Relaţia dintre factorii de personalitate şi creativitate în rezolvarea conflictelor din organizaţii

Opţiunea pentru lucrarea de faţă a fost determinată de mai multe considerente:

•           Este evident că, ceea ce se numeşte „idealul managerial ” este departe de a fi atins;

•           Reforma in domeniul  muncii si a raporturilor de munca are o vârstă tânără şi

•           Ar fi eronat să considerăm că în decursul ultimilor ani s-a produs o schimbare radicală in mentalitatea oamenilor, că s-a trecut la un sistem de management modern, care să cultive interesul tuturor angajatilor   pentru inovaţie şi pentru creativitate.

         Educarea creativităţii trebuie să devină calea transformării creativităţii dispoziţionale în creativitate manifestă, drumul valorificării şi amplificării resursei creative latente, procesul stimulării conversiei creativităţii copilului în creativitatea adultului şi creativităţii individuale în creativitatea de grup.

         Nu mai este un secret faptul că succesul de piaţă al unei companii sau valoarea unei strategii depinde nemijlocit de câtă creativitate încorporeaza acea organizaţie  sau strategie.

         Coeficientul de creativitate al companiilor este un concept nou, care indica capacitatea firmelor de a genera idei si solutii noi mai ales atunci cand se prefigureaza rezolvarea conflictelor interne.

Obiectivul lucrării  :

îl constituie analiza relaţiei dintre o serie de factori de personalitate cu puternică încărcătură afectivă (schizotimia-ciclotimia, stabilitatea-instabilitatea emoţională, timiditatea-îndrăzneala, calm-nelinişte, destindere-încordare) şi trăsături integrate aptitudinilor creative (fluiditatea, flexibilitatea, originalitatea, elaborarea problemei, sensibilitatea la probleme şi gândirea creativă globală).

SCOPUL

Scopul  cercetării  este dat de identificarea modului de corelare – la nivelul creativităţii – a unor factori de personalitate cu puternică încărcătură afectivă şi unele aptitudini speciale, recunoscute ca fiind definitorii pentru procesul creativităţii.

Ipotezele cercetării

Ipoteza 1:

Un nivel crescut al schizotimiei, abordată din perspectiva definirii ei ca

factor de personalitate cu puternică încărcătură afectivă, se asociază cu un

nivel mare al gândirii creative.

Ipoteza 2:

Un Eu puternic, privit din perspectiva determinanţilor săi, se asociază cu      note mari la factorii de creativitate integraţi aptitudinii creative: flexibilitate, originalitate, sensibilitate la probleme şi potenţialul creativ general.

Ipoteza 3:

Notele mari la factorul Q4 (tensiune ergică) se vor asocia cu note mari la factorii preinsight: flexibilitate, originalitate.

(Notele mici la factorul Q4 se vor asocia cu note mari la factorul postinsight: elaborarea de probleme)

Concluziile cercetarii

         A fi creativ in relatiile interpersonale  înseamnă, printre altele, a dispune de un cadru intern de evaluare la care să te raportezi în principal fără a fi sclavul aprecierilor ce vin din afară (C.Rogers). De aici şi siguranţa în sine ca şi un spirit de convingere necesar pentru adoptarea de decizii ferme in situatii de conflict.

         Managerul are la îndemână stilul său de conducere , evaluarea şi atmosfera pe care o creează în organizatie, prin care poate inhiba sau dezvolta personalitatea creatoare. Dar nu toţi managerii au conştiinţa rolului pe care îl pot juca şi din acest motiv, pot face unele greşeli de conducere . Aici ar putea interveni prezenţa psihologului care ar trebui să existe în fiecare mediu organizational. El are sarcina de a armoniza influenţele mediului de lucru  şi sociale, de a le pune în beneficiul angajatului.

         Societatea actuală cere cât mai multe resurse de adaptare angajatilor, iar pentru ca adaptarea să

fie eficientă, ea trebuie să fie creativă. A trăi înseamnă de acum încolo „a tinde spre maximum de creativitate”, considera Servan-Schreiber, J.J. (Sfidarea mondiala, Editura Humanitas, Bucureşti, 1990)

         Încununarea armoniei  şi creativităţii în mediul de lucru este exprimarea personalităţii, un sistem spiritual, deschis şi în creştere. Formarea unui salariat este o muncă înceată, meticuloasă şi îndelungată, prin care nu se reproduce un tip unic, ci se creează o persoana activa şi mereu noua.

         Realităţile vieţii de zi cu zi arată că sunt numeroase situaţiile în către persoana se manifestă printr-o reactivitate preponderent de ordin afectiv, mai cu seama atunci cand apar situatii conflictuale. De altfel, însaşi momentele de creativitate intelectuală , necesare medierii conflictelor interpersonale, trebuie să se alimenteze frecvent din acest rezervor de energie deosebit de bogat, care este reprezentat de stările şi trăirile afective.

Autori: Corina Zaharia

Camelia Dragomirescu

Adrian Zaharia

Motivarea alegerii temei

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.