SAR – Particularităţi operaţionale pe specialităţi

F.1 Asigurarea medicală

Următoarele reguli se pot urma ca măsuri de precauţie în orice ţară, dar sunt specifice mai ales ţărilor tropicale, considerate ca necesitând cel mai mare grad de asigurare medicală.

F.1.1 Pregătirea plecării în misiune

Toţi membrii echipei SAR trebuie să facă o examinare medicală generală, la o clinică de specialitate.

În funcţie de situaţia din raionul de intervenţie (ţara afectată) se execută următoarele vaccinări împotriva:

-febrei galbene;

-tetanosului;

-poliomielitei;

-hepatitei A şi B;

-meningitei;

-febrei tifoide, etc.;

De asemeni se va asigura medicaţia necesară pentru cel puţin următoarele îmbolnăviri:

-malnutriţia şi alte boli nutriţionale;

-infecţii respiratorii acute;

-boli diareice;

-holeră;

-difterie;

-paraziţi intestinali;

-poliomielită;

-infecţii ale pielii;

-tuberculoză;

-febră tifoidă.

Verificaţi hrana cu care plecaţi în misiune şi care sunt măsurile de deparazitare în ţara afectată;

Cereţi la nevoie săruri pentru rehidratare;

Verificaţi apa cu care plecaţi în misiune;

Cereţi la nevoie comprimate pentru dezinfecţia apei sau tehnică de dezinfectat apa.

F.2 Probleme ale asigurării medicale pe timpul intervenţiei

De regulă, pe timpul primelor 3 zile în condiţii de viaţă şi climă vitrege, trebuie asigurate cel puţin 8 ore de somn pe zi. De asemenea, după prânz, se recomandă o scurtă siestă.

Dieta trebuie să fie cât mai variată, iar alcoolul poate fi consumat moderat, mai ales seara. Hrana trebuie să fie bine gătită şi să fie încă caldă în momentul servirii. Atenţie la produsele cumpărate pe plan local (în special peştele).

Nu uitaţi că raţia normală de hrănire este de 2.200 calorii/persoană/zi, iar cea minimă de supravieţuire este de 1900 cal/persoană/zi.

Nu riscaţi. Consideraţi sursele de apă locale posibil contaminate. În general ceaiul fierbinte, berea, sucurile carbonatate îmbuteliate, sunt sigure pentru băut. Nu folosiţi ghiaţă dacă nu provine din apă sigură.

Se poate considera că necesarul de apă este:

15-20 litri/persoană/zi (din care apă de băut 3-4 litri, preparare hrană 2-3 litri, igienă personală 5-7 litri, spălare echipament 4-6 litri);

20-30 litri/persoană/zi (bucătării);

60 litri/persoană/zi (spitale).

În caz de diaree, beţi multă apă sub diferite forme. Dacă continuă şi după o zi, beţi o soluţie de : 6 linguriţe de zahăr + 1 linguriţă de sare într-un litru de apă curată sau beţi coca-cola. Nu folosiţi antibiotice.

Evitaţi să faceţi baie sau să folosiţi apa din lacuri, râuri, mare, băltoace de ploaie, etc.

F.3 Protecţia psihologică

Populaţia şi personalul echipei SAR este supus acţiunii unor factori de stres, dintre care cei mai frecvenţi sunt:

–         lipsa de informaţii veridice;

–         presiunea timpului;

–         existenţa situaţiilor confuze;

–         stări conflictuale;

–         diferite nivele de suferinţă umană;

–         pericole pentru individ sau colegii săi.

Nivelul de reacţie la aceşti factori de stres diferă de la persoană la persoană şi poate cuprinde în principal următoarele simptome:

–         apatie;

–         confuzie mentală;

–         reacţii negândite;

–         durere de cap, diaree, palpitaţii;

–         senzaţia de teamă şi cea de vinovăţie;

–         somnolenţă sau lipsa somnului;

–         paralizie, iritare;

–         dificultăţi în conducerea mişcărilor.

În general există 5 faze care pot apare din punct de vedere al evoluţiei stresului. Pe scurt, acestea sunt:

a)  Faza I – pe incident

b) Faza II – de avertizare;

c)  Faza III –  de desfăşurare a incidentului;

d) Faza IV- intermediară;

e) Faza V – post incident;

Cele mai frecvente tipuri de stres sunt:

  1. Stresul de bază (stresul obişnuit, de zi cu zi) ;
  2. Stresul cumulativ (stresul acumulat pe o perioadă de timp în care, zilnic, nivelul stresului a depăşit nivelul celui de la punctul 1);
  3. Stresul generat de incidente critice (majore).

Primul ajutor psihologic:

Se poate acorda în două feluri:

a) colectiv

b) individual

a) Primul ajutor psihologic colectiv

Se desfăşoară sub formă unei discuţii libere între membrii echipei SAR, la cel mult 3 zile de la revenirea acestora la baza. Această discuţie este condusă de către un psiholog (în lipsa acestuia de către şeful SAR).

Principalele reguli de urmărit pe timpul discuţie sunt:

– grupul să nu depăşească 15 persoane (în caz contrar se formează mai multe grupe);

– trebuie să participe obligatoriu toţi cei care au participat la intervenţie (dar numai ei);

– toţi cei prezenţi vor fi încurajaţi să vorbească despre misiunea recent încheiată;

– orice comentariu v-a evita de a scoate în evidenţa vinovaţi (discuţia trebuie să se concentreze asupra eficienţei  şi eficacităţii acţiunilor întreprinse şi nu asupra oamenilor);

– conducătorul discuţiei v-a încerca să determine nivelul de stres acumulat de fiecare membru al echipei cu ajutorul unor întrebări de genul: Care crezi că a fost momentul cel mai dificil? Cum te simţi acum? Crezi că se putea face mai mult? Cum? Ce te-a impresionat?.

Scopul principal al acestei activităţi este de a identifica membrii echipei SAR care au încă un nivel de stres cumulativ peste normal şi necesită prim ajutor psihologic individual.

b) Primul ajutor psihologic individual

Acest tip de ajutor  se acordă numai de către persoane calificate în domeniu.

Importanţa acestui tip de tratament constă în faptul că, dacă traumele psihice suferite de un membru al echipei SAR nu dispar în 6 luni, acestea rămân definitive pe tot restul vieţii.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.