DHA şi proiectul MCDA

PARTEA I

1.  Rezoluţia Adunării Generale nr.46/182 adoptată în 1991, asupra întăririi coordonării asistenţei umanitare a Naţiunilor Unite, a stabilit principiile de bază pentru asistenţa umanitară ce va fi asigurată de către Organizaţie şi ţările sale membre  şi a recomandat măsurile specifice pentru a asigura un răspuns prompt şi coordonat la crizele majore şi urgenţele complexe, la fel ca şi la dezastrele naturale şi tehnologice.

2.  În concordanţă cu rezoluţia adunării Generale 46/182 Secretarul General  a constituit un nou Departament al Afacerilor Umanitare (DHA) în aprilie 1992, care are inter alia responsabilitatea pentru asigurarea conducerii şi coordonării pentru un răspuns rapid şi bine coordonat la urgenţele majore, pentru a salva vieţi şi a contribui la reabilitarea şi dezvoltarea populaţiei afectate.

DHA, succesorul legal al UNDRO, încorporează Decada Internaţională de Reducere a Dezastrelor (IDNDR), la fel ca şi fostele unităţi de urgenţă pentru Africa, Irak, Asia de Sud-est, Afganistan  şi Cernobâl.

3. DHA operează în zona gri în care securitatea, politică şi afectarea umanitară converg. Coordonarea politică şi planificarea ca şi alarmarea precoce sunt executate în New York, unde DHA lucrează strâns cu organele deliberative ale Secretariatului Naţiunilor Unite. DHA-Geneva, pe de altă parte, acţionează ca punct focal pentru sprijinul operaţional de urgenţă şi coordonare a ajutorului, la fel ca şi pentru prevenirea dezastrelor şi reducerea efectelor lor. Divizia de coordonare a Ajutorului (RCB) a DHA-Geneva  continuă să manevreze răspunsul toate dezastrele cu debut brusc din cadrul sistemului Naţiunilor Unite.

2.1. DHA – Coordonarea Ajutorului în dezastre

4.  Sarcina principală a Diviziei de coordonare a Ajutorului (RCB) este mobilizarea asistenţei internaţionale în urma unor dezastre naturale şi alte urgenţe.

Monitorizarea acestor dezastre de a lungul lumii întregi, diseminarea informaţiilor şi rapoartele de situaţie, pregătirea misiunilor de teren pentru evaluare şi ajutor şi coordonarea sunt părţi integrale  a activităţilor RCB. Un sistem de alarmă asupra dezastrelor cu debut brusc este în funcţiune la Geneva, la fel ca şi sistemul de serviciu cu acoperire de 24 de ore şi aranjamente de pentru misiunile de teren.

În caz de nevoie, un Centru modern de Cooordonare a operaţiunilor este activat pentru a sprijini misiunile RCB de la Comandament.

Câteva terminale ale sistemelor mobile de comunicaţii prin satelit şi  sisteme de radio VHF/HF sunt la dispoziţia personalului RCB pentru a asigura comunicaţiile de teren în timpul misiunilor.

5. În scopul sprijinirii acţiunilor internaţionale de urgenţă şi pentru a asigura un răspuns eficient şi prompt RCB îndeplineşte o întreagă serie de funcţii de urgenţă cheie cum ar fi manipularea materialelor DHA de urgenţă din depozitul situat pe aeroportul din Pisa -Italia.

6.  În plus faţă de sarcinile sale zilnice de a sprijini ţările care au fost afectate de dezastre şi de a menţine şi extinde o capacitate efectivă de răspuns, RCB este angajat într-un număr de acţiuni pe termen mediu şi lung ale unor proiecte care sunt urmărite în conformitate cu prevederile rezoluţiei Adunării Generale nr. 46/182.

Aceasta introduce abordări inovatoare pentru managementul internaţional al dezastrelor şi este gândită esenţial pentru îmbunătăţirea capacităţii comunităţii internaţionale pentru o evaluare rapidă şi o mobilizare efectivă şi concertată, dezvoltare şi utilizare a resurselor pentru răspunsul de urgenţă prin:

  • Programul de coordonare operaţională;
  • Echipa Naţiunilor Unite de Evaluare în Dezastre şi Coordonare (UNDAC);
  • Centrul de Coordonare a Operaţiilor de la faţa locului (OSOCC);
    • Folosirea mijloacelor militare şi de apărare civilă (MCDA) în ajutorul de dezastru;
    • Registrul central de Capacităţi de Management al Dezastrelor.

7. În cooperare cu 8 guverne şi INSARAG DHA a constituit UNDAC, care în dezastrele majore cu debut brusc, pot fi trimise imediat la locul dezastrului.

Sarcina echipei este să înregistreze evenimentul şi consecinţele sale şi atunci când este necesar să sprijine autorităţile locale în stabilirea nevoilor de asistenţă internaţională şi monitorizare la faţa locului, ca şi în coordonarea acestei asistenţe în imediata perioadă de după un dezastru major. Toţi membrii UNDAC care include militari şi ofiţeri de apărare civilă, sunt pregătiţi în constituirea, organizarea şi procedurile unui OSOCC, destinat să asiste, atunci când este necesar, autorităţile unei ţări afectate de dezastru în îndeplinirea cerinţelor crescute de management  determinate de sosirea asistenţei internaţionale.

8.  Registrul central al capacităţilor de management al dezastrelor este completat ca un instrument operaţional pentru sprijinirea  Sistemului Naţiunilor Unite şi al comunităţii internaţionale în eforturile lor de a îmbunătăţi eficacitatea ajutorului umanitar de urgenţă. Există trei părţi ale acestui registru şi anume – evidenţa Echipelor internaţionale de căutare salvare, evidenţa Oficiilor naţionale de răspuns de urgenţă şi a Serviciilor Naţionale de Ajutor ale Guvernelor care asigură majoritatea donaţiilor. Până la sfârşitul anului 1994 vor mai fi finalizate încă trei părţi ale acestui registru şi anume: stocurile de materiale pentru ajutorul din dezastre, experţii în managementul dezastrelor şi elementele MCDA.

2.2. Proiectul MCDA: un instrument inovator în sistemul de răspuns de urgenţă al DHA

9. Creşterea dimensiunilor, frecvenţei şi a complexităţii dezastrelor necesită o continuă cercetare pentru noi şi variate resurse cu care să se răspundă. În urgenţele pe scară largă, unde magnitudinea dezastrelor este enormă şi distrugerile sunt extrem de grave, limitele capacităţii naţionale şi a celei internaţionale tradiţionale de a răspunde sunt rapid  ajunse şi depăşite. Prin răspunsul din  partea comunităţii internaţionale, care a fost rapid şi eficient în multe cazuri, provocările prezentate mai sus sunt mari, pe cât de mare este şi scopul îmbunătăţirii acestui ajutor.

