FIŞELE CARACTERISTICE ALE PRINCIPALELOR TIPURI DE DEZASTRE SPECIFICE ŢĂRII NOASTRE

Aceste fişe de cunoaştere au drept scop punctarea problemelor de bază privind fiecare tip de dezastru, în vederea realizării unor proceduri operaţionale standardizate de lucru în domeniul apărării împotriva dezastrelor.

Fişele sunt compatibile ca formă cu cele elaborate şi recomandate de OCHA/ONU, fiind detaliate mai jos la punctul  (mai puţin pentru accidentele industriale care au fişe de cunoaştere cu alt format). În continuare sunt detaliate şi dezastrele care nu apar în fişele de cunoaştere ale OCHA/ONU, dar sunt definite de legislaţia română în domeniul apărării împotriva dezastrelor.

2.1 Cutremur

cauza fenomenului: vezi glosarul de termeni de la anexe.

caracteristici generale: mişcarea vibratorie generată de undele seismice care poate determina   prăbuşiri de teren, replici seismice, tsunami, lichefieri ale terenului şi alunecări de teren.

Principalele caracteristici ale unui cutremur sunt:

   focar (sinonim hipocentru) = punct teoretic din interiorul pământului de declanşare a unui cutremur tectonic.

   epicentru = proiecţia focarului pe suprafaţa pământului.

   falie = fractură plană sau uşor curbă a scoarţei terestre în lungul căreia se produc deplasări.

   intensitate seismică = cuantificarea consecinţelor unui cutremur – pe o scară specifică de 12 grade – plecând de la efectele avute asupra populaţiei, a construcţiilor şi a mediului natural.

Cele mai cunoscute scări de intensitate sunt:

– scara MM (Mercalli modificată)

– scara MSK (Medvedev-Sponheuer-Karnik)

   izoseiste = curbe care delimitează – pe o hartă macroseismică – suprafeţele de egală intensitate seismică.

   magnitudine = parametru care măsoară cantitatea de energie eliberată de un cutremur, elaborat în 1935 de S.F. Richter, pe o scară de nouă grade.

   adâncimea focarului (hipocentrului) = distanţa pe verticală dintre epicentru şi focar

După adâncime, cutremurele se clasifică astfel:

   de suprafaţă: între 0 – 50 km

   intermediar: între 50 – 250 km

   de adâncime: peste 250 km

microzonare seismică = împărţirea unei regiuni în sectoare caracterizate de aceleaşi efecte pentru un cutremur prevăzut, înregistrate la scări de 1:5000 până la 1:10000.

predictibilitate: se pot realiza prognoze pe termen lung şi mediu cu o mare probabilitate de reuşită. Pe termen scurt prognozele au o probabilitate de reuşită redusă. Predictibilitatea se bazează pe monitorizarea activităţii seismice, istoricul acestora şi observaţii în teren.

factori de vulnerabilitate: construirea de localităţi în zone cu risc seismic ridicat; clădiri cu structuri de rezistenţă antiseismică neadecvate (defecte de proiectare sau execuţie); densitate mare de locuinţe şi populaţie pe suprafeţe reduse; informarea redusă (în special a populaţiei) despre cutremure.

efecte:

   distrugerea sau avarierea construcţiilor civile (locuinţe, edificii sociale, culturale, religioase etc.);

   distrugerea sau avarierea construcţiilor industriale;

   distrugerea sau avarierea reţelelor de gospodărie publică (apă, gaz, termoficare, electricitate, telecomunicaţii, canal etc.);

   generarea de incendii (în general izolate);

   declanşarea de alunecări de teren sau de surpări de teren, a unor avalanşe;

   avarierea unor construcţii hidrotehnice sau de hidroamelioraţii;

   declanşarea unor epidemii, ca urmare a degradării calităţii factorilor de mediu;

   producerea unor efecte de masă (panică, stres etc.);

   generarea unor accidente nucleare sau chimice.

măsuri de reducere a riscului: proiectarea clădirilor conform normelor de zonare seismice; informarea, pregătirea şi antrenarea populaţiei privind normele de apărare împotriva efectelor cutremurului.

