Ordonanta de urgenta nr. 109 din 14/07/2005 privind transporturile rutiere

Această reglementare are un caracter urgent, având în vedere respectarea termenului de aderare a României la structurile Uniunii Europene, asigurarea condiţiilor egale de desfăşurare a activităţii operatorilor de transport rutier români şi străini pe teritoriul României, precum şi sancţionarea nediscriminatorie în mod eficient a celor care nu respectă condiţiile referitoare la accesul la activitatea de transport rutier, aşa cum sunt acestea prevăzute de reglementările europene.

În temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. – (1) Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă constituie cadrul general pentru organizarea, efectuarea şi asigurarea desfăşurării fluente a transporturilor rutiere de mărfuri şi de persoane pe teritoriul României, în condiţii de siguranţă şi calitate, cu respectarea principiilor liberei concurenţe şi a măsurilor de protecţie a mediului înconjurător, a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice şi pentru satisfacerea necesităţilor economiei naţionale şi nevoilor de apărare a ţării.

(2) Activităţile de transport rutier, precum şi activităţile conexe acestora se desfăşoară astfel încât să fie respectate reglementările în vigoare privind condiţiile de lucru, de exploatare a vehiculelor rutiere şi de utilizare a infrastructurii rutiere, precum şi condiţiile privind siguranţa circulaţiei.

(3) În toate raporturile generate de activitatea de transport rutier şi de activităţile conexe acesteia, protecţia vieţii umane şi a mediului este prioritară.

Art. 2. – Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă nu se aplică transporturilor rutiere efectuate cu:

a) vehicule rutiere destinate transportului de mărfuri, a căror masă totală maximă autorizată, inclusiv remorca sau semiremorca, nu depăşeşte 3,5 tone;

b) autovehicule rutiere destinate transportului de persoane, care, prin construcţie şi echipare, sunt destinate să transporte maximum 9 persoane, inclusiv conducătorul auto;

c) vehicule rutiere aparţinând sau aflate sub controlul instituţiilor din sistemul naţional de apărare;

d) vehicule rutiere speciale utilizate pentru servicii de apă, canalizare, pentru servicii de gaze naturale şi electricitate, pentru servicii telefonice şi telegrafice, pentru transmisiuni de radio şi televiziune;

e) vehicule rutiere utilizate în acţiuni de salvare sau în situaţii de urgenţă;

f) vehicule rutiere speciale destinate serviciilor medicale;

g) vehicule rutiere care transportă echipamente pentru circuri sau parcuri de distracţie;

h) vehicule rutiere speciale pentru depanarea auto;

i) vehicule rutiere supuse testelor rutiere în vederea perfecţionării tehnice;

j) vehicule rutiere speciale utilizate pentru servicii funerare;

k) tractoare utilizate exclusiv pentru lucrări agricole şi forestiere;

l) vehicule istorice.

Art. 3. – (1) În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

1. activitate conexă transportului rutier – activitate care se desfăşoară în legătură cu transportul rutier;

2. autoturism – autovehicul cu cel puţin 4 roţi şi o viteză maximă constructivă mai mare de 25 km/h, conceput şi construit pentru transportul de persoane, care are cel mult 9 locuri pe scaune, inclusiv cel al conducătorului auto;

3. autobuz – autovehicul cu cel puţin 4 roţi şi o viteză maximă constructivă mai mare de 25 km/h, conceput şi construit pentru transportul de persoane pe scaune şi în picioare şi care are mai mult de 9 locuri pe scaune, inclusiv locul conducătorului auto;

4. autocar – autobuz destinat şi echipat numai pentru transportul de persoane aşezate pe scaune, pe distanţe mari, amenajat pentru a asigura confortul persoanelor transportate, neavând posibilitatea transportului de persoane în picioare;

5. autorizaţie de transport internaţional – document care dă dreptul unui operator de transport rutier să efectueze în anumite condiţii unul sau mai multe transporturi pe teritoriul unui stat (tranzit sau destinaţie), pe perioada sa de valabilitate;

6. autogară – spaţiu special amenajat şi dotat pentru a permite staţionarea autovehiculelor la peroane, urcarea sau coborârea persoanelor transportate prin servicii regulate de transport rutier public, precum şi pentru a oferi condiţii/servicii pentru persoanele aflate în incintă;

7. cap de traseu – punct de plecare sau punct de destinaţie, aferent unui traseu, utilizat pentru urcarea/coborârea persoanelor transportate prin servicii regulate de transport rutier public;

8. cabotaj – operaţiune de transport rutier efectuată de către un operator de transport rutier străin între cel puţin două puncte de încărcare/descărcare aflate pe teritoriul României; deplasarea fără încărcătură a unui vehicul rutier între două operaţiuni consecutive de transport internaţional nu este considerată cabotaj;

9. certificat de transport în cont propriu – document prin care se atestă că întreprinderea îndeplineşte condiţia de competenţă profesională, aceasta având dreptul să efectueze numai transport rutier în cont propriu;

10. copia conformă a certificatului de transport în cont propriu – documentul eliberat de autoritatea competentă pentru fiecare dintre vehiculele rutiere deţinute de întreprindere şi utilizate la operaţiuni de transport rutier în cont propriu;

11. copia conformă a licenţei de transport – documentul eliberat de autoritatea competentă pentru fiecare dintre vehiculele rutiere deţinute de operatorul de transport rutier şi utilizate la operaţiuni de transport rutier;

12. document de transport – document care se află la bordul vehiculului rutier pe toată durata derulării transportului, acesta având înscrise date privind expeditorul, întreprinderea care efectuează transportul, beneficiarul transportului, mărfurile sau persoanele transportate, după caz, şi care trebuie să facă posibilă stabilirea categoriei şi a tipului de transport rutier efectuat;