10. În urmărirea aplicării rezoluţiei Adunării Generale ale Naţiunilor Unite nr. 46/182, DHA este în curs de întocmire a unor Înţelegeri cu Guvernele interesate şi cu organizaţiile inter-guvernamentale şi non-guvernamentale în scopul asigurării unui acces rapid, atunci când este necesar, la capacităţile lor de ajutor de urgenţă, inclusiv rezerve de hrană, stocuri de urgenţă, personal şi sprijin de logistică.

DHA  realizează acestea în parte prin proiectul ei DPR 213/3  asupra folosirii MCDA în ajutorul de dezastru, care caută să oficializeze folosirea acestor materiale prin măsuri standardizate de facilitare, ghiduri şi proceduri.

11. Deşi organizaţiile umanitare existente sunt bine constituite pentru a asista în managementul situaţiilor create de efectele dezastrelor, datorită creşterii cererilor pentru asistenţă internaţională, folosirea MCDA a contribuit fără îndoială la succesul în managementul acestor dezastre.

12. De aceea, DHA a dezvoltat proiectul  MCDA ca un răspuns complementar la cunoscutele “lipsuri umanitare” între nevoile ridicate de dezastru şi ceea ce poate comunitatea internaţională să satisfacă.

2.2.1.Fundamentare

13. Conceptul folosirii mai sistematice a MCDA a început în 1990, în urma unei evaluări a activităţilor de ajutor desfăşurate de militari în misiunile umanitare. În 1991, la cea de a IV-a Întâlnire a Oficialităţilor însărcinate cu Serviciile Naţionale de Ajutor  (NERS IV), UNDRO a fost solicitat să evalueze posibilitatea oficializării practicii de folosire a MCDA din străinătate în operaţiunile de urgenţă. Acesta a fost obiectivul pentru care la începutul anului 1992 DHA-Geneva a lansat proiectul DPR 213/3  pentru folosirea MCDA în operaţiunile in  operaţiunile IDRA.

2.2.2.Seminarul de la Bruxelles

14. În 14  şi  15 decembrie 1992, DHA  şi  IFRC  au organizat un seminar internaţional major găzduit de NATO. La acest seminar, oficialităţile diplomatice, militare şi de apărare civilă, Naţiunile Unite şi IFRC ca şi organizaţiile internaţionale guvernamentale şi non-guvernamentale au discutat criteriile, condiţiile şi perspectivele pentru folosirea MCDA în operaţiunile IDRA. DHA o fost solicitat să coordoneze dezvoltarea ghidurilor pentru folosirea MCDA în astfel de operaţiuni, constituirea unei baze de date legate de MCDA, stabilirea standardelor operaţionale şi identificarea cerinţelor de pregătire cu Statele Membre şi instituţiile relevante.

2.2.3.Grupul permanent de coordonare

Pentru a pune în aplicare recomandările de la Bruxelles, a fost creat un Comitet de coordonare iniţială (SCG), prezidat de Gen. G. Greindl din Austria, pentru a asista DHA în managementul programului şi în elaborarea ghidurilor.

Următoarele State şi organizaţii au participat şi au sprijinit activităţile SGG: Argentina, Austria, Belgia, Germania, Indonezia, Italia, Japonia, Kenya,  Olanda, Norvegia, Federaţia Rusă, Elveţia, Marea Britanie şi Irlanda de Nord, Statele Unite ale Americii, AFCENT, AFDRU, Institutul Universităţii Brown Watson, Uniunea Europeană/ECHO, ICDO, ICRC, IFRC, INSARAG, NATO, SHAPE, Comieteul Director pentru Răspunsul Umanitar, UNHCR, Biroul de legătură pentru legalitate al ONU, Universitatea din Neapole, Universitatea din Ruhr, OMS şi Uniunea Europei de Vest.

2.2.5.Conferinţa Internaţională de la Oslo

Între 20 şi 21 ianuarie 1994  Guvernul Norvegiei a găzduit, la solicitarea  DHA  şi a IFRC,  o conferinţă internaţională la nivel înalt asupra folosirii MCDA în operaţiunile de ajutor în dezastru în timp de pace. Peste 180 de delegaţi  din 45 de state şi 25 de organizaţii au participat la conferinţă. Scopul acestei conferinţe,  prezidate de Mr. Jorgen Kosmo, Ministrul Norvegian al Apărării, a fost să revizuiască şi să dezvolte un set de ghiduri elaborate de SCG. Proiectul documentului a primit întregul sprijin la Oslo şi a menţinut viziunea principală şi conţinutul. S-au făcut o serie de comentarii constructive de către delegaţiile participante, care au subliniat în prealabil claritatea şi acceptabilitatea ghidului.

De altfel. Documentul prezent. Reprezintă o versiune actualizată a proiectului bazat pe acele comentarii.

2.2.6.Capacităţile MCDA

Ca un rezultat al pregătirii şi a rapidei disponibilităţi de a-şi îndeplini sarcinile lor tradiţionale de apărare, MCDA din orice ţară sunt bine organizate şi conduse să asigure, atunci când sunt solicitate, sprijin la întreaga lor capacitate serviciilor de ajutor în domeniul intre altele al lucrărilor publice, comunicaţiilor, transportului, serviciilor medicale de sănătate publică şi de urgenţă, căutare salvare şi activităţi de sprijin. Structura lor este destinată să reacţioneze şi să răspundă rapid într-o manieră complet coordonată, autosuficientă şi extrem de mobilă.

De altfel, consideraţia referitoare la costurile fixe ale MCDA (cum ar fi salariile personalului şi echipamentul) sunt de asemenea acoperite de bugetele lor naţionale, face din aceasta o opţiune viabilă în comparaţie cu orice altă alternativă disponibilă. În această privinţă, este clar că personalul militar, de apărare civilă şi de protecţie civilă şi experienţa lor are un potenţial enorm de a sprijini DHA în îndeplinirea său umanitar şi să servească drept un instrument adiţional pentru asigurarea efectivă a IDRA.

