DIFICULTĂŢI ALE PROCESULUI DE PREDARE-ÎNVĂŢARE ŞI ÎNCERCĂRI DE REZOLVARE A LOR

Comunicarea este o componentă vitală a procesului de predare-învăţare. Adeseori reuşita actului pedagogic este asigurată de calitatea comunicării.

Termenul de predare are în vedere acţiunea de „predare-primire” a unui obiect, a unei mărfi. Legat de procesul de învăţământ, termenul de predare are semnificaţia de „a învăţa pe altul”

După C. Bîrzea predarea se defineşte ca „o componentă a instruirii care constă în dirijarea învăţării elevului în vederea atingerii anumitor obiective educative”. Această definiţie sugerează următoarele elemente:

– predarea este o activitatea a adultului care cooperează cu elevii în realizarea procesului de instruire;

– ea constituie un proces dirijat orientat către atingerea unor obiective educative stabilite anterior;

– ea este în interacţiune permanentă cu învăţarea, fiind intim legată de aceasta;

– predarea nu are sens decât în măsura în care produce un efect corespunzător de învăţare din partea elevului;

– predarea este un proces social, realizat prin cooperarea mai multor persoane, fiecare cu rolul şi statutul său bine determinate;

– ea este un ansamblu de interacţiuni, de comportamente verbale şi non verbale care respectă o anumită organizare a condiţiilor de mediu;

Predarea este activitatea cadrului didactic ce implică următoarele:

– explicarea conţinutului prin diferite corelaţii şi aplicaţii;

– definirea conceptelor fundamentale şi operaţionale incluse in programele şcolare;

– expunerea conţinutului (informaţii, deprinderi, strategii) în mod articulat şi coerent, în cadrul le

În concepţiile moderne, pentru ca procesul de învăţământ să(implicit cele trei funcţii principale: învăţare, predare, evaluare) să fie eficient, trebuie ca elevul să nu mai fie considerat obiectul educaţiei ci subiectul acesteia. Efortul elevului trebuie să-l însoţească pe cel al profesorului.

În decursul activităţii mele la catedră pot spune că am întâmpinat şi dificultăţi în procesul de predare, pe care le voi prezenta în mod evolutiv(de la începutul activităţii mele şi până în prezent).

La început, când nu aveam experienţă, constatam că uneori în clasă era rumoare şi nu-mi explicam de ce. Consideram că ceea ce spuneam era interesant şi avea fundament ştiinţific. Astăzi, după ce mi-am întrebat elevii de ce sunt rezultate slabe în catalog la unele obiecte, unii mi-au dat şi răspunsul la întrebarea mea de atunci-conţinutul predat este greu, se predă prea mult şi uneori nu se explică pentru a putea înţelege.

În acest sens, încerc să predau cea ce este esenţial din vastul conţinut(cu respectarea programei) şi pe cât posibil să-i fac să înţeleagă acest conţinut folosind ca metode de predare: explicaţia, exemplul, demonstraţia, problematizarea. Alt mijloc de a obţine rezultate bune este acela de conlucrare a elevilor foarte buni cu cei slabi.

O altă dificultate pe care o întâmpin acum la predarea instruirii practice este acea că nu mai pot lucra cu elevii în separeurile unităţilor de alimentaţie publică. Acest lucru nu mai este posibil deoarece nu mai sunt separeuri sau elevii prestează anumite activităţi de la care nu-i pot întrerupe În acest sens am rezolvat problema cu o minimă dotare la clasă, şi-i aduc aici odată pe săptămână pentru a le putea preda si-i asculta.

În fiecare an pot spune că în funcţie de elevii care îi am la clasă, mai schimb câte ceva la predare(ca metodă, ca material didactic) ca urmare a observaţiilor făcute şi a sugestiilor elevilor de la seriile dinainte.

O altă dificultate pe care o întâmpin la clasele de ucenici este aceea a navetiştilor. Ei, ori nu au prea mult timp pentru învăţat ori sunt obosiţi de pe drum, sau lipsesc-din motive financiare. De aceea pe ei îi solicit mai mult la fixarea lecţiei noi pentru a învăţa din clasă, iar pe cei care absentează când vin la şcoală mă ocup în mod special de ei. Încerc să i mobilizez până ce sunt satisfăcută de rezultatele lor.

De la începutul anului şcolar le-am sugerat un anumit program şi stil de lucru pentru obţinerea unor rezultate bune. Constat cu părere de rău că nu le place să citească sau să urmărească emisiuni educative la T.V. Din această cauză mulţi dintre ei au o cultură generală slabă, cu un vocabular sărac, exprimare greoaie şi cu greşeli din punct de vedere gramatical. Le indic să citească pentru a-şi mai îmbogăţi vocabularul, pentru a se exprima cât mai frumos în relaţiile dintre ei. Tot din această cauză le vine greu să înveţe şi termeni de specialitate şi să se exprime corect. De aceea insist pentru înţelegerea şi învăţarea terminologiei specifice, adecvate disciplinelor tehnice. Lecţiile vizită sau cele cu mijloace moderne le trezeşte şi le orientează atenţia spre nou.

Primele lecţii de „Tehnica Servirii Consumatorilor” le fac prin vizite la unităţile de „Alimentaţie publică” pentru a putea vedea pe viu tipuri de astfel de unităţi şi dotarea specifică a acestora. Vreau să înlătur pe cât posibil metodele abstracte din predare să-i familiarizez cât mai mult-la modul concret cu noţiunile predate. Pe acest raţionament mă bazez când predau obiectele de specialitate. Observ rezultate bune atunci când folosesc metodele active: observaţia, demonstraţia, problematizarea, asaltul de idei, explicaţia. Atunci când din lipsă de timp sau materiale sau nu-i stimulez cu observaţia sau demonstraţia sau nu le explic suficient observ că nu sunt activi la ascultare.

Tema pentru acasă este uşoară şi-i mobilizează la învăţare.

Nu în ultimul rând, le menţin trează atenţia prin mici teste de autoevaluare şi concursuri. Acest lucru îi stimulează la acţiune dar fairplay. Au o scară de valori, în sensul că ştiu ce se aşteaptă de la ei la examen şi pot să spun că-şi fac o evaluare corectă.

Le stimulez creativitatea prin mici sarcini(postere, referate, sugestii de rezolvare a unor probleme).

Fiind dirigintă la această clasă, când observ rezultate slabe intervin imediat(discut cu elevul, chem părintele la şcoală dacă este cazul).Ca însă o concluzie, observ o anumită delăsare la învăţătură poate şi pentru faptul că nu mai există motivaţia învăţării.

BIBLIOGRAFIE:

1. I. Bontaş- Pedagogie, Editura All,1998

2. O. Oprea-Tehnologia instruirii,Editura didactică şi Pedagogică,1979.

Întocmit de:ing. Ardeleanu Cornelia

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.