13. inspecţie tehnică periodică – operaţiune de control periodic al vehiculelor aflate în exploatare, care priveşte în principal sistemele şi componentele acestora, ce contribuie la siguranţa circulaţiei, protecţia mediului şi încadrarea în categoria de folosinţă;

14. intermediere în transporturile rutiere – activitatea unei întreprinderi care constă în preluarea de la beneficiari a comenzilor de transport rutier în trafic naţional şi/sau internaţional, acestea urmând a fi executate de intermediar, în numele său, prin intermediul unui operator de transport rutier;

15. întreprindere – operator economic, persoană fizică sau persoană juridică, cu ori fără scop patrimonial, orice asociaţie sau grup de persoane fără personalitate juridică, cu ori fără scop patrimonial, sau orice organism oficial care are personalitate juridică ori care depinde de o autoritate care are această personalitate;

16. licenţă pentru activităţi conexe transportului rutier – document care dă dreptul unei întreprinderi să desfăşoare activităţi conexe transportului rutier;

17. licenţă de transport – document prin care se atestă că operatorul de transport rutier îndeplineşte condiţiile de onorabilitate, capacitate financiară şi competenţă profesională, acesta având dreptul să efectueze transport rutier public numai cu respectarea reglementărilor naţionale şi internaţionale din domeniul transporturilor rutiere;

18. licenţă de traseu – document care dă dreptul operatorului de transport rutier să efectueze transport rutier public de persoane prin servicii regulate sau servicii regulate speciale în trafic naţional pe un anumit traseu, conform graficului de circulaţie conţinut în caietul de sarcini al acesteia;

19. masă totală maximă autorizată – masa totală maximă a unui vehicul rutier, în funcţie de construcţia şi de performanţele sale, care este declarată de constructorul acestuia;

20. microbuz – autobuz care are o capacitate de transport de cel mult 22 de persoane, în afara locului conducătorului auto;

21. omologare – procedura administrativă prin care autoritatea competentă certifică, conform legislaţiei în vigoare, că un tip de vehicul, un sistem sau o componentă ori o entitate tehnică independentă satisface cerinţele tehnice prevăzute de reglementările în vigoare;

22. operator de transport rutier – orice întreprindere care efectuează transport rutier, contra plată, cu autovehicule rutiere deţinute în proprietate sau cu orice alt titlu şi care în prealabil a obţinut licenţa de transport;

23. operator de transport rutier de mărfuri – operatorul de transport rutier care efectuează transport rutier de mărfuri;

24. operator de transport rutier de persoane – operatorul de transport rutier care efectuează transport rutier de persoane pentru public sau pentru anumite categorii de utilizatori, plătit de către persoana/persoanele transportată/transportate sau de către organizatorul transportului, cu ajutorul autovehiculelor destinate acestui scop, adecvate să transporte mai mult de 9 persoane, inclusiv conducătorul auto, în virtutea dotărilor şi a tipului lor constructiv;

25. operator de transport rutier român – operator de transport rutier cu sediul sau domiciliul în România;

26. operator de transport rutier străin – operator de transport rutier cu sediul sau domiciliul în străinătate, autorizat să efectueze transporturi rutiere internaţionale;

27. operator pentru activităţi conexe transportului rutier – orice întreprindere care desfăşoară activităţi conexe transportului rutier şi care a obţinut în prealabil licenţa pentru activităţi conexe transportului rutier;

28. program de transport – program întocmit de către autoritatea competentă, prin care se stabilesc traseele pentru transportul rutier public de persoane prin servicii regulate, graficele de circulaţie, capetele de traseu şi staţiile de oprire în tranzit, capacitatea şi numărul de autovehicule necesare;

29. serviciu regulat de transport de persoane – serviciu de transport rutier public de persoane care asigură transportul persoanelor, pe bază de legitimaţii de călătorie individuale, potrivit graficelor de circulaţie, pe trasee specificate, în care urcarea/coborârea persoanelor transportate în/din autovehicul se face în puncte de oprire dinainte stabilite; serviciul regulat de transport de persoane presupune obligaţia respectării graficelor de circulaţie, acesta fiind accesibil oricărei persoane, putând fi condiţionat cel mult de o rezervare prealabilă;

30. serviciu regulat special de transport de persoane – serviciu de transport public de persoane efectuat la solicitarea unui beneficiar, prin care se asigură doar transportul anumitor categorii determinate de persoane între localităţi, în măsura în care acest serviciu se desfăşoară în condiţiile prevăzute la pct. 29. Serviciul regulat special de transport de persoane include:

a) transportul muncitorilor între domiciliu şi locul de muncă;

b) transportul elevilor şi al studenţilor spre şi dinspre instituţiile de învăţământ;

c) transportul militarilor şi al familiilor acestora între domiciliu şi unitatea militară;

31. staţie – punct de pe traseul unui serviciu regulat de persoane, amenajat şi semnalizat corespunzător, în care opresc autovehiculele pentru urcarea şi coborârea persoanelor transportate;

32. serviciu ocazional de transport de persoane – serviciu distinct faţă de serviciul regulat sau serviciul regulat special de transport de persoane, caracterizat în principal prin faptul că asigură transportul grupurilor de persoane formate la iniţiativa clientului sau a operatorului de transport rutier;

33. traseu – parcurs care asigură legătura între mai multe localităţi, cuprinse între două capete, pe care se efectuează transport rutier public de persoane prin servicii regulate;

34. transport rutier – orice operaţiune de transport care se realizează cu vehicule rutiere pentru deplasarea mărfurilor sau a persoanelor, chiar dacă vehiculul rutier este, pe o anumită porţiune a drumului, transportat la rândul său pe/de un alt mijloc de transport;

35. transport rutier agabaritic – transport rutier cu mase şi/sau dimensiuni depăşite;