În cele ce urmează sunt exemple tipice ale capacităţilor MCDA în operaţiunile de ajutor în dezastre:

(a) Cercetarea aeriană, terestră şi maritimă şi evaluarea numărului de victime şi a distrugerilor;

(b) Recunoaşterea în zona de dezastru şi a căilor din şi care duc spre aceasta;

(c)  Mână de lucru organizată şi mobilă (angajată direct şi/sau secundată de către  Divizia de Ajutor a DHA) pentru a sprijini în căutare, salvare, evacuare, coordonare şi asigurarea serviciilor de ajutor (cum ar fi ajutorul medical, asigurarea apei, logisticii, alimentelor şi adăpostirii);

(d)  Geniu;

(e)  Facilităţi de comunicaţii/experienţă;

(f)  Sprijin logistic terestru (land);

(g)  Sprijin medical către serviciile civile;

(h)  Elicoptere şi avioane pentru misiuni de transport aerian/paraşutare;

(i) Asigurarea prin resurse navale, pentru coordonare, sprijin de transport, asistenţă medicală, energie, geniu, purificarea apei şi facilităţi de hrănire;

(j) Contaminări Nucleare, biologice şi chimice şi urgenţe ale mediului înconjurător;

(k) Asanarea muniţiilor, eliminarea şi dezamorsarea lor.

3. PRINCIPII ŞI  CONDIŢII

PARTEA II

3.1. Principii generale

20.1.1. Scop

19. Scopul acestui Ghid de folosire a Mijloacelor Militare şi de Apărare Civilă în Ajutorul de dezastru  (mai jos denumit „Ghidul de la Oslo”) este de a stabili cadrul de bază pentru formalizarea şi îmbunătăţirea eficacităţii folosirii echipelor militare şi de apărare civilă străine şi experienţa în operaţiunile de ajutor internaţional de dezastru. Din întreaga gamă de întrebări posibile referitoare la folosirea MCDA, Ghidul prezent se axează pe principiile care vor permite dizlocarea rapidă şi efectivă a MCDA în operaţiunile de ajutor în dezastre Ghidul de la Oslo caută să asigur cele mai înalte standarde de pregătire, eficacitate şi eficienţă a unei IDRA îndreptate spre nevoile victimelor.

3.1.1.Complementaritatea

20.  Mijloacele militare şi de apărare civilă trebuie să fie văzute ca un instrument de suplimentare a mecanismelor existente în scopul de a asigura un sprijin specific pentru cerinţe specifice, ca răspuns la o cunoscută „lipsă umanitară” între nevoile de dezastru care au fost solicitate să fie satisfăcute de comunitate şi resursele disponibile pentru aceasta.

3.1.2.Obiective

21. Ghidul de la Oslo prezintă folosirea în urma unor urgenţe tehnologice şi ale mediului înconjurător în timp de pace. Principiile, mecanismele şi procedurile referitoare la forţele militare participante la operaţiunile de menţinere a păcii sau de asigurare a asistenţei umanitare în situaţii de conflicte armate nu sunt cuprinse în acest document.

3.1.3.Natura neobligatorie a Ghidului de la Oslo

Ghidul de la Oslo are o natură neobligatorie .

Cadrul folosirii MCDA în operaţiunile coordonate internaţional de ajutor de dezastre se bazează pe prezumţia că aceste operaţiuni respectă principiile fundamentale ale rezoluţiilor relevante ale Adunării Generale ale ONU şi în particular a rezoluţiei nr. 46/182 din 19 decembrie 1991, care este reprodus în anexa nr.III. Astfel sprijinul MCDA trebuie să fie folosit cu întreaga, tansparenţă, neutralitate şi imparţialitate în contextul eforturilor de ajutor.

3.1.4.Responsabilitate şi management

MCDA pot fi mobilizate şi deplasate bilateral ca o parte a efortului coordonat internaţional al DHA. În acest context, IDRA trebuie să fie asigurată la solicitarea şi cu consimţământul statului primitor şi pe baza unei solicitări de asistenţă internaţională adresată către DHA.

Toate acţiunile de ajutor rămân în responsabilitatea generală a statului primitor şi sunt completate  de către MCDA străine care operează în cadrul efortului de ajutor internaţional.

Natura şi extinderea asistenţei MCDA va depinde de voinţa politică, fondurile şi alte resurse disponibile.

3.1.5.Costuri şi fonduri

Asistenţa MCDA  trebuie să fie asigurată gratis către statul primitor, dacă nu s-a prevăzut altfel în înţelegerile bilaterale sau reglementate de către înţelegerile internaţionale 1/.

Un stat care a decis să angajeze propriile sale MCDA în IDRA trebuie să ţină seama de raportul cost/beneficiu al acestor operaţii în comparaţie cu alte  alternative, dacă sunt disponibile. În principiu, costurile implicate în folosirea  MCDA naţionale în misiunile de ajutor de dezastru în afara ţării trebuie să fie acoperite de alte fonduri decât cele disponibile pentru activităţile de dezvoltare internaţională.

3.1.6.Identificare şi securitate

În principiu, personalul militar şi de apărare civilă care se deplasează în misiuni de ajutor în dezastre va fi neînarmat şi va purta uniforma naţională.

Responsabilitatea generală pentru asigurarea unei securităţi adecvate pentru sprijinul MCDA rămâne în sarcina statului primitor  2/.

3.1.7.Statut legal

Pe baza articolului 105 din Carta Naţiunilor Unite, personalul MCDA, alarmat, mobilizat şi deplasat la solicitarea DHA şi care îşi coordonează activităţile  cu UNDAC şi OSOCC, I se poate acorda statutul de experţi în misiune pentru Naţiunile Unite în conformitate cu prevederile articolului VI din Convenţia asupra privilegiilor şi imunităţilor Naţiunilor Unite adoptată de Adunarea Generală la 13 februarie 1946 3/.

3.1.8.Măsuri de facilitare

Coordonarea  MCDA  va fi întărită prin adoptarea pe cât posibil a procedurilor standardizate existente. O atenţie deosebită trebuie acordată cererii de asigurare a asistenţei, fonduri, procurare, identificare, culegerii de informaţii, aspectelor legale şi raportării. În această privinţă, DHA a elaborat un sistem coerent de management al urgenţelor. Acest sistem cuprinde o serie de acţiuni care trebuiesc întreprinse atunci când un stat solicită concursul sau oferă asistenţă internaţională. Sistemul de management al urgenţelor al DHA şi formele propuse aplicabile pentru proiectul MCDA, în cadrul acestui Ghid apar în anexa nr.I.

3.1.9.MCDA – un proces dinamic

Procesul  MCDA şi Ghidul de la Oslo au un caracter dinamic şi vor reflecta evoluţia continuă în acest domeniu urmând să fie actualizate în funcţie de aceasta.

