilor statistice de prelucrare a rezultatelor probei de verificare vizează faptul că semnificaţiile acestora se pot deosebi de cele utilizate în alte domenii de activitate. În mod curent, profesorul realizează asemenea operaţii pentru grupuri mici de elevi; cercetările pe grupurile mici nu sunt atât de concludente ca pe grupurile mari.

TIPURI DE PRELUCRĂRI:

  1. Organizarea datelor şi a rezultatelor probei de evaluare
  2. Prelucrare statistică

1.Organizarea datelor şi a rezultatelor probei de evaluare

a)      utilizarea unor fişe de organizare a probei pe următoarea structură: obiectivele şi conţinuturile supuse verificării; sarcinile de lucru introduse în probă; consemnarea rezultatelor.

b) Analiză de conţinut a probei, cu evidenţierea datelor următoare:

Răspunsuri Greşeli tipice Frecvenţa lor
satisfăcătoare nesatisfăcătoare

c) Comparaţie între evaluările operate de persoane diferite, prin mai multe modalităţi:

ELEVI NOTE
S P E
1

..

Total valori 140 120 108
Media notelor 8,20 8 7,90
Nota modală

– nota cu frecvenţa cea mai mare –

9 8 8
Amplitudinea notelor

– diferenţa dintre nota cea mai mare şi nota cea mai mică –

10-4 10-4 10-4

S – ultima notă sumativă

P – nota profesorului

E – evaluare externă

Sunt modele posibile de fişe, este necesară prelungirea activităţii de evaluare prin prelucrare statistică şi de conţinut a rezultatelor probei, degajând concluziile menite să autoregleze activitatea profesorului în perioada următoare.

2.Prelucrare statistică

TABELUL REZULTATELOR :

Note 10    9      8    7    6    5    4    3    2    1
Nr. elevi 4    9    10    8    4    3    2     –    –     –

De aici se realizează toate celelalte operaţii de prelucrare statistică: calculul mediei aritmetice, nota modală (nota cu frecvenţa cea mai mare), întinderea scalei notelor, amplitudinea scalei

MEDIA ARITMETICĂ este o mărime relativă  ce poate fi calculată atât pentru seriile simple, cât şi pentru cele cu frecvenţe.

  1. Media aritmetică simplă

–          este rezultanta a mai multor măsurători (rezultate individuale) pe o perioadă determinată; este dată de câtul dintre suma acestor valori şi numărul lor:   x = Σ xi

n

  1. Media aritmetică ponderată

–          se calculează pentru seriile cu frecvenţe, adică în cadrul clasei sunt mai mulţi elevi cu aceeaşi notă.

–           Formula de calcul pentru seriile cu frecvenţe este: x = Σ xi fi

Σfi

MODULUL (modulul, dominanta, nota modală) este nota cu frecvenţa cea mai mare.

–          este determinat din tabel, prin citirea seriei, nu din calcule;

RAPORTUL n/N se referă la o parte a grupului, raportat la total

Ex.: Din 36 de elevi, au promovat 33: n/N = 33/36.

PROCENTUL este valoarea raportului exprimată în procente; exprimă ponderea unei valori în mărimea totală.

MEDIANA  este valoarea centrală a unei serii ordonate care împarte această serie în două părţi egale;

– este o medie de poziţie: acea valoare a rezultatelor, pentru care jumătate din elevi au obţinut rezultate mai mari sau egale decât ea.

Pentru o serie simplă (simetrică, cu aceeaşi frecvenţă):

–          cu număr impar de termeni: mediana este termenul din mijloc.

10         9          8 7          5

–          cu număr par de termeni: mediana este media celor doi termeni din mijloc.

10         9          8          7 5          4

15:2= 7,50

În etapele următoare aplicării unei probe, tehnicile de evaluare utilizate de cadrele didactice trebuie să fie orientate pe selectarea şi organizarea conţinutului activităţilor, astfel încât acesta să fie adaptat şi predat în concordanţă cu capacitatea de învăţare caracteristică grupului de subiecţi. Evaluările întreprinse sistematic favorizează acţiuni operative de valorificare-monitorizare, asigură cunoaşterea efectelor pe care modul de predare le produce asupra învăţării şi favorizează adoptarea măsurilor adecvate pentru optimizarea/transformarea procesului de predare-învăţare. Susţinând (îmbogăţind, ameliorând) învăţarea şi predarea, activitatea de evaluare poate fi privită mai mult ca evaluare pentru învăţare şi evaluare pentru predare decât ca modalitate de control, devenind, în sens autentic, parte integrantă a procesului didactic.

Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale (examen)

  1. Enumeraţi principalele sisteme de apreciere a rezultatelor elevilor
  2. Precizaţi în ce constă semnificaţia mărimii cifrelor în cadrul sistemului de apreciere numeric.
  3. Care este sistemul cu cea mai precisă evaluare? În ce constă dezavantajul acesteia?
  4. Cum se corelează tipurile de rezultate şcolare cu ordinea literelor, în cadrul sistemului de notare literal?
  5. Care este semnificaţia culorii roşii, în sistemul de notare prin culori?
  6. Care sunt principalele variabile care influenţează obiectivitatea notării
  7. Caracterizaţi principalele stiluri de notare deficitară, în funcţie de principalele criterii: profesorul ca evaluator, trăsături de personalitate, expectaţiile sale ca evaluator
  8. Denumiţi tipuri de erori produse în evaluarea rezultatelor elevilor, în funcţie de diferite circumstanţe (de rol, de ordine, de contaminare)
  9. Explicaţi cum determină statutul şcolar al elevilor distorsiuni în aprecierea rezultatelor şcolare
  10. Enumeraţi modalităţi de reducere a divergenţelor în notarea rezultatelor şcolare
  11. Enumeraţi principalele tipuri de prelucrări a rezultatelor şcolare
  12. Prezentaţi organizarea datelor şi a rezultatele unei probei de evaluare într-o fişă de centralizare
  13. Efectuaţi o fişă pentru analiza de conţinut a probei de evaluare
  14. Propuneţi criterii de comparaţie între evaluările operate de persoane diferite (nota profesorului clasei, evaluare externă)
  15. Enumeraţi principalii indicatori statistici utilizaţi în prelucrarea rezultatelor
  16. Calculaţi media, mediana, modul pentru rezultatele unei probe de control ale cărei rezultate se prezintă astfel:
Note 10    9      8    7    6    5    4    3    2    1
Nr. elevi 4    2     5     6    4    2    1    1    –    1
  1. Comentaţi semnificaţiile valorilor obţinute, în funcţie de indicatorii statistici calculaţi
Test pentru autoevaluare
  1. Starea de reuşită în cadrul sistemului numeric românesc are
    1. două trepte
    2. şase trepte
    3. patru trepte
    4. cinci trepte
    5. zece trepte
  1. Dificultăţile cele mai mari de notare le are scala numerică
    1. cu cinci trepte
    2. cu două trepte
    3. cu zece trepte
    4. cu mai mult de zece trepte
  1. În învăţământul preşcolar este utilizată frecvent notarea prin calificative.
    1. adevărat
    2. fals

Răspunsuri: 1b, 2d, 3b

Temă de lucru

Întocmiţi un studiu (referat) cu tema „Sisteme de evaluare a rezultatelor şcolare în ţările lumii”

Resurse www:

http://evaluation.wmich.edu

Test pentru autoevaluare

I. Marcaţi răspunsul considerat corect:

  1. Analiza greşelilor tipice este realizată prin:
    1. tabelul rezultatelor
    2. fişa de organizare a probei
    3. analiza de conţinut a probei
    4. media aritmetică
    5. modul
    6. Nota cu frecvenţa cea mai mare este dată de:
      1. media aritmetică
      2. modul
      3. raport
      4. amplitudine
      5. e. analiza de conţinut a probei

3. Acurateţea şi aşezarea în pagină, efortul depus de elev, gradul de conştiinciozitate primează faţă de obiectivele evaluării în:

  1. eroarea logică
  2. efectul de ordine
  3. efectul halo
  4. notarea etichetă
  5. efectul de ancorare

4. Subaprecierea performanţelor elevilor, ca urmare a părerii nefavorabile pe care educatorul şi-a format-o despre capacităţile acestora caracterizează:

  1. eroarea logică
  2. efectul de ordine
  3. efectul halo
  4. e. efectul pygmalion
  5. f. efectul de ancorare

II. Stabiliţi valoarea de adevăr a următoarelor propoziţii:

  1. Anumite circumstanţe sunt responsabile de variaţii semnificative la acelaşi examinator.
  2. Notarea strategică se manifestă în tendinţa de supraapreciere a performanţelor elevilor
  3. Efectul halo” exprimă tendinţa de a supraaprecia rezultatele unor elevi
  4. Efectul de contrast mai este cunoscut şi sub denumirea de efect halo
  5. 5. Lucrările sau răspunsurile orale sunt apreciate mai bine, dacă urmează după unele mai slabe (efect de ordine)
  6. Provenienţa dintr-o şcoală cu rezultate mai slabe atrage o apreciere mai indulgentă.

Răspunsuri: I.  1c, 2b, 3a, 4e

II. 1A, 2F, 3A, 4F, 5A, 6F


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.