36. transport rutier în trafic naţional – operaţiune de transport rutier care se efectuează între două localităţi situate pe teritoriul României, fără a depăşi teritoriul statului;

37. transport rutier în trafic internaţional – operaţiune de transport rutier care se efectuează între localitatea de plecare şi localitatea de destinaţie, situate pe teritoriul a două state diferite, cu sau fără tranzitarea unuia ori mai multor state;

38. transport rutier în zona de mic trafic de frontieră – operaţiune de transport rutier care implică deplasarea unui vehicul rutier de pe teritoriul unui stat pe teritoriul statului învecinat, pe o distanţă de cel mult 30 km faţă de frontieră, dacă acordurile bilaterale încheiate între statele respective nu prevăd altfel;

39. transport rutier judeţean – operaţiune de transport rutier care se efectuează între două localităţi situate pe teritoriul aceluiaşi judeţ;

40. transport rutier interjudeţean – operaţiune de transport rutier care se efectuează între localitatea de plecare şi localitatea de destinaţie, situate pe teritoriul a două judeţe diferite, cu sau fără tranzitarea unuia ori mai multor judeţe; în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, transportul rutier între municipiul Bucureşti şi alte judeţe este considerat transport rutier interjudeţean;

41. transport rutier specializat – operaţiune de transport rutier efectuată cu vehicule rutiere prevăzute cu amenajări speciale;

42. vehicul rutier – sistem mecanic destinat circulaţiei pe drumurile publice, cu sau fără mijloace de autopropulsare şi care se utilizează în mod normal pentru transportul de persoane şi/sau de mărfuri ori pentru efectuarea de servicii sau lucrări. În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, sunt considerate vehicule rutiere autovehiculele, remorcile, semiremorcile şi tractoarele, definite astfel:

a) autovehicul – orice vehicul rutier care se deplasează prin propulsie proprie, cu excepţia vehiculelor care circulă pe şine şi a autovehiculelor cu 2 sau 3 roţi;

b) remorcă – vehicul rutier fără motor, conceput şi construit pentru a fi tractat de un autovehicul;

c) semiremorcă – vehicul rutier tractat, conceput pentru a fi cuplat la un tractor sau la o axă de tractare, astfel încât asupra tractorului sau axei de tractare se exercită o forţă verticală semnificativă;

d) tractor – vehicul rutier care, prin concepţie şi construcţie, este destinat exclusiv sau în principal tractării de remorci/semiremorci.

(2) De asemenea, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, ansamblul format din autovehicul şi remorcă/semiremorcă şi ansamblul format din tractor şi remorcă/semiremorcă sunt considerate vehicule rutiere.

Art. 4. – În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, transporturile rutiere se clasifică pe categorii şi tipuri după cum urmează:

A. categorii de transport rutier:

a) clasificarea din punct de vedere al ariei de desfăşurare:

1. transport rutier în trafic naţional;

2. transport rutier în trafic internaţional;

b) clasificarea din punct de vedere al caracterului activităţii:

1. transport rutier public;

2. transport rutier în cont propriu;

B. tipuri de transport rutier:

a) transport rutier de mărfuri:

1. transport rutier de mărfuri generale;

2. transport rutier de mărfuri perisabile;

3. transport rutier de mărfuri şi deşeuri periculoase;

4. transport rutier de deşeuri;

5. transport rutier de animale vii;

6. transport rutier agabaritic;

b) transport rutier de persoane:

1. transport rutier prin servicii regulate;

2. transport rutier prin servicii regulate speciale;

3. transport rutier prin servicii ocazionale.

Art. 5. – (1) Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, în calitate de organ de specialitate al administraţiei publice centrale, este autoritatea de stat în domeniul transporturilor rutiere şi reprezintă, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, autoritatea competentă.

(2) Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, în calitate de organ de specialitate al administraţiei publice centrale, are următoarele atribuţii:

a) elaborează strategiile naţionale de dezvoltare a activităţilor de transport rutier;

b) elaborează reglementări specifice în domeniul transporturilor rutiere şi al activităţilor conexe acestora;

c) elaborează programe de dezvoltare durabilă şi de modernizare a sistemului naţional de transport rutier, de siguranţă şi securitate a transporturilor rutiere şi de protecţie a mediului;

d) asigură condiţiile unui mediu concurenţial normal în activitatea de transport rutier, în corelaţie cu celelalte moduri de transport şi între operatorii de transport rutier;

e) stabileşte norme obligatorii pentru operatorii de transport rutier, precum şi pentru operatorii de activităţi conexe transportului rutier;

f) asigură controlul respectării reglementărilor specifice domeniului transporturilor rutiere de către operatorii de transport rutier, precum şi de către ceilalţi utilizatori ai infrastructurii rutiere;

g) asigură dezvoltarea cercetării şi elaborarea de studii de specialitate în domeniul transporturilor rutiere;

h) monitorizează piaţa transporturilor rutiere în scopul constatării apariţiei situaţiilor de criză şi adoptă măsurile necesare acestor situaţii;

i) stabileşte condiţiile tehnice şi metodologia de omologare a vehiculelor rutiere în vederea înmatriculării sau înregistrării acestora;

j) stabileşte condiţiile tehnice şi metodologia pentru efectuarea inspecţiilor tehnice periodice, precum şi a controlului tehnic în trafic al vehiculelor rutiere;

k) stabileşte condiţiile tehnice şi metodologia de omologare şi certificare a produselor şi materialelor de exploatare utilizate la vehiculele rutiere, în vederea introducerii acestora pe piaţă.