3.2. Sarcinile statelor

Pentru a furniza o vedere completă a sarcinilor statelor în folosirea MCDA în IDRA, s-a întocmit un tabel în care sunt prezentate principalele reguli care trebuie să fie respectate de către statele şi organizaţiile internaţionale, fiind aplicabile în cursul variatelor faze ale pregătirii pentru dezastre şi a răspunsului,  necesare pentru asigurarea unei IDRA efective. Trebuie să se reafirme că Ghidul prezent are o natură neobligatorie şi este destinat să faciliteze MCDA în operaţiunile de IDRA în încercarea de a evita întârzierea fatală şi dublarea eforturilor şi de a maximiza folosirea resurselor existente.

3.3. Sarcinile statelor care acordă asistenţa, de tranzit şi afectate de dezastru

3.3.1.Faza de pregătire (naţională)

3.3.1.1. Declararea disponibilităţii  MCDA

a)   Toate statele trebuie să declare în chestionarele DHA, MCDA proprii care pot fi disponibilizate pentru IDRA şi în mod particular:

b)   Punctele naţionale de contact;

c)    Tipul şi cantitatea de resurse şi servicii care pot fi disponibilizate;

d)   Criteriile, precondiţiile şi limitările (costuri, deplasare, durata, nivelul geografic al acţiunii,  etc.) pentru folosirea acestor MCDA;

e)   Pregătirea pentru folosirea MCDA proprii de a opera în teren în  cooperare  cu instrumentele de coordonare de urgenţă ale DHA .

3.3.1.2. Declararea unei capacităţi de răspuns la dezastre

Statele afectate de dezastru trebuie să-şi declare capacităţile lor de răspuns la dezastre. Pe de altă parte, ele vor notifica DHA asupra ariilor în care asistenţa de ajutor în dezastre poate fi necesară.

3.3.2.Planurile de urgenţă

În scopul de a deplasa propriile lor MCDA în IDRA, instituţiile responsabile ale statelor care acordă asistenţa trebuie să pregătească planuri de urgenţă complete care să cuprindă toate disciplinele funcţionale ale managementului management, inclusiv aranjamentele interministeriale financiare, dacă este necesar.

Autorităţile competente ale statelor afectate de dezastru trebuie să întocmească planuri de urgenţă complete pentru a facilita, inter alia, furnizarea asistenţei de ajutor din partea echipelor străine de MCDA.

Aceste planuri vor trebui să rezolve toate aspectele funcţionale legate de constituirea unei agenţii locale de management şi de folosirea resurselor străine de MCDA.

3.3.3.Declararea unei autorităţi competente

Toate statele trebuie să identifice un singur punct naţional de contact care să fie responsabil pentru toate aspectele misiunilor de ajutor în dezastre.

3.3.3.1. Pregătirea personalului

Toate statele trebuie să asigure o pregătire adecvată personalului lor militar şi de apărare civilă care va fi folosit în IDRA.

3.3.3.2. Faza de pregătire  (internaţională) Standardizarea

Trebuie să fie adoptat un certificat standardizat de mişcare, recunoscut şi acceptat de către toate statele care oferă, asigură tranzitul şi primesc asistenţă, pentru a facilita deplasarea rapidă a personalului, echipamentului şi bunurilor.

3.3.3.3. Dezvoltarea capacităţilor naţionale de răspuns la dezastre

Ţările care acordă asistenţa şi cele afectate de dezastru trebuie să coopereze în efortul de a dezvolta capacitatea naţională de răspuns la dezastre a celor din urmă.

3.3.3.4. Standarde internaţionale

Statele trebuie să aplice standardele internaţionale existente, adecvate operaţiunilor de ajutor în dezastre (cum ar fi  distribuirea rapidă a materialelor de ajutor sau marcarea bunurilor de ajutor).

3.3.3.5. Simplificarea şi notificarea regulilor relevante pentru tranzit

Statele trebuie să facă tot posibilul pentru a facilita tranzitul MCDA în IDRA  dacă este necesar prin simplificarea reglementărilor naţionale pentru survol, vamă, etc. şi trebuie să notifice aceasta statelor interesate şi corespunzător DHA.

3.4. Faza de urgenţă

3.4.1.Schimbul de informaţii

Statele trebuie să contacteze imediat DHA pentru schimbul de informaţii referitoare la natura, magnitudinea şi efectele dezastrului.

Statul primitor trebuie să asigure comunităţii internaţionale informaţii prompte şi corecte asupra naturii şi magnitudinii dezastrului, în scopul îmbunătăţirii eficacităţii asistenţei externe.

[ Dacă este necesar, DHA poate asista statul primitor în această sarcină prin intermediul programului UNDAC].

3.4.2.Confirmarea disponibilităţii MCDA

Statele trebuie, să anunţe imediat către DHA după primirea unei solicitări, capacitatea lor de a asigura asistenţă. Precondiţiile şi cerinţele operaţionale pentru IDRA trebuie de asemenea să fie raportate.

3.4.3.Solicitarea asistenţei internaţionale

Dacă asistenţa internaţională, este necesară, ea va trebui să fie solicitată sau consimţită către statele primitoare pe cât de rapid posibil după dezastru pentru a maximiza eficacitatea ei. De asemenea trebuie să se asigure Statelor care asigură asistenţa informaţiile necesare asupra modului cum să dimensioneze asistenţa internaţională  în ceea ce priveşte obiceiurile şi tradiţiile particulare [DHA  poate sprijini statele primitoare prin diseminarea Rapoartelor de situaţie şi a apelurilor de urgenţă].

3.4.4.Declararea autorităţii competente

Statul primitor trebuie să confirme către DHA şi statele care oferă asistenţa şi reprezentantul local al Naţiunilor Unite punctele lor de contact pentru IDRA cât de rapid posibil.

3.5. Managementul  IDRA

Statele primitoare îşi vor reţine autoritatea şi responsabilitatea generală pentru managementul operaţiunilor de ajutor.

În executarea activităţilor specifice de ajutor, va fi responsabilitatea fiecărui Conducător al echipelor MCDA să decidă cele mai adecvate proceduri şi tehnici ce trebuiesc aplicate.

4.5.1.Cooperarea şi coordonarea /LEMA

Statul care acordă asistenţa trebuie să asigure că MCDA proprii participă în orice structură  constituită pentru operaţiunile IDRA.

Cât de rapid posibil statul primitor va trebui să constituie o LEMA.[DHA  este gata şi capabil să sprijine  în acest domeniu, dacă este necesar prin conceptul său OSOCC.]

3.5.2.Informarea de bază

Statul care acordă asistenţa trebuie să asigure o informare precoce şi completă pentru personalul său militar şi de apărare civilă referitoare la Statul primitor al asistenţei. Trebuie acordată o atenţie particulară legislaţiei naţionale, obiceiurilor şi tradiţiilor.