măsuri de pregătire specifice: înştiinţarea populaţiei; realizarea planurilor de protecţie şi intervenţie.

măsuri post-dezastru: evaluarea distrugerilor şi pierderilor; căutare-salvare; asistenţă medicală de urgenţă; reabilitarea facilităţilor ec.-soc. afectate; distribuirea de ajutoare.

instrumente de evaluare a impactului: scări de evaluare a efectelor generate de cutremur (Mercalli, MSK, japoneză, etc.) ; program de evaluare probabilistică (la noi în ţară avem algoritmul de calcul în programul EPI 6, conceput de doctor în ştiinţe medicale Steiner Nicolae).

2.2 Alunecare de teren

cauza fenomenului: vezi glosarul de termeni.

caracteristici generale: Reprezintă cel mai răspândit fenomen geologic.

Principalele caracteristici ale unui dezastru de acest tip sunt:

   viteza de manifestare

– lente, cu viteza v < 0,6 m/an.

– cu viteză medie, 0,6 m/an < v < 3 m/s.

– bruscă, cu v > 3 m/s.

   cauze generatoare

– naturale: ploi torenţiale, mişcări tectonice, eroziuni, prăbuşiri de grote etc.

– artificiale: explozii, excavaţii, lucrări hidrotehnice sau de hidroamelioraţii, construcţia de clădiri lângă versanţi etc.

   modul de manifestare

– fără semne exterioare de manifestare.

– cu semne exterioare de manifestare: căderi de stânci, crăpături şi fisuri, ejectări de apă şi nisip, tasarea construcţiilor.

predictibilitate: frecvenţa de apariţie, extinderea fenomenului şi consecinţele generate de acesta pot fi estima în zonele de risc prin studiul zonei geografice (geologie, geomorfologie, hidrologie, climatologie şi vegetaţie).

factori de vulnerabilitate: clădiri construite pe versanţii dealurilor şi munţilor şi umpluturilor; drumuri şi linii de comunicaţii în zone muntoase; clădiri cu fundaţii slabe; conducte aeriene sau îngropate; necunoaşterea efectelor generate de acest hazard.

efecte:

   distrugerea sau avarierea construcţiilor de orice fel;

   blocarea parţială sau totală a albiei unui râu şi crearea unei acumulări de apă cu pericol de inundaţie;

   distrugerea sau avarierea reţelelor edilitare comunale (apă, gaze, canalizare etc.);

   blocarea parţială sau totală a unor căi de comunicaţie (rutiere, feroviare etc.).

măsuri de reducere a riscului: realizarea hărţilor cu zone de risc; realizarea unei legislaţii în domeniu; asigurarea bunurilor şi persoanelor.

măsuri de pregătire specifice: educarea comunităţii posibil de a fi afectată; realizarea unui sistem de monitorizare, înştiinţare şi evacuare.

măsuri post-dezastru: căutare-salvare; asistenţă medicală; adăpostirea de urgenţă a persoanelor sinistrate.

instrumente de evaluare a impactului: echipe de experţi.

2.3 Inundaţii

cauza fenomenului: vezi glosarul de termeni.

caracteristici generale: Principalele caracteristici ale inundaţiilor sunt:

   unda  de viitură = fenomen de creştere şi descreştere rapidă şi semnificativă a debitelor şi a nivelurilor unui curs de apă, într-o perioadă de timp dată.

   timp de creştere = perioada de timp în care debitele cresc de la valoarea scurgerii de bază la valoarea debitului maxim al culminaţiei viitoare.

   timp de descreştere = perioada de timp în care debitele scad până la valoarea scurgerii de bază.

   debit maxim (de culminaţie) = volumul maxim de apă care trece printr-o secţiune a unui râu într-o secundă.

   volumul viiturii = volumul total de apă scurs pe râu în timpul viiturii.

   propagarea viiturii = deplasarea undelor de viitură între două secţiuni ale unui curs de apă.

predictibilitate: prognoze meteo pe termen lung, mediu şi scurt în funcţie de nivelul tehnic al sistemului de monitorizare a vremii şi cursurilor de apă.