(3) Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, în calitate de autoritate de stat în domeniul transporturilor rutiere, are următoarele atribuţii:

a) exercită autoritatea de registru şi inspecţie de stat în transporturile rutiere;

b) organizează şi ţine evidenţa tuturor tipurilor de vehicule rutiere omologate, cu excepţia celor care aparţin instituţiilor din sistemul naţional de apărare şi siguranţă publică;

c) elaborează programe privind echiparea reţelei de transport rutier cu infrastructuri şi sisteme telematice de culegere a datelor, precum şi cu centre de control şi/sau informare a traficului rutier şi de monitorizare a operaţiunilor de transport rutier pentru constatarea respectării prevederilor în vigoare şi a siguranţei traficului rutier;

d) elaborează norme privind organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora şi controlează respectarea lor;

e) exercită controlul de stat privind respectarea reglementărilor naţionale şi internaţionale în activităţile specifice domeniului transporturilor rutiere;

f) autorizează activităţile de transport rutier public şi în cont propriu, în trafic naţional şi/sau internaţional şi eliberează în acest sens licenţe, certificate de transport în cont propriu şi autorizaţii de transport internaţional pentru operatorii de transport, întreprinderi şi operatorii de activităţi conexe transportului rutier, precum şi atestate/certificate pentru personalul de specialitate din domeniul transporturilor rutiere, conform prevederilor în vigoare, acordurilor şi convenţiilor la care România este parte;

g) autorizează centrele de pregătire şi perfecţionare a personalului din domeniul transporturilor rutiere şi şcolile de conducători auto;

h) elaborează norme obligatorii pentru pregătirea şi atestarea profesională a conducătorilor auto, a persoanelor desemnate să conducă permanent şi efectiv activităţi de transport rutier, a consilierilor de siguranţă, precum şi a instructorilor de conducere auto şi a profesorilor de legislaţie rutieră;

i) asigură cadrul privind condiţiile în care se execută transportul combinat de mărfuri şi promovarea acestuia în conformitate cu acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte;

j) asigură realizarea unui sistem de supraveghere şi monitorizare a transporturilor rutiere de mărfuri şi de persoane;

k) elaborează, cu avizul Ministerului Sănătăţii, norme privind examinarea medicală a persoanelor în vederea obţinerii permisului de conducere auto, precum şi pentru verificările periodice ale posesorilor de permis de conducere auto;

l) certifică încadrarea vehiculelor rutiere în normele tehnice privind siguranţa circulaţiei rutiere, protecţia mediului şi în categoria de folosinţă, conform destinaţiei, prin inspecţia tehnică periodică, în conformitate cu reglementările în vigoare;

m) certifică sau omologhează, potrivit reglementărilor în vigoare, produsele şi materialele de exploatare utilizate la vehiculele rutiere fabricate în ţară sau importate şi dispune, în caz de neconcordanţă, suspendarea sau anularea certificatului de conformitate sau de omologare;

n) evaluează laboratoarele de încercare aferente domeniului rutier;

o) certifică încadrarea în normele de poluare şi siguranţă rutieră a vehiculelor rutiere destinate transportului internaţional de mărfuri sau cu alte caracteristici speciale;

p) omologhează vehiculele rutiere în vederea înmatriculării sau înregistrării acestora, controlează, la producător şi la vânzător, conformitatea caracteristicilor tehnice ale vehiculelor rutiere cu tipul omologat şi dispune, în caz de neconcordanţă, suspendarea sau anularea certificatului de omologare;

q) autorizează operatorii economici care desfăşoară activităţi de reparaţii, de reglare, de modificări constructive, de reconstrucţie a vehiculelor rutiere, precum şi de dezmembrare a vehiculelor rutiere scoase din uz;

r) autorizează înfiinţarea şi funcţionarea staţiilor de inspecţie tehnică, supraveghează şi controlează activitatea acestora şi atestă personalul care efectuează inspecţia tehnică periodică;

s) asigură efectuarea inspecţiei tehnice a vehiculelor rutiere, în vederea primei înmatriculări în România şi certificării autenticităţii acestora, în vederea înmatriculării/reînmatriculării sau la cerere;

t) clasifică vehiculele rutiere destinate transportului rutier de persoane pe categorii de confort şi vehiculele destinate transportului rutier de mărfuri;

u) acordă operatorilor de transport rutier străini autorizaţii de transport internaţional valabile pe teritoriul României.

Art. 6. – Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului poate să desemneze unităţi care funcţionează în subordinea sau sub autoritatea sa să elaboreze şi să pună în aplicare norme tehnice şi reglementări specifice vehiculelor rutiere şi transportului rutier şi care să asigure inspecţia şi controlul tehnic de specialitate.

Art. 7. – Instituţiile publice, regiile autonome, precum şi societăţile comerciale prevăzute la art. 6, care funcţionează în subordinea sau sub autoritatea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, se autofinanţează din tarife şi comisioane, obţinute din prestaţii specifice, precum şi din alte surse, constituite potrivit legii.

Art. 8. – Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului este autoritatea competentă pentru aplicarea acordurilor şi convenţiilor internaţionale, bilaterale sau multilaterale, din domeniul transporturilor rutiere şi construcţiei vehiculelor rutiere, la care România este parte.

CAPITOLUL II

Efectuarea transporturilor rutiere

Art. 9. – (1) Operaţiunile de transport rutier se pot efectua numai în condiţiile respectării prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, a reglementărilor în vigoare din domeniul transporturilor rutiere, precum şi a acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte.

(2) Transportul rutier de mărfuri periculoase se poate efectua numai în condiţiile respectării prevederilor Acordului european referitor la transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase (ADR), încheiat la Geneva la 30 septembrie 1957, la care România a aderat prin Legea nr. 31/1994, şi a reglementărilor specifice în vigoare.

(3) Transportul rutier al deşeurilor periculoase se poate efectua numai în condiţiile respectării reglementărilor specifice în vigoare.