3.5.3.Cooperarea naţională

Statul primitor trebuie să ia toate măsurile adecvate pentru a se asigura  că toate autorităţile sale relevante sunt informate despre solicitarea de ajutor şi sau consimţământul pentru asistenţa internaţională şi sunt pregătite pentru a o facilita.

De asemenea trebuie să adere, atunci când operaţiunea de ajutor se desfăşoară în cooperare cu DHA, la elementele legale de bază aşa cum sunt specificate în cadrul general şi să asigure un mediu cooperativ pentru a facilita sarcinile echipelor străine de MCDA ce asigură asistenţa.

3.5.4.Calitatea materialelor de ajutor

Statele care acordă asistenţa trebuie să asigure că standardele internaţionale pentru calitate, ambalare şi marcare ale materialelor de ajutor sunt îndeplinite, luând în considerare, nevoile, obiceiurile şi tradiţiile statului primitor.

3.6.Desfăşurarea

Statul care acordă asistenţa trebuie să asigure că personalul său militar şi de apărare civilă acţionează în conformitate cu statutul agreat împreună cu statul primitor. MCDA  deplasate la cerere şi în cooperare cu DHA se va conforma prevederilor articolului IV din Convenţia privind privilegiile şi imunităţile Naţiunilor Unite adoptată de Adunarea Generală la 13 februarie 1946. În plus, personalul militar şi de apărare civilă va trebui să fie sensibil la obiceiurile şi tradiţiile statului primitor.

Sprijinul statului care acordă asistenţa

Statul care acordă asistenţa trebuie să asigure, în vederea desfăşurării contribuţiei MCDA proprii, informaţii adecvate statului primitor şi DHA, dacă este nevoie, în concordanţă cu certificatul de deplasare standard propus la Convenţia de la Istambul.

3.6.1.Sprijinul statului primitor

Statul care primeşte asistenţa trebuie să întreprindă toţi paşii necesari pentru a facilita executarea IDRA de către MCDA străine, ţinând seama de facilităţile lor, privilegii şi imunităţi. Acestea includ între altele:

a)   Permisul de survol şi aterizare;

b)   Renunţarea la documentaţia comercială;

c)   Excepţii pentru procedurile vamale;

d)   Renunţarea la cerinţele de viză;

e)   Accesul liber la zona de dezastru;

f)     Recunoaşterea certificatelor;

g)   Autorizarea folosirii mijloacelor de transport şi comunicaţii; 5/

h)   Securitatea MCDA.

Sprijinul statelor de tranzit

Statele de tranzit vor facilita MCDA în executarea IDRA într-o manieră încadrată în timp şi adecvată, cum ar fi aprobarea automată a survolului şi a aterizării. Imediat ce solicitarea pentru asistenţă este primită, Statele de tranzit vor confirma către DHA şi statele interesate facilităţile de tranzit şi de asistenţă care sunt disponibile la fel ca şi posibilele precondiţii.

Statele de tranzit trebuie să confirme către statele implicate organul guvernamental care are responsabilitatea pentru monitorizarea, facilitarea şi coordonarea IDRA în tranzit şi să le comunice la DHA imediat.

Statele de tranzit trebuie să fie responsabile pentru securitatea MCDA aflate în tranzit. Ele trebuie să recunoască în întregime statutul conferit de prezentul document şi să garanteze privilegiile şi imunităţile adecvate conţinute în el.

3.7.Faza post-dezastru

3.7.1.Terminarea IDRA

Statele care acordă asistenţa trebuie să notifice în timp util statelor primitoare şi DHA, ca şi altor părţi care acordă asistenţă durata pe care se acordă asistenţa şi planul de retragere al MCDA.

Statul care primeşte asistenţa trebuie să anunţe Statele care asigură asistenţa, DHA şi alte părţi care asigură asistenţa atunci când IDRA este pe cale să fie oprită  şi se începe aplicarea planurilor de retragere pentru MCDA străine şi alte organizaţii de asistenţă.

3.7.2. Reclamaţii şi locul arbitrării disputelor

Reclamaţiile şi disputele trebuie să fie localizate în concordanţă cu cadrul legal dat în ghidul de la Oslo. Statele trebuie să anunţe la DHA rezultatele.

4. Cadrul şi Procedurile

PARTEA III

4.1. Cadrul legal

Prezenţa MCDA străine în IDRA necesită reglementarea statutului lor legal, a imunităţilor şi facilităţilor garantate în timpul prezenţei lor pe teritoriul statelor primitoare şi a celor de tranzit. Legile generale internaţionale recunosc doar unele imunităţi diplomatice din jurisdicţia acestor state. De aceea sunt necesare reglementări specifice.

Unele rezoluţii ale Adunării Generale ale Naţiunilor Unite se referă la responsabilitatea statelor membre şi a organizaţiilor cu privire la IDRA.

Neîndoielnic, folosirea MCDA în operaţiunile IDRA, în condiţiile principiilor fundamentale ale rezoluţiei Adunării Generale nr.  46/182, pot conduce încă la probleme legale care necesită evaluări şi soluţii referitoare la:

(a) Statutul personalului militar şi de apărare civilă, a echipamentului şi facilităţilor, inclusiv privilegiile şi imunităţile lor;

(b)  Identificarea şi marcarea personalului militar şi de apărare civilă, a echipamentului şi facilităţilor;

(c) Definiţia misiunii MCDA inclusiv durata ei, scopul, aria geografică şi parametrii de acces/tranzit;

(d) Libertatea de mişcare şi acces la şi de la zona de dezastru;

(e) Consimţământul de a opera şi folosi toate echipamentele MCDA şi resursele puse la dispoziţie de către statele/organizaţiile care asigură asistenţa pe durata misiunii IDRA.

4.2. Asistenţa bilaterală  –  un model legal sugerat

În afara vizitelor pentru personalul străin al MCDA în teritoriul unui stat sau staţionarea trupelor străine, IDRA  în mod obişnuit necesită decizii şi acţiuni rapide.

Datorită bruscheţei majorităţii dezastrelor, în general nu există suficient timp pentru negocieri extensive referitoare la detaliile legale ale operaţiunii. Pentru a răspunde la nevoile create de o astfel de situaţie, statele trebuie să aplice înţelegeri prenegociate pentru folosirea MCDA în IDRA. Dacă astfel de înţelegeri nu au fost încheiate, este recomandabil ca statele care doresc să acţioneze bilateral, să facă   uz de Modelele de înţelegeri ce acoperă statutul echipelor MCDA prezentate în anexa nr.II.