factori de vulnerabilitate: clădiri construite în zona inundabilă; lipsa sistemului de avertizare a populaţiei; capacitate redusă de absorbţie a solului; clădiri şi fundaţii capacitate de rezistenţă slabă; stocuri de alimente neprotejate.

efecte:

a) economice, respectiv distrugeri sau avarii la:

   obiective industriale;

   drumuri şi căi ferate;

   localităţi;

   magistrale de petrol, apă sau gaze;

   linii electrice şi de telecomunicaţii;

   poduri şi podeţe;

   sectorul zootehnic.

b) sociale negative

   victime omeneşti;

   evacuarea populaţiei;

   pericol de epidemii;

   întreruperea procesului de învăţământ;

   distrugeri de bunuri culturale;

   provocarea panicii;

   reducerea ritmului de dezvoltare al zonelor afectate şi diminuarea veniturilor populaţiei

c) ecologice negative

   degradarea mediului ambiant;

   poluarea apelor de suprafaţă sau subterane;

   poluarea solurilor;

   exces de umiditate;

   degradarea versanţilor;

   distrugeri ale faunei şi florei.

Pe lângă efectele directe detaliate mai sus, se pot manifesta şi o serie de efecte indirecte, astfel:

– întreruperea proceselor de producţie;

– întârzieri în livrarea produselor;

– cheltuieli pentru apărarea în timpul inundaţiilor;

– cheltuieli pentru normalizarea vieţii după inundaţii;

– reducerea exporturilor.

măsuri de reducere a riscului: lucrări de apărare (diguri, baraje, canale, poldere, controlul eroziunii, etc.).

măsuri de pregătire specifice: sisteme de detecţie şi alarmare; educarea şi participarea comunităţii; planificarea lucrărilor de apărare.

măsuri post-dezastru: evaluarea efectelor dezastrului; căutare-salvare; asistenţă medicală; aprovizionarea pe termen scurt cu apă şi alimente; purificarea apei; supraveghere epidemiologică; adăpostire temporară.

instrumente de evaluare a impactului: monitorizarea efectelor (mai ales aerian).

2.4 Seceta

cauza fenomenului: deficit pluviometric; degradarea solului; creşterea temperaturii apei oceanelor; creşterea concentraţiei de bioxid de carbon în atmosferă (vezi glosarul de termeni).

caracteristici generale: dezastru cu efect temporar, mai ales asupra agriculturii, a căror forme de manifestare depinde de o serie de factori (existenţa sistemelor de irigaţii, capacitatea de absorbţie a terenului; frecvenţa căderilor pluviometrice; modul de adaptare al fermierilor).

predictibilitate: perioade de precipitaţii reduse sunt normale pentru toate sistemele climaterice. Prognozele meteorologice fac posibilă avertizarea timpurie asupra posibilităţii de producere a fenomenului.

factori de vulnerabilitate: stabilirea de habitate în zone aride; terenuri agricole izolate; lipsa unor resurse alternative de alimentare cu apă; lipsa unei planificări privind alocarea resurselor în zonele de risc; nesubvenţionarea agriculturii în zonele de risc la acest hazard; lipsa interesului faţă de efectele generate de acest hazard.

efecte: scăderea producţiei agricole, viticole şi zootehnice; creşterea preţurilor; creşterea ratei inflaţiei; reducerea stării nutriţionale a populaţiei; îmbolnăviri; reducerea surselor de alimentare cu apă; criză energetică; distrugerea comunităţilor prin creşterea imigrării; scăderea stocurilor strategice.

măsuri de reducere a riscului: sistem de monitorizare şi înştiinţare imediată.

măsuri de pregătire specifice: dezvoltarea unui plan interdepartamental de apărare.

măsuri post-dezastru: menţinerea stabilităţii preţurilor; distribuirea centralizată a hranei; asigurarea rezervelor de alimente la nivelul curent; asigurarea unor noi surse de alimentare cu apă; monitorizarea situaţiei nutriţionale a populaţiei.

instrumente de evaluare a impactului: monitorizarea situaţiei meteorologice şi hidrologice (mai ales imagini prin satelit); monitorizarea situaţiei nutriţionale şi economico-sociale.