(4) Operaţiunile de transport rutier de mărfuri sau de persoane în trafic naţional se pot efectua numai în condiţiile respectării prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 466/2003, cu modificările ulterioare.

(5) Operaţiunile de transport rutier de mărfuri sau de persoane în trafic internaţional se pot efectua numai în condiţiile respectării prevederilor Acordului european privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere internaţionale (A.E.T.R.), încheiat la Geneva la 1 iulie 1970, la care România a aderat prin Legea nr. 101/1994.

Art. 10. – (1) Orice conducător auto care efectuează operaţiuni de transport rutier, ce fac obiectul prezentei ordonanţe de urgenţă, are obligaţia de a urma cursurile de pregătire profesională ale căror tematică şi mod de organizare sunt stabilite de autoritatea competentă.

(2) Cursurile de pregătire profesională prevăzute la alin. (1) se finalizează cu un examen. În urma promovării examenului se eliberează un certificat de competenţă profesională.

Art. 11. – Transportul rutier public este transportul rutier efectuat pe bază de contract, contra plată, de către operatorii de transport rutier care deţin în proprietate sau cu orice alt titlu vehicule rutiere.

Art. 12. – Transportul rutier în cont propriu se efectuează fără încasarea unui tarif sau a echivalentului în natură ori în servicii al acestuia şi se realizează în următoarele condiţii:

a) este o activitate secundară sau suplimentară celorlalte activităţi ale întreprinderii;

b) mărfurile transportate sunt proprietatea întreprinderii ori au fost vândute, cumpărate sau închiriate ori au fost produse, extrase, prelucrate sau reparate de aceasta;

c) scopul deplasării este transportul mărfurilor sau al persoanelor spre sau de la întreprindere ori între punctele de lucru ale acesteia;

d) persoanele transportate sunt angajaţii întreprinderii, scopul transportului fiind în interesul activităţilor proprii;

e) întreprinderea foloseşte vehicule rutiere deţinute în proprietate sau obţinute de aceasta printr-un contract de vânzare-cumpărare cu plata ulterioară ori în baza unui contract de leasing pe termen lung sau, în cazul transportului de mărfuri, vehiculele putând fi închiriate fără şofer;

f) vehiculele utilizate pentru astfel de transporturi sunt conduse de către conducători auto angajaţi ai întreprinderii sau de persoana fizică însăşi.

Art. 13. – Operatorii de transport rutier români pot efectua transport rutier public în trafic naţional şi/sau internaţional numai cu autovehicule rutiere înmatriculate în România, conduse de persoane cu cetăţenie română sau de către cetăţeni străini cu drept de muncă în România.

Art. 14. – (1) Pentru a putea efectua operaţiuni de transport rutier, conducătorii auto cetăţeni străini trebuie să deţină un atestat de calificare profesională recunoscut pe teritoriul României.

(2) Atestatul de calificare profesională se eliberează de către autoritatea competentă, la cererea operatorului de transport rutier.

(3) Condiţiile de eliberare a atestatului de calificare profesională a conducătorului auto se stabilesc de autoritatea competentă.

Art. 15. – Operatorii de transport rutier străini pot efectua transport rutier în trafic internaţional având ca ţară de destinaţie România, transport rutier cu tranzitarea teritoriului României sau transport rutier în zona de mic trafic de frontieră pe teritoriul României numai în condiţiile respectării legislaţiei române, a acordurilor şi convenţiilor bilaterale sau internaţionale din domeniul transporturilor rutiere, la care România este parte.

Art. 16. – Transporturile rutiere în regim de cabotaj pe teritoriul României sunt interzise dacă acordurile şi convenţiile bilaterale sau internaţionale din domeniul transporturilor rutiere, la care România este parte, nu prevăd altfel.

CAPITOLUL III

Accesul la activitatea de transport rutier

SECŢIUNEA 1

Transportul rutier public

Art. 17. – (1) Pot desfăşura operaţiuni de transport rutier public numai operatorii de transport rutier înregistraţi în Registrul operatorilor de transport rutier, ţinut de autoritatea competentă.

(2) Modul de întocmire, completare şi gestionare privind Registrul operatorilor de transport rutier se stabileşte de către autoritatea competentă.

Art. 18. – (1) Pentru dobândirea calităţii de operator de transport rutier, o întreprindere trebuie să obţină licenţa de transport care se acordă în urma îndeplinirii condiţiilor de onorabilitate, capacitate financiară şi competenţă profesională.

(2) Condiţia de onorabilitate se consideră ca fiind îndeplinită numai dacă persoana desemnată să conducă permanent şi efectiv activitatea de transport rutier:

a) nu a fost condamnată pentru infracţiuni de natură comercială;

b) nu a fost declarată inaptă pentru a conduce permanent şi efectiv activitatea de transport rutier, conform prevederilor legale în vigoare;

c) nu a fost sancţionată pentru încălcări repetate ale prevederilor în vigoare privind:

– condiţiile de plată şi de angajare;

– transportul rutier de mărfuri sau de persoane şi, în special, prevederile privind perioadele de conducere şi de odihnă ale conducătorilor auto, greutăţile şi dimensiunile vehiculelor rutiere, siguranţa rutieră şi siguranţa vehiculului rutier, protecţia mediului şi alte reguli privind răspunderea profesională.

(3) Condiţia de capacitate financiară constă în dispunerea unor resurse suficiente pentru a se asigura demararea în bune condiţii a activităţii întreprinderii şi buna administrare a acesteia. Condiţia de capacitate financiară se consideră ca fiind îndeplinită numai dacă operatorul de transport rutier dispune de un nivel financiar de 9.000 euro pentru primul autovehicul rutier şi 5.000 euro pentru fiecare dintre celelalte autovehicule rutiere. Modul de evaluare a capacităţii financiare a unei întreprinderi se stabileşte de autoritatea competentă.