4.3.Asistenţa multilaterală – experţii naţiunilor unite asupra statutului misiunii pentru militari şi personalul de apărare civilă în IDRA

În absenţa înţelegerilor bilaterale sau regionale şi datorită naturii umanitare a MCDA în IDRA, elementele operaţiunilor de ajutor justifică aplicarea principiilor fundamentale stabilite în articolul VI, ” experţii naţiunilor unite asupra statutului misiunii ” din Convenţia asupra privilegiilor şi imunităţilor Naţiunilor Unite.6/

Personalul militar şi de apărare civilă alertat, mobilizat şi deplasat la solicitarea DHA şi care operează în cadrul mecanismelor acesteia de coordonare în teren îi poate fi acordat statutul acesta, în concordanţă cu procedurile indicate în Sistemul de Management de Urgenţă al DHA pe baza modelului de schimb de scrisori prezentat în anexa nr. I.

4.3.1.Cadrul legal al operaţiunilor MCDA în mecanismul de coordonare în teren al DHA

Aplicaţiile statutului experţilor în misiune facilitează execuţia IDRA, prin garantarea personalului militar şi de apărare civilă că vor avea privilegiile de bază şi imunităţile necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor lor în cadrul misiunii lor umanitare. Acestea include următoarele elemente, care de altfel au fost prezentate în Convenţia mai sus amintită:

(b)       Imunitate în faţa procesului legal asupra tuturor actelor desfăşurate de către ei în furnizarea IDRA, cu excepţia jurisdicţiei criminale a autorităţilor competente ale ţărilor care acordă asistenţa;

(b)       Exonerarea faţă de orice taxe directe sau indirecte de vamă.

4.3.2.Măsurile practice legale de facilitare a deplasării echipelor MCDA în IDRA

Toate imunităţile trebuie să fie garantate automat la intrarea în ţările primitoare, asigurate prin procedurile agreate de deplasare aşa cum sunt descrise în anexa nr. I, care sunt respectate de către Sistemul de Management de Urgenţă al DHA.

Acestea trebuie aplicate atât timp cât personalul este angajat în IDRA. Statul primitor are dreptul să ceară statului care acordă asistenţa să retragă orice individ, echipament sau resursă.

Organele statelor primitoare pot aresta orice personal militar şi de apărare civilă atunci când este dovedit că a comis o infracţiune. Astfel de persoane pot fi încredinţate comandantului unităţii din care fac parte, autorităţilor diplomatice competente ale statului care acordă asistenţa sau oficialităţii responsabile pentru managementul echipei.

Întreg personalul militar sau de apărare civilă, echipament şi resursele din IDRA, rămân în responsabilitatea legală a statului care acordă asistenţa. Urmărirea, interogarea şi arestarea oficialităţilor de către organele statului primitor nu sunt permise fără consimţământul organelor statului care acordă asistenţa.

Personalul militar şi de apărare civilă va opera în mod normal în uniformele lor naţionale cu excepţia situaţiei în care IDRA necesită alte uniforme sau costume cum ar fi de exemplu într-un mediu contaminat. În orice caz, întregul personal militar şi de apărare civilă trebuie să fie identificat clar ca membrii ai operaţiunii de IDRA şi ai statului care acordă asistenţa. Acei militari şi personal de apărare civilă deplasaţi în condiţiile asigurării Sistemului de Management al Urgenţelor DHA şi cu statut de experţi în misiune pentru Naţiunile Unite trebuie să fie identificaţi prin marcaje adecvate (cum ar fi căşti/berete albastre, şi/sau brasarde cu semnul naţiunilor unite).

În mod similar, toate mijloacele de transport şi facilităţile folosite de MCDA în IDRA trebuie să fie clar identificabile.

În principiu, personalul militar şi de apărare civilă trebuie să fie neînarmat. 7/

Ei pot fi dotaţi cu explozivele necesare pentru îndeplinirea misiunii de IDRA.

Organizaţia Naţiunilor Unite nu va fi făcută responsabilă pentru rezolvarea reclamaţiilor şi disputelor care pot apare ca o consecinţă a operaţiunilor de ajutor desfăşurate de către MCDA străine în IDRA. Statele implicate vor rezolva aceste reclamaţii şi dispute în concordanţă cu legile internaţionale şi practica existentă.

4.4. Proceduri şi mecanisme principale

Există un număr de probleme fundamentale care sunt rezolvate de către DHA pentru a facilita statele primitoare şi donatoare ca şi organizaţiile în deplasarea rapidă şi angajarea MCDA în operaţiunile de IDRA. Aceste elemente au fost identificate de către DHA în următoarele categorii:

Coordonarea;

Management şi proceduri;

Bugetarea;

Pregătirea.

4.5.Nevoile şi nivelul de coordonare

Exemplele de asistenţă necoordonată abundă şi sunt compuse din complicaţiile dificultăţilor de a face faţă efectelor unui dezastru. Deseori statele şi organizaţiile internaţionale şi non-guvernamentale au trimis asistenţă fără a beneficia de o evaluare consolidată a cerinţelor dezastrului. Aceasta a condus la unele  ineficienţe şi folosiri ineficace a resurselor limitate de ajutor pentru dezastru disponibile.

Într-o încercare de a întări coordonarea asistenţei umanitare, Adunarea generală a adoptat rezoluţia nr. 46/182, care  în plus faţă de instituirea DHA ca organism de coordonare, stabileşte principiile de bază pentru asigurarea asistenţei umanitare. Rezoluţia recomandă măsuri specifice pentru a asigura un răspuns prompt şi coordonat la dezastre.

Nevoia pentru o coordonare a asistenţei umanitare există în principal la trei niveluri: la centrele internaţionale pentru activitatea umanitară, cum ar fi Geneva şi  New York; în capitala statului afectat; şi la nivelul de la faţa locului unde activităţile de ajutor au loc între victime şi în mediul haotic al locului dezastrului.

Coordonarea la cel de al treilea nivel cere o coordonare operaţională care include sisteme pentru:

  1. 20. Evaluarea imediată a distrugerilor şi a nevoilor de ajutor la producerea unei urgenţe;

(b) Iniţierea rapidă a coordonării în teren a efortului internaţional de ajutor;

  1. 20. Dezvoltarea unor proceduri de ajutor şi a sistemelor de coordonare;
  2. 20. Schimbările în cunoaştere şi tehnici, cu sublinierea întăririi capacităţilor statului afectat de dezastru de a răspunde la urgenţe.