2.5 Poluarea mediului

cauza fenomenului: deversarea de substanţe poluante în mediul aerian, marin şi marin; creşterea globală a temperaturii; distrugerea stratului de ozon.

predictibilitate: poluarea este considerată raportată la consumul pe cap de locuitor, astfel că în ţările în curs de dezvoltare ea este în creştere.

factori de vulnerabilitate: industrializarea şi creşterea consumului pe cap de locuitor; lipsa legilor în domeniu; lipsa resurselor pentru contracarare.

efecte: distrugerea recoltelor agricole, pădurilor şi sistemului acvifer; distrugeri materiale şi înrăutăţirea stării de sănătate a populaţiei; răspândirea de germeni patogeni; ridicarea nivelului mărilor; schimbări climatice bruşte; creşterea temperaturii; reducerea imunităţii organismelor.

măsuri de reducere a riscului: stabilirea unor standarde de calitate a mediului; promovarea de politici pentru protecţia surselor de apa; reducerea folosirii pesticidelor; plantarea de arbori şi reducerea ratei defrişărilor; controlul producerii de aerosoli şi produselor cu freon.

măsuri de pregătire specifice: elaborarea unui plan de protecţie şi siguranţă a mediului la nivel naţional; cererea de programe pentru protecţia mediului; includerea problemelor de mediu în programele guvernamentale de dezvoltare.

–         instrumente de evaluare a impactului: sisteme de supraveghere terestre şi aeriene; teste de calitate a aerului, solului şi apei; analiza evoluţiei climei; supravegherea dezvoltării socio-economice.

2.6 Reducerea suprafeţelor împădurite

cauza fenomenului: incendiile de masă; boli ale masei lemnoase; exploatare neraţională.

caracteristici generale: defrişarea contribuie la declanşarea altor hazarde prin slăbirea stabilităţii solului; masa lemnoasă moartă.

predictibilitate: depinde de politica ţării respective în domeniu şi existenţa unei baze de date.

factori de vulnerabilitate: subdezvoltarea; dependenţa de lemn ca sursă de energie; lipsa unei politici de exploatare; creşterea rapidă a populaţiei, a industrializării si urbanizării.

efecte: distrugerea culturilor tradiţionale şi creşterea necesităţilor de import; inundaţii; secetă; foamete; desertificare; poluarea mediului.

măsuri de reducere a riscului: protejarea pădurilor prin legislaţie, măsuri manageriale de conservare.

măsuri de pregătire specifice: educarea comunităţii; promovarea unor alternative la folosirea lemnului ca combustibil.

instrumente de evaluare a impactului: cartografierea pădurilor; supravegherea acestora (terestră şi aeriană); monitorizarea programelor de reîmpăduriri.

2.7 Epizootiile

cauza fenomenului: vezi glosarul de termeni.

caracteristici generale: se datorează unei combinaţii de mai mulţi factori ca temperatura, introducerea de noi soiuri şi animale, folosire pesticide, calitatea apei şi migrarea. Cele mai frecvente tipuri de epizootii sunt :

     pesta ovină;

     pesta porcină;

     pleuro-pneumonia contagioasă a rumegătoarelor mari.

predictibilitate: dacă există sisteme de examinare a stadiului de dezvoltare al animalelor.

factori de vulnerabilitate: număr mare şi variat de animale; lipsa de control asupra importurilor; existenţa unor zone greu accesibile; tehnici agrozootehnice primitive.

efecte: îmbolnăvirea în proporţii de masă la nivelul comunităţii; foamete; panică; scăderea indicelui de creştere economică.

măsuri de reducere a riscului: punerea în operă a unor măsuri de control veterinar şi a unei legislaţii în domeniu; măsuri de eradicare a cazurilor apărute.

măsuri de pregătire specifice: elaborarea unui plan naţional de apărare; programe de pregătire a responsabililor guvernamentali şi fermierilor.

măsuri post-dezastru: coordonarea eforturilor naţionale şi internaţionale de controlare a situaţiei; asigurare unor alimente necontaminate.

instrumente de evaluare a impactului: evaluare prin testare a incidenţei şi severităţii infecţiei.