(4) Condiţia de competenţă profesională se consideră ca fiind îndeplinită dacă persoana desemnată să conducă permanent şi efectiv activitatea de transport rutier este titulară a unui certificat de pregătire profesională eliberat de către autoritatea competentă.

(5) Certificatul de pregătire profesională atestă deţinerea nivelului necesar de cunoştinţe stabilit de autoritatea competentă şi se acordă în urma unei examinări scrise obligatorii, care poate fi completată cu o examinare orală în forma stabilită de autoritatea competentă.

Art. 19. – (1) Exemplarul original al licenţei de transport se eliberează operatorului de transport rutier de către autoritatea competentă, cu valabilitate de 5 ani, şi se păstrează la sediul acestuia.

(2) Pentru fiecare dintre vehiculele rutiere deţinute de operatorul de transport rutier şi utilizate la operaţiuni de transport rutier, autoritatea competentă eliberează câte o copie conformă cu exemplarul original al licenţei de transport.

(3) Copiile conforme cu exemplarul original al licenţei de transport se eliberează de către autoritatea competentă, pentru perioade succesive de un an, până la expirarea licenţei de transport.

(4) În cazul în care operatorul de transport deţine vehicule rutiere pe bază de contract cu orice alt titlu decât cel de proprietate, licenţa de transport se acordă pe perioada de valabilitate a acestui contract, dar nu mai mult de 5 ani.

Art. 20. – (1) Efectuarea transportului rutier public este permisă numai pe baza copiei conforme a licenţei de transport valabile, emisă de autoritatea competentă.

(2) Copia conformă a licenţei de transport se suspendă în cazul săvârşirii unor abateri grave sau repetate de la reglementările în vigoare privind transportul rutier şi/sau protecţia mediului.

Art. 21. – Licenţa de transport se retrage în cazul în care operatorul de transport rutier nu mai îndeplineşte condiţiile care au stat la baza acordării acesteia sau în cazul în care operatorul de transport a furnizat documente conţinând informaţii eronate cu ocazia solicitării acordării acesteia.

Art. 22. – Întreprinderea care a dobândit calitatea de operator de transport rutier poate efectua operaţiuni de transport rutier în cont propriu pe baza licenţei de transport şi a copiilor conforme ale acesteia eliberate de autoritatea competentă, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.

SECŢIUNEA a 2-a

Transportul rutier pe cont propriu

Art. 23. – (1) Pot desfăşura operaţiuni de transport rutier în cont propriu numai întreprinderile înregistrate în Registrul întreprinderilor.

(2) Registrul întreprinderilor se întocmeşte de către autoritatea competentă, modul de completare şi gestionare fiind stabilit de aceasta.

Art. 24. – (1) Pentru a efectua transport rutier în cont propriu, o întreprindere trebuie să obţină un certificat de transport în cont propriu care se acordă în urma îndeplinirii condiţiei de competenţă profesională şi a cerinţelor de siguranţă rutieră cu privire la standardele pentru conducătorii auto şi vehiculele rutiere.

(2) Criteriile de îndeplinire a condiţiei de competenţă profesională, prevăzută la alin. (1), se stabilesc de către autoritatea competentă, prin reglementări specifice.

Art. 25. – (1) Exemplarul original al certificatului de transport în cont propriu se eliberează întreprinderii de către autoritatea competentă, cu valabilitate de 5 ani, şi se păstrează la sediul acesteia.

(2) Pentru fiecare dintre vehiculele rutiere deţinute de întreprindere şi utilizate la operaţiuni de transport rutier, autoritatea competentă eliberează câte o copie conformă cu exemplarul original al certificatului de transport în cont propriu, cu valabilitate de un an.

(3) În cazul în care întreprinderea deţine numai vehicule rutiere pe bază de contract de închiriere, certificatul de transport în cont propriu se acordă pe perioada de valabilitate a acestui contract, dar nu mai mult de 5 ani.

Art. 26. – Efectuarea transportului rutier în cont propriu este permisă numai pe baza copiei conforme valabile a certificatului de transport în cont propriu, emisă de autoritatea competentă, pentru fiecare vehicul rutier.

Art. 27. – (1) Certificatul de transport în cont propriu se retrage în cazul în care întreprinderea nu mai îndeplineşte condiţiile care au stat la baza acordării acestuia sau în cazul în care întreprinderea a furnizat documente conţinând informaţii eronate cu ocazia solicitării acordării acestuia.

(2) Copia conformă a certificatului de transport în cont propriu se suspendă în cazul săvârşirii unor abateri grave sau repetate de la reglementările în vigoare privind transportul rutier şi/sau protecţia mediului.

CAPITOLUL IV

Transportul rutier de mărfuri

Art. 28. – (1) Transportul rutier public de mărfuri poate fi efectuat de către operatorii de transport numai cu vehicule rutiere la bordul cărora se află, pe toată durata transportului, o copie conformă a licenţei de transport, acordată de autoritatea competentă.

(2) Transportul rutier de mărfuri în cont propriu poate fi efectuat de către întreprinderi numai cu vehicule rutiere la bordul cărora se află, pe toată durata transportului, o copie conformă a certificatului de transport în cont propriu, precum şi documente care să dovedească faptul că transportul efectuat este în cont propriu.

Art. 29. – În vederea efectuării transportului rutier public de mărfuri în trafic internaţional, suplimentar faţă de copia conformă a licenţei de transport corespunzătoare acestei categorii de transport rutier, la bordul vehiculului rutier trebuie să se afle documentul de transport, precum şi certificatul privind încadrarea vehiculului rutier în normele de poluare şi siguranţă rutieră.