DHA operează la nivelul internaţional prin diseminarea informaţiilor către comunitatea internaţională asupra dezvoltării dezastrului şi de asemenea prim consultările cu reprezentanţii statelor şi organizaţiilor atunci când se face clarificarea priorităţilor şi a distribuţiei responsabilităţilor în răspunsul la urgenţe. DHA poate disemina instantaneu, prin mijloacele comunicării computerizate comunicate, informaţii şi rapoarte de situaţie către serviciile de ajutor de urgenţă şi ţările donatoare, sistemul ONU şi organizaţiile guvernamentale şi non-guvernamentale.

La nivelul guvernamental este locul, care solicită sau consimte la ajutorul străin şi folosirea MCDA, acceptarea acestui nivel, statutul legal şi planul general de acţiune sunt confirmate aici. Priorităţile operaţionale şi obiectivele sunt stabilite de către autorităţile naţionale în concordanţă cu strategia generală de ajutor de dezastru.

DHA este reprezentată la nivelul naţional de către Coordonatorul rezident al ONU, care este sprijinit de Echipa de Management în Dezastre a ONU care este compusă din toate agenţiile specializate şi alte organizaţii ale sistemului ONU prezente în ţară. Dacă este solicitat, DHA poate numi un delegat în capitală pentru a completa reprezentanţa ONU.

La nivel local, direcţia operaţiunilor de ajutor este responsabilitatea Guvernului şi în mod normal este executată de Autorităţile Locale de Management a Urgenţelor (LEMA). Aici este nivelul în care DHA, prin intermediul UNDAC şi OSOCC, completate cu MCDA, asigură un nou instrument de management pentru a sprijini LEMA în coordonarea segmentului internaţional de asistenţă.

Pentru a evita iniţiativele necoordonate sau competiţia, este important ca organizaţiile implicate să recunoască rolul coordonator al DHA şi să se concentreze asupra capacităţilor şi a experienţei lor specifice în sprijinirea operaţiunilor umanitare.

4.5.1.Managementul

Managementul efectiv, inclusiv coordonarea şi conducerea, reprezintă elementele cheie pentru a asigura cea mai bună calitate în furnizarea asistenţei.

El este gândit să reducă riscul dublării şi maximizării folosirii mijloacelor disponibile.

Diferitele moduri de management şi în mod similar pentru coordonare, au fost identificate în operaţiunile de ajutor în dezastre. Ele caracterizează gradul de autoritate şi competenţă a variatelor părţi implicate.

La nivel internaţional şi în contextul prezentului ghid, managementul constă între altele mandatul şi capacitatea de a organiza alarmarea, deplasarea, folosirea şi retragerea MCDA în concordanţă cu priorităţile şi obiectivele stabilite de Statul primitor. În acest sens, DHA a elaborat un set de Proceduri Operaţionale iniţiale pentru MCDA pentru a asigura un pasaj expeditiv prin, la fel ca şi o execuţie, a variatelor faze ale procesului ajutorului în dezastre.

La nivel naţional şi local, Statul primitor îşi reţine autoritatea şi responsabilitatea generală în cursul operaţiei. De altfel un efort managerial naţional şi internaţional este de asemenea necesar pentru a facilita coordonarea în teren între instituţiile naţionale implicate şi partenerii umanitari. În această direcţie, OSOCC al DHA acţionează ca o interfaţă între LEMA şi asistenţa internaţională ce se asigură.

Managementul intern (comanda şi controlul) fiecărei echipe internaţionale, inclusiv MCDA străine, rămâne responsabilitatea întreagă a conducătorului echipei sau a comandantului unităţii.

4.5.2.Baza de date a DHA

Rezoluţia Adunării Generale a ONU nr. 46/182 a mandatat DHA să constituie şi să menţină un registru central cu tot personalul specializat şi echipe de specialişti tehnici, ca şi de materiale de ajutor, echipament şi servicii disponibile în cadrul sistemului Naţiunilor Unite şi din cele ale Guvernelor şi ale organizaţiilor interguvernamentale şi non-guvernamentale, care pot fi rapid alarmate de către Naţiunile Unite.

Primii paşi în satisfacerea acestor sarcini în ceea ce priveşte proiectul MCDA au fost de altfel făcuţi prin elaborarea de către DHA a unor chestionare pentru Statele membre ale Naţiunilor Unite şi a organizaţiilor adecvate.

În mod obişnuit aceste chestionare caută să stabilească punctele naţionale şi internaţionale de contact, tipul şi cantitatea resurselor şi serviciilor disponibile, criteriile, precondiţiile şi limitările (costuri, durata deplasării, pregătirea pentru operaţiuni în cadrul IMCO, aria geografică de acţiune, etc.) pentru folosirea MCDA în IDRA.

Informaţiile obţinute, vor forma o parte din nucleul bazei de date. Scopul primar al acesteia va fi de a permite DHA să aprecieze resursele şi mijloacele cu care se poate face faţă nevoilor specifice de dezastru. În fine, DHA va acţiona ca un element de coordonare pentru folosirea resurselor disponibile.

În particular, cu referire la o serie de aspecte operaţionale ale proiectului MCDA, Statele şi organizaţiile ce posedă capacităţi de ajutor în dezastre legate de cele militare, vor fi contactate pe baza informaţiilor furnizate în răspunsurile lor la chestionare şi incluse în baza de date a DHA. Notificarea, mobilizarea şi deplasarea MCDA la solicitarea DHA, va fi desfăşurată în concordanţă cu procedurile prezentate în anexa nr.I, care poate fi aplicată pentru a satisface nevoile specifice ale Statelor şi organizaţiilor.

4.5.3.Finanţarea

Aspectele financiare referitoare la folosirea MCDA sunt cruciale pentru succesul  oricărei operaţiuni de IDRA. Întrucât mecanismele de evaluare a costurilor pentru folosirea MCDA pot foarte bine să varieze de la stat la stat, este vital ca aceste mecanisme să fie indicate clar şi să fie bine înţelese înainte de începerea oricărei operaţiuni. În această direcţie, chestionarul DHA caută de asemenea să stabilească în termeni generali mecanismele de evaluare a costurilor folosite în fiecare stat şi organizaţie care vor sprijini operaţiunile MCDA.

Într-o încercare de a asigura deplasarea rapidă a MCDA şi de a reduce numărul de aranjamente ad hoc, DHA solicită statelor potenţial disponibile să asigure asistenţa MCDA, ce ar putea necesita rambursare pentru costurile operaţionale, să anticipeze tarifele lor pentru MCDA. Aceasta ar permite un proces rapid de luarea deciziilor pentru Guvernele statelor care asigură asistenţa şi va permite stabilirea fondurilor de urgenţă naţionale şi internaţionale care ar urma să fie folosite pentru scopurile specifice ale asistenţei de dezastru.

Mai mult, DHA recomandă ca orice cost legat de MCDA pe care ministerele naţionale relevante pot încerca să-l recupereze din surse externe de finanţare, trebuie să acopere exclusiv costurile operaţionale directe (cum ar fi diurne, costurile carburanţilor, etc.), pe când orice alte cheltuieli de capital (cum ar fi întreţinerea, costurile fixe) trebuie să fie acoperite din bugetul normal.

Pregătire

Eficienţa MCDA de a furniza  IDRA va fi foarte mult crescută printr-o pregătire atentă. Pregătirea nu trebuie să se limiteze doar la MCDA la nivel operaţional ci va cuprinde întregul sistem de pregătire (pregătire la nivel internaţional, naţional şi la nivelul unităţilor MCDA).

DHA poate sprijini în această direcţie, prin modulele sale de pregătire MCDA elaborate pe baza unor materiale existente şi a experienţei practice.

Mai mult, DHA organizează cursuri de pregătire deschise pentru toţi cei interesaţi State şi organizaţii. Astfel de cursuri acoperă următoarele elemente legate de:

  1. 20. Nivelul internaţional: rolul şi procedurile operaţionale ale Statelor donatoare şi ale celor primitoare şi a organizaţiilor guvernamentale, nonguvernamentale, legislaţia internaţională, participarea la exerciţii multilaterale, confirmarea şi dezvoltarea ghidurilor şi a planurilor de urgenţă; inter-operabilitatea unităţilor şi schimbul de  pregătire, participarea la Programul Naţiunilor Unite de pregătire pentru Managementul Dezastrelor (cu adresă către MCDA) ;

(b) Nivelul naţional: testarea alarmării şi a procedurilor de solicitare; confirmarea planurilor de urgenţă; coordonarea interregională şi cooperarea, testarea procedurilor de primire şi deplasare; pregătirea prealabilă pentru persoanele cheie din autorităţile civile, agenţii de ajutor şi MCDA; participarea la exerciţiile naţionale de intervenţie în dezastre, ce include procedurile UNDAC/OSOCC.

102. În plus, DHA organizează în cooperare cu statele membre şi organizaţiile relevante exerciţii realiste de intervenţie în teren bazate pe experienţa existentă şi prin instituţii de pregătire.

4.6. ABREVIERI

AFCENT Forţele Aliate Europa Centrală

AFDRU Unitatea de Ajutor în Dezastre a Forţelor Austriece

DHA Naţiunile Unite Departamentul Afacerilor Umanitare (începând cu 01

ianuarie 1998 –  Oficiul pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare (OCHA))

ECHO Oficiul Umanitar al Comisiei Europene

IAEA Agenţia Internaţională de Energie Atomică

ICDO Organizaţia Internaţională de Apărare Civilă

ICRC Comitetul Internaţional de Cruce Roşie

IDRA Asistenţa internaţională de ajutor în dezastre

IFRC Federaţia Internaţională a Societăţilor de Cruce Roşie şi Semilună Roşie

INSARAG Grupul Internaţional de Avizare în Căutare-Salvare

LEMA Autoritatea locală de management de urgenţă

MCDA Mijloace militare şi de Apărare Civilă

NATO Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord

NERS Servicii naţionale de ajutor de urgenţă

OSOCC Centrul de coordonare a operaţiunilor de la faţa locului

RCB Divizia de coordonare a ajutorului

SAR Căutare Salvare

SCG Grupul permanent de coordonare

SHAPE Comandamentul Suprem al Forţelor Aliate din Europa

SOP Procedurile operaţionale iniţiale

UNDAC Echipa Naţiunilor Unite de Evaluare şi Coordonare în Dezastre

UNDRO Oficiul Naţiunilor Unite al Coordonatorului Ajutorului în Dezastre

(în prezent  DHA)

UNHCR Oficiul Înaltului Comisar ONU pentru Refugiaţi

WHO Organizaţia Mondială a Sănătăţii

Definiţii

Una din precondiţiile pentru o folosire eficientă a MCDA în ajutorul în dezastre este înţelegerea comună a terminologiei folosite în pregătirea şi executarea acestor operaţiuni.

Asistenţa Internaţională de ajutor în dezastre

În contextul prezentului ghid, Asistenţa Internaţională de ajutor în dezastre (IDRA) înseamnă materiale, personal şi servicii asigurate de către comunitatea internaţională către o ţară primitoare pentru a satisface nevoile celor afectaţi de un dezastru. Ea include toate acţiunile necesare pentru a garanta şi facilita deplasarea peste teritoriul, inclusiv a apelor teritoriale şi a spaţiului aerian, a unui stat de tranzit. Ea este exclusiv umanitară şi imparţială în caracter. Este bazată pe respectul principiului suveranităţii Statelor şi este executată fără discriminări de orice fel bazate pe rasă, culoare, sex, limbă sau convingeri religioase.

Stat sau organizaţie care acordă asistenţa

Stat sau organizaţie care acordă asistenţa înseamnă Statul sau organizaţia care acordă  IDRA.

Statul primitor

Statul primitor înseamnă un stat care a solicitat sau coincide cu oferta de IDRA.

Stat de tranzit

Stat de tranzit înseamnă orice stat a cărui teritoriu, inclusiv spaţiul aerian şi/sau apele teritoriale, sunt traversate pentru furnizarea IDRA.

Mijloacele militare şi de apărare civilă

MCDA  cuprind personalul de ajutor, echipament, materiale şi servicii asigurate de către organizaţiile străine militare şi de apărare civilă pentru IDRA.

Ulterior, pentru scopurile acestui proiect, apărarea civilă înseamnă orice organizaţie care sub controlul unui guvern, desfăşoară funcţiile enumerate în paragraful 61 din Protocolul adiţional al Convenţiilor de la Geneva din 1949.

Personalul de ajutor

Personalul de ajutor cuprinde acei indivizi, grupe de indivizi, echipe şi unităţi constituite care execută  IDRA.

Materiale de ajutor

Materiale de ajutor cuprind bunuri, cum ar fi elemente pentru supravieţuire,  adăpostire temporară, alimente, materiale medicale, îmbrăcăminte şi orice alte materiale necesare pentru IDRA.

Servicii de ajutor

Serviciile de ajutor sunt capacităţi, aranjamente şi sisteme necesare pentru sprijin şi facilitează IDRA. Ele cuprind, inter-alia, logistica,  telecomunicaţiile  şi controlul traficului aerian.


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.