2.8 Epidemiile

cauza fenomenului: vezi glosarul de termeni.

caracteristici generale: posibil mare număr de cazuri; dezechilibre economice şi sociale; lipsa personalului medical adecvat; pericol de transmitere transfrontalier. Cele mai frecvente tipuri de epidemii sunt :

   bacterii:

   ciumă;

   holeră;

   antrax;

   bruceloză.

   virusuri

  variola;

  febra galbenă;

  encefalitele.

   rickettsii

  tifosul exantematic;

  febra aftoasă.

   ciuperci patogene:

  nocardioza;

  coccidioidomicoză.

   toxine:

  botulism.

predictibilitate: studiile şi rapoartele epidemiologice (cunoaşterea situaţii epidemiologice) pot creşte capacitatea de diagnoză şi prognoză inclusiv la bolile cu perioade mari de incubaţie.

factori de vulnerabilitate: sărăcia; lipsa de imunizare (vaccinare) la boli; nutriţie deficitară; apă potabilă de slabă calitate; sistem sanitar ineficient organizat.

efecte: bolnavi şi morţi; pierderi economice; disfuncţionalităţi sociale şi politice; panică.

măsuri de reducere a riscului: optimizarea sistemului medical de urgenţă; elaborarea unui plan de protecţie cu alocarea resurselor necesare; stabilirea unor proceduri de avertizare în cadrul sistemului de supraveghere de rutină; antrenarea factorilor de decizie pentru situaţii de urgenţă.

măsuri de pregătire specifice: verificare şi confirmare diagnostice; identificarea cazurilor; găsirea surselor epidemice; controlul evoluţiei cazurilor, educarea antiepidemiologică a comunităţii.

măsuri post-dezastru: sistem medical de urgenţă; ajutor medical internaţional.

instrumente de evaluare a impactului: supraveghere epidemiologică, evaluarea periodică a eficienţei sistemului medical de urgenţă.

2.9 Accidente industriale

2.9.1Nuclear

Accidentul nuclear este un eveniment care afectează instalaţia nucleară şi provoacă iradierea sau contaminarea populaţiei sau a mediului înconjurător peste limitele maxime admise.

Cauzele accidentului nuclear pot fi:

– interne;

– externe: dezastre naturale (preponderent cutremur tectonic), sabotaj, căderi de obiecte cosmice.

Tipuri de accident nuclear sunt:

– accident nuclear de rutină (se depăşeşte pe o perioadă foarte scurtă doza maximă admisă în norme);

– accident nuclear major (reprezintă risc biologic mare prin iradierea populaţiei);

– accident nuclear maxim – de bază în proiect (se ia în calcul la proiectarea centralei nucleare şi este delimitat de expunerea rezultată din eliberarea de produse de fisiune, cu o iradiere mai mare de 25 rem pe întregul organism şi 100 rem pe an/adult pentru tiroidă).

Pentru centralele nucleare electrice (C.N.E.) se întocmeşte un plan de protecţie şi intervenţie care cuprinde:

– zonele de risc din jurul obiectivului;

– responsabilităţile autorităţilor publice;

– fluxul informaţional;

– măsurile de protecţie şi de prevenire;

– forţele proprii de intervenţie;

– modul de conducere a activităţilor şi nivelul de decizie pentru punerea în aplicare a planului;

– forţele care pot interveni în sprijin şi modalităţile de cooperare.

Efectele accidentului nuclear sunt:

– iradierea populaţiei prin:

o    inhalarea substanţelor radioactive;

o    radioactivitatea depusă;

o    acumularea lentă a radioactivităţii.

– evacuarea totală a populaţiei din zona de 50 rem;

– evacuarea parţială a populaţiei şi luarea unor măsuri sanitare în zona de 5 rem;

– luarea unor măsuri sanitare pentru populaţie şi restricţionarea consumului de alimente în zona de 0,5 rem.

2.9.2 Chimic

Accidentul chimic reprezintă o eliberare necontrolată în mediul înconjurător a unei substanţe toxice pe timpul producerii, stocării sau transportului acesteia.