Art. 30. – Operatorii de transport rutier români pot efectua transport rutier public de mărfuri în trafic internaţional numai pe baza autorizaţiilor de transport internaţional eliberate de către autoritatea competentă, dacă acordurile sau convenţiile internaţionale la care România este parte nu prevăd altfel.

Art. 31. – Operatorii de transport străini pot efectua operaţiuni de transport rutier public de mărfuri în trafic internaţional pe teritoriul României numai pe baza autorizaţiei de transport internaţional eliberate de autoritatea competentă.

CAPITOLUL V

Transportul rutier de persoane

Art. 32. – (1) Transportul rutier public de persoane poate fi efectuat numai de către operatorii de transport rutier cu autovehicule la bordul cărora se află, pe toată durata transportului, o copie conformă a licenţei de transport, acordată de autoritatea competentă.

(2) Transportul rutier în cont propriu de persoane poate fi efectuat de către întreprinderi numai cu autovehicule la bordul cărora se află, pe toată durata transportului, o copie conformă a certificatului de transport în cont propriu, precum şi documente care să dovedească faptul că transportul efectuat este în cont propriu.

Art. 33. – Transportul rutier public de persoane se poate realiza prin:

a) servicii regulate;

b) servicii regulate speciale;

c) servicii ocazionale.

Art. 34. – (1) Transportul rutier public de persoane prin servicii regulate pe un traseu naţional se poate efectua de către operatorii de transport rutier numai pe baza licenţei de traseu eliberate de către autoritatea competentă, perioada de valabilitate a acesteia fiind de 3 ani.

(2) Transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în trafic judeţean şi interjudeţean se efectuează pe baza programelor de transport, perioada de valabilitate a acestora fiind de 3 ani.

(3) În vederea întocmirii programului de transport judeţean, consiliul judeţean are obligaţia să transmită autorităţii competente, până la data comunicată de aceasta, propuneri care să conţină traseele judeţene care urmează a fi incluse în program.

Art. 35. – La efectuarea transportului rutier public de persoane prin servicii regulate, operatorii de transport rutier au obligaţia respectării prevederilor caietului de sarcini al licenţei de traseu şi a graficului de circulaţie conţinut în acesta.

Art. 36. – (1) Transportul rutier public de persoane prin servicii regulate pe un traseu internaţional se poate efectua de către operatorii de transport rutier români numai pe baza autorizaţiei de transport internaţional eliberate de autoritatea competentă a statului unde este situat celălalt capăt de traseu şi a autorizaţiilor de transport internaţional eliberate de către autorităţile competente ale statelor tranzitate.

(2) Transportul rutier public de persoane prin servicii regulate pe un traseu internaţional se poate efectua şi de către mai mulţi operatori de transport rutier, în comun.

Art. 37. – Operatorii de transport străini pot efectua transport rutier public de persoane prin servicii regulate în trafic internaţional pe teritoriul României (tranzit sau destinaţie) numai pe baza autorizaţiei de transport internaţional eliberate de autoritatea competentă.

Art. 38. – (1) Transportul rutier public de persoane prin servicii regulate speciale în trafic naţional se poate efectua de către operatorii de transport rutier numai pe baza licenţei de traseu eliberate de autoritatea competentă, cu valabilitate egală cu perioada contractului încheiat cu beneficiarul transportului, dar nu mai mare de un an, serviciul respectiv utilizând ca staţii pentru urcarea/coborârea persoanelor transportate alte staţii decât staţiile publice, asigurându-se existenţa la bordul autovehiculului a legitimaţiilor valabile eliberate de beneficiarul transportului.

(2) Transportul rutier public de persoane prin servicii regulate speciale în trafic internaţional se poate efectua de către operatorii de transport rutier români numai pe baza autorizaţiei de transport internaţional eliberate de autoritatea competentă a statului unde este situat celălalt capăt de traseu şi a autorizaţiilor de transport internaţional eliberate de autorităţile competente ale statelor tranzitate, serviciul respectiv utilizând ca staţii pentru urcarea/coborârea persoanelor transportate alte staţii decât staţiile publice, asigurându-se existenţa la bordul autovehiculului a legitimaţiilor valabile eliberate de beneficiarul transportului.

Art. 39. – (1) Transportul rutier de persoane prin servicii ocazionale în trafic naţional se poate efectua de către operatorii de transport rutier numai pe baza documentului de transport eliberat de autoritatea competentă.

(2) Transportul rutier public de persoane prin servicii ocazionale în trafic internaţional se poate efectua numai în condiţiile respectării prevederilor Acordului privind transportul internaţional ocazional de persoane cu autocarul şi autobuzul (Acordul INTERBUS), ratificat prin Legea nr. 439/2002, pe baza documentelor prevăzute în respectivul acord, eliberate de autoritatea competentă.

(3) Pentru statele nesemnatare ale Acordului INTERBUS, transportul rutier public de persoane prin servicii ocazionale în trafic internaţional se poate efectua numai pe baza documentului de transport convenit între autoritatea competentă şi autorităţile competente din statele pe teritoriul cărora se derulează transportul.

(4) Transportul rutier ocazional de persoane în cont propriu în trafic internaţional se poate efectua numai pe baza documentului de transport eliberat şi convenit de autoritatea competentă cu autorităţile competente din statele pe teritoriul cărora se derulează transportul.

CAPITOLUL VI

Activităţi conexe transportului rutier

Art. 40. – (1) Activităţile conexe transportului rutier se pot efectua de către întreprinderi numai pe baza licenţei pentru activităţi conexe transportului rutier, eliberată de autoritatea competentă.

(2) Licenţa pentru activităţi conexe transportului rutier se eliberează pentru fiecare activitate conexă efectuată, perioada de valabilitate a acesteia fiind de 5 ani.

