Integrarea in UE Aderarea Romaniei la UE – elemente de strategie

1. Contextul istoric

Romania are legaturi traditionale cu Uniunea Europeana, fiind prima si singura tara din Europa de Est care, inca din anii ’70, a avut un cadru juridic bine definit in relatiile cu UE, iar in 1980 a procedat la recunoasterea de facto a acestei grupari economice prin semnarea Acordului privind crearea Comisiei mixte Romania-CEE. Totodata, o serie de factori obiectivi fac din UE principalul partener comercial al Romaniei, respectiv: apropierea geografica, complementaritatea si potentialul economic, precum si evolutia in timp a cadrului juridic.

Contextul istoric in care se incadreaza demersurile Romaniei vizand integrarea in structurile comunitare se plaseaza sub semnul atat al schimbarilor profunde care au intervenit in societatea romaneasca dupa 1989, cum ar fi: construirea unei societati democratice si instaurarea unei economii de piata, cat si al „sfidarii” dihotomice la nivelul Uniunii Europene: necesitatea unor reforme interne structurale, dublata de inevitabila sa extindere asupra tarilor europene ce subscriu acelorasi valori democratice.

Logica duala a constructiei europene se regaseste pregnant in deciziile politice si documentele programatice ulterioare semnarii Tratatului de la Amsterdam. Agenda 2000 a deschis procesul de reflectie asupra ajustarilor structurale impuse de noile realitati ale unei Uniuni din ce in ce mai integrata la nivel economic, politic si de securitate. Ca un corolar, Avizele Comisiei Europene asupra tarilor asociate din Europa centrala si de est, evidentiind nivelul de pregatire al acestora in indeplinirea criteriilor de aderare, au constituit o baza realista si obiectiva pentru initerea procesului de negocieri si aderare la Uniunea Europeana. Concluziile Consiliului European de la Luxemburg au consfintit, printr-un consens istoric al statelor membre UE, statutul de candidat pentru cele 10+1 state europene aflate in relatii de asociere cu Uniunea Europeana. Caracterul cuprinzator si dinamic al procesului initiat la Luxemburg a fost prezervat in etapele ulterioare (deschiderea Conferintei Europene, ca un cadru pan-european de intarire a cooperarii interstatale; lansarea oficiala, la Bruxelles, in martie a.c., a procesului de largire a Uniunii cu toate statele nominalizate la Luxemburg; demararea <<screening>>-ului examinarii analitice a <<acquis communautaire>>).

Prin incheierea Acordului de asociere la Uniunea Europeana (Acordul European), Romania s-a angajat ireversibil pe calea integrarii europene. Strategia nationala de pregatire a aderarii Romaniei la UE, adoptata la Snagov in iunie 1995, a jalonat etapele procedurale si actiunile ce urmau a fi intreprinse in procesul de apropiere de structurile comunitare. Constienta de deficientele si intarzierile semnalate in Avizul Comisiei Europene din iulie 1997, Romania a accelerat ritmul reformelor economice si institutionale. Statutul de candidat la aderare dobandit in urma Consiliului European de la Luxemburg si oficializat odata cu lansarea procesului de negocieri si aderare la UE, din martie a.c., marcheaza un nou stadiu al relatiilor cu Uniunea si implica asumarea de responsabilitati sporite in indeplinirea criteriilor de la Copenhaga, in alinierea la normele si practicile comunitare. Parteneriatul de Aderare semnat de Romania constituie actualmente elementul-cheie al strategiei consolidate de pre-aderare, enuntand principiile, obiectivele si prioritatile actionale si mobilizand intr-un cadru unic toate formele de asistenta comunitara. Aflata in faza de pregatire intensificata pentru aderare, Romania participa activ la procesul de examen analitic al <<acquis communautaire>>, al carui obiectiv il constituie armonizarea legislatiei interne cu normele comunitare.

Identificarea obiectivelor si a prioritatilor actionale ale Romaniei trebuie, deci, fundamentata pe evaluarea realista a gradului de implementare a acestor criterii, avand in vedere si concluziile Comisiei Europene continute in Avizul din iulie 1997, reiterate in cadrul Parteneriatului de Aderare. Astfel, sintetic, se considera ca Romania este pe cale sa satisfaca in integralitatea lor criteriile politice, a facut progrese semnificative in crearea unei economii de piata viabile, desi aceasta reclama eforturi substantiale in continuare. Dificultati majore se intampina, de asemenea, in instaurarea unui veritabil climat concurential; totodata, nu au fost transpuse sau preluate elementele esentiale ale acquis-ului comunitar, in special in domeniul Pietei Interne.

2. Principii

Uniunea Europeana constituie un cadru destinat sa faciliteze statelor membre realizarea obiectivelor de politica interna si externa, cu respectarea si aplicarea consecventa a unor principii fundamentale comune, pe care Romania si le asuma in totalitate:

  • principiul statului de drept si al respectarii legii, cu stabilirea unui sistem legislativ uniform si asigurarea protectiei drepturilor derivand din reglementarile comunitare;
  • principiul respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului-norma juridica avand valoare universala;
  • principiul statului-social;
  • principiul pluralismului cultural;
  • principiul subsidiaritatii.

3. Obiective

O abordare programatica a integrarii Romaniei in Uniunea Europeana trebuie sa se structureze pornind de la premizele statuate la Consiliul European de la Copenhaga din 1993 drept criterii liminare pentru dobandirea calitatii de membru al UE:

  • stabilitatea institutiilor ce garanteaza democratia, statul de drept, drepturile omului, respectul fata de minoritati si protectia acestora;
  • existenta unei economii de piata functionale, precum si capacitatea de-a face fata presiunii concurentiale si fortelor pietei din interiorul Uniunii;
  • capacitatea de a-si asuma obligatiile ce decurg din calitatea de membru al UE, inclusiv aderarea la telurile uniunii politice, economice si monetare.

Dobandirea statutului de membru al UE, intr-un orizont de timp cat mai apropiat, constituie o prioritate absoluta a politicii romanesti.

Aspiratia Romaniei de a se integra in Uniunea Europeana este expresia fireasca a identitatii de idealuri, valori si principii, a vocatiei sale de tara democrata, profund ancorata prin traditii, cultura si civilizatie, in spatiul unic european.

Obiectivele majore ale Romaniei in perspectiva accederii in structurile comunitare vizeaza:

  • consolidarea sistemului politic si a institutiilor democratice;
  • crearea unui climat economic si social care sa ofere maximum de satisfactie si beneficii cetatenilor ei;
  • eficientizarea structurilor si mecanismelor economiei de piata;
  • intarirea cooperarii politice, economice si culturale cu statele membre ale Uniunii Europene si cu tarile candidate;
  • consolidarea statutului Romaniei pe scena europeana si internationala in termeni de stabilitate si securitate.

Atingerea acestor obiective este un deziderat national, ele constituind o necesitate obiectiva si nu doar simple premize pentru integrarea in structurile europene.

4. Prioritati

In consonanta cu demersurile sustinute ale Romaniei vizand apropierea graduala de institutiile comunitare, se impune definirea precisa a prioritatilor, a caror rezultanta fireasca o constituie integrarea deplina si intr-un orizont de timp cat mai apropiat in Uniunea Europeana:

a. Realizarea  proceselor de reforma.

– Ajustarea structurala la cerintele Pietei Interne a Uniunii si la politicile comune ale UE

  • atingerea si consolidarea stabilitatii macroeconomice in vederea crearii conditiilor pentru dezvoltarea economica durabila;
  • accelerarea ajustarii structurale a economiei pentru a recupera intarzierile in domeniul transformarilor economico-sociale;
  • aplicarea unei politici monetare ferme, neinflationiste si a unei politici fiscale capabile sa corecteze deficitul bugetar si sa impulsioneze activitatea economica, orientata in principal spre export;
  • dezvoltarea regionala si locala, cresterea solidaritatii si a coeziunii economico-sociale;
  • atenuarea consecintelor defavorabile in plan social ale reformelor economice, cu precadere pentru categoriile vulnerabile;
  • relansarea dialogului social, la nivel central si local; stimularea consolidarii si dezvoltarii in continuare a societatii civile;
  • armonizarea legislativa (preluarea si implementarea <<acquis communautaire>>);
  • indeplinirea, graduala, a criteriilor de convergenta necesare pentru participarea subsecventa la Uniunea Economica si Monetara.

– Alinierea la principiile, normele si actiunile Politicii Externe si de Securitate Comune

– Ajustarea institutionala si operationala si intarirea cooperarii cu statele membre si candidate in domeniul Justitie si Afaceri Interne;

– O reforma structurala si functionala a administratiei publice, in vederea cresterii supletei, eficientei si coerentei actului administrativ, reducerii birocratiei, eliminarii disfunctionalitatilor si suprapunerilor de competente si sporirii gradului de compatibilitate cu administratiile din tarile comunitare.

b. Dezvoltarea procesului de informare a opiniei publice romanesti asupra Uniunii Europene, a structurii si functionarii sale, asupra beneficiilor si costurilor ale integrarii europene a Romaniei, precum si asupra demersurilor si actiunilor autoritatilor romane in acest sens.

5. Raportul cost- beneficii

Calitatea de membru al UE va avea un impact major asupra tuturor fatetelor vietii economice, politice si sociale. Implicatiile economice vor fi precumpanitoare, insa se vor inregistra mutatii radicale si in domeniile politic, de securitate, social si cultural.

Din perspectiva politicului, mecanismele de luare a deciziilor vor trebui reconfigurate, in sensul unui transfer de competente catre institutiile comunitare; in acelasi timp insa, Romania va beneficia de posibilitatea de a participa, in cadrul Uniunii, la complexele procese decizionale colective, putand astfel sa-si promoveze si sa-si protejeze mai bine interesele.

Sumarizand, principalele beneficii oferite de aderarea la UE ar fi:

  • un climat politic si economic stabil care ar stimula o dezvoltare durabila;
  • o predictibilitate si o stabilitate crescute ale mediului economic;
  • cresterea competitivitatii pe piata interna, ceea ce va conduce la motivarea si stimularea agentilor economici autohtoni in sensul sporirii productivitatii si a eficientei prin dezvoltarea de noi produse si servicii, introducerea tehnologiilor moderne si diminuarea costurilor de productie;
  • dezvoltarea comertului, un stimul important pentru economia nationala si piata fortei de munca;
  • accesul sporit la pietele de capital si investitii europene, la noile echipamente si sisteme informationale, la <<know-how>>-ul managerial si tehnicile organizationale din tarile dezvoltate;
  • prezenta agentilor economici romani pe o piata unica de mari dimensiuni si cu o portanta deosebita;
  • oportunitati deosebite oferite de implementarea Uniunii Economice si Monetare;
  • intarirea securitatii nationale prin integrarea in mecanismele PESC;
  • oportunitatea de a participa plenar la procesele de luare a deciziilor privind viitoarea configurare a Europei;
  • cresterea prestigiului si consolidarea statutului Romaniei in relatiile cu alti actori statali, atat pe plan politic, cat si economic;
  • dobandirea de catre cetatenii romani a drepturilor decurgand din acordarea „cetateniei europene”;
  • perspective de perfectionare profesionala si acces pe piata europeana a muncii pentru cetatenii romani.

La aceste avantaje directe se adauga, ca un corolar, si costul in termeni de <<lost opportunities>> pe care l-ar genera ne-aderarea Romaniei la Uniunea Europeana:

  • izolarea si indepartarea de la procesele de luare a deciziilor, de la mecanismele de PESC, implicand dificultati si cheltuieli sporite pentru impunerea autonoma pe scena politica si economica;
  • izolarea economica a Romaniei, in conditiile in care UE detine in prezent circa 60 % din comertul exterior romanesc;
  • restrangerea posibilitatilor de acces a produselor romanesti pe piata comunitara;
  • cresterea vulnerabilitatii produselor romanesti in fata masurilor de aparare comerciala si a obstacolelor tehnice practicate de UE fata de tarile terte;
  • cresterea decalajului economic dintre Romania si tarile din zona care vor adera la UE, datorita in principal imposibilitatii de a beneficia de fondurile comunitare de dezvoltare;
  • diminuarea sanselor de aliniere in perspectiva la „acquis”-ul comunitar, avand in vedere ca integrarea intracomunitara evolueaza in permanenta;
  • dificultati in obtinerea consensului la nivelul UE pentru aderarea altor tari candidate, in conditiile cresterii numarului de state membre ale UE;
  • scaderea posibilitatilor Romaniei de a dezvolta o agricultura competitiva ca urmare a neintegrarii la timp in mecanismele Politicii Agricole Comune.

In ceea ce priveste costurile ce trebuiesc suportate pentru aducerea economiei si a societatii romanesti la standardele europene, trebuie remarcat ca aceste sacrificii si eforturi sunt inerente in etapa de tranzitie actuala, ele nefiind determinate arbitrar de exigentele UE, ci constituind pretul reformei indispensabile pentru relansarea Romaniei.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.