Principalele caracteristici ale unui accident chimic sunt:

o    focarul chimic = zona în care substanţa chimică toxică s-a răspândit în mediu şi în care îşi manifestă acţiunea vătămătoare;

o    suprafaţa de contaminare = suprafaţa pe care s-a răspândit substanţa toxică, drept urmare a accidentului;

o    zona de acţiune a norului toxic = zona din atmosferă contaminată;

o    nor toxic = volumul de S.T.I. evaporat de pe suprafaţa de contaminare;

o    zona letală = zona de acţiune a norului toxic în care concentraţia S.T.I. este letală;

o    zona de intoxicare = zona de acţiune a norului toxic care necesită tratarea medicală a populaţiei;

o    persistenţa = timpul de menţinere a norului toxic, la o valoare a concentraţiei mai mare decât cea admisă.

Efectele accidentului chimic sunt:

– pierderi de vieţi umane şi animale;

– evacuarea populaţiei pe urma norului;

– tratarea medicală a populaţiei şi măsuri de decontaminare a terenului;

– perturbări ale vieţii economico-sociale din zona afectată.

2.10 Fenomene meteorologice periculoase

Fenomenele meteorologice periculoase reprezintă acele fenomene care afectează violent zone relativ mari de teren, pe termen lung, provocând pierderi de vieţi omeneşti, pagube materiale şi degradarea mediului ambiant.

Fenomenele meteorologice periculoase caracteristice României sunt:

            ploile torenţiale;

            ninsori masive şi lapoviţă;

            seceta;

            canicula;

            fulgerele;

            grindina;

            ceaţa;

            vânturile puternice (viscol, crivăţ,  etc.)

            îngheţ.

Principalele caracteristici ale acestor fenomene sunt:

– suprafaţa de teren afectată;

– durata de manifestare a fenomenului;

– perioada de manifestare predominantă a fenomenului (anotimp, lună etc.);

– caracteristicile tehnice ale fenomenelor (cantitatea de apă căzută în 24 de ore, grosimea stratului de zăpadă, temperaturi maxime şi minime, vizibilitate, viteza şi direcţia de propagare a vântului etc.)

Efectele ce pot fi generate de acest tip de dezastru sunt:

– pierderi umane şi pagube materiale;

– eroziuni ale solului;

– distrugerea totală sau parţială a căilor de comunicaţii;

– accidente grave pe căile de comunicaţii;

– inundarea unor zone vulnerabile;

– provocarea panicii;

– distrugerea sau avarierea unor reţele de gaze, apă etc.

– distrugerea sau avarierea reţelelor electrice şi de telecomunicaţii;

– alunecări de teren;

– întreruperea procesului de învăţământ;

– izolarea unor comunităţi umane;

– pericol de epidemii;

– provocarea panicii;

– distrugerea faunei şi a florei;

– întreruperea proceselor de producţie.

2.11 Avarii la construcţiile hidrotehnice

Acest accident reprezintă funcţionarea defectuoasă a unei construcţii hidrotehnice, ce duce la pierderi de vieţi umane şi la distrugeri materiale pe porţiunea în aval a acesteia.

Principalele caracteristici ale acestui tip de avarie sunt următoarele:

            datele tehnice ale undei de viitură  (înălţimea undei, viteza de deplasare, volumul de apă dislocuit);

            datele tehnice ale construcţiei hidrotehnice (înălţimea construcţiei, volumul lacului de acumulare, materialul de construcţie şi beneficiarul acesteia);

            sistemul de avertizare – alarmare în caz de avarie;

            evidenţa lucrărilor de întreţinere, reparaţii, consolidare şi expertizare periodică a stării de funcţionare a acesteia;

Efectele care rezultă din avarierea unei construcţii hidrotehnice sunt:

– pierderi de vieţi umane şi distrugeri materiale în zona de inundabilitate;

– evacuarea populaţiei şi a bunurilor de orice tip;

– dereglarea activităţilor economico-sociale în zona afectată;

– cheltuieli bugetare suplimentare pentru realizarea intervenţiei şi reabilitării.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.