(3) În situaţia în care o activitate conexă transportului rutier se efectuează de către întreprindere în mai multe puncte, autoritatea competentă eliberează câte o copie conformă cu exemplarul original al licenţei de activităţi conexe transportului rutier pentru fiecare dintre acestea.

(4) Copia conformă a licenţei pentru activităţi conexe transportului rutier se suspendă în cazul săvârşirii unor abateri grave sau repetate de la reglementările în vigoare.

Art. 41. – Activităţile conexe transporturilor rutiere sunt următoarele:

a) activităţi desfăşurate de autogări;

b) activităţi de intermediere a operaţiunilor de transport rutier public.

Art. 42. – Autogările şi staţiile publice pentru urcarea/coborârea persoanelor transportate în cadrul serviciilor regulate de transport rutier sunt bunuri de utilitate publică şi pot fi în proprietate privată sau publică.

Art. 43. – (1) Înfiinţarea unei autogări destinate transportului rutier de persoane prin servicii regulate în trafic naţional şi/sau internaţional se poate face numai cu avizul autorităţii competente.

(2) Înfiinţarea autogărilor, schimbarea distanţei sau desfiinţarea acestora se poate realiza numai cu acordul consiliilor locale şi cu avizul autorităţii competente, în cazul în care spaţiile în care îşi desfăşoară activitatea sunt proprietatea statului sau a unităţii administrativ-teritoriale.

Art. 44. – Amenajarea, semnalizarea rutieră şi întreţinerea staţiilor publice pentru urcarea/coborârea persoanelor transportate se asigură de către administraţia publică locală, administratorul drumului sau deţinător, după caz.

Art. 45. – (1) În cazul transportului rutier public de persoane prin servicii regulate plecările, opririle în tranzit şi sosirile se realizează din/în autogări sau din/în punctele stabilite de administraţia publică locală, cu avizul autorităţii competente.

(2) În localităţile în care nu există autogări, administraţia publică locală stabileşte puncte pentru plecare, oprire în tranzit sau sosire, cu avizul autorităţii competente.

Art. 46. – Oprirea în autogară în vederea urcării/coborârii persoanelor transportate este permisă numai în situaţia în care graficul de circulaţie al licenţei de traseu are prevăzută staţia respectivă.

Art. 47. – Activităţile de intermediere a operaţiunilor de transport rutier public se realizează prin preluarea de la beneficiari a comenzilor de transport rutier, acestea urmând a fi executate de intermediar, în numele său, prin intermediul unui operator de transport rutier.

Art. 48. – Licenţa pentru activităţi conexe se retrage în cazul în care întreprinderea care efectuează activităţi conexe transportului rutier nu mai îndeplineşte condiţiile care au stat la baza acordării acesteia sau în cazul în care aceasta a furnizat documente conţinând informaţii eronate cu ocazia solicitării acordării acesteia.

CAPITOLUL VII

Regimul vehiculelor rutiere

Art. 49. – (1) Transportul rutier poate fi efectuat numai cu vehicule rutiere a căror stare tehnică corespunde reglementărilor specifice în vigoare, având inspecţia tehnică periodică valabilă, acestea fiind clasificate/încadrate corespunzător, conform prevederilor legale în vigoare.

(2) Pentru accesul pe infrastructura rutieră vehiculele rutiere fabricate în ţară sau în străinătate, înmatriculate sau care urmează să fie înmatriculate în România, sunt supuse omologării în vederea înmatriculării sau înregistrării şi/sau inspecţiei tehnice periodice, după caz, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

(3) Transportul rutier de mărfuri şi/sau de persoane se efectuează numai cu vehicule rutiere destinate prin construcţie tipului respectiv de transport.

Art. 50. – (1) Omologarea în vederea înmatriculării sau înregistrării vehiculelor rutiere se acordă de către autoritatea competentă, care eliberează şi cartea de identitate a vehiculului rutier.

(2) Condiţiile de certificare a autenticităţii şi de omologare a vehiculelor rutiere în vederea înmatriculării sau înregistrării acestora se stabilesc de către autoritatea competentă.

(3) Producătorii de vehicule rutiere, reprezentanţii autorizaţi ai acestora sau persoanele fizice ori juridice care importă vehicule rutiere, după caz, au obligaţia să solicite omologarea vehiculelor rutiere în vederea înmatriculării sau înregistrării acestora, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Art. 51. – (1) Operatorii economici care efectuează servicii de reparaţii, reglare, de modificări constructive, de reconstrucţie a vehiculelor rutiere, de dezmembrare a vehiculelor rutiere scoase din uz, precum şi de inspecţie tehnică periodică a vehiculelor rutiere pot desfăşura aceste activităţi numai pe baza autorizaţiei tehnice eliberate de autoritatea competentă.

(2) Condiţiile de desfăşurare a activităţilor de reparaţii, reglare, de modificări constructive, de reconstrucţie a vehiculelor rutiere, de dezmembrare a vehiculelor rutiere scoase din uz sau de inspecţie tehnică periodică a vehiculelor rutiere, precum şi condiţiile de acordare a autorizaţiilor tehnice a operatorilor economici care efectuează asemenea servicii se stabilesc de către autoritatea competentă.

Art. 52. – Produsele şi materialele de exploatare utilizate la vehiculele rutiere fabricate în ţară sau importate trebuie să fie certificate şi/sau omologate din punct de vedere tehnic, potrivit reglementărilor în vigoare, de către autoritatea competentă.

Art. 53. – Lista produselor şi materialelor de exploatare utilizate la vehiculele rutiere pentru care se impune certificarea sau omologarea se stabileşte de către autoritatea competentă.

CAPITOLUL VIII

Tarife

Art. 54. – Eliberarea licenţelor de transport şi a copiilor conforme ale acestora, a certificatelor de transport în cont propriu şi a copiilor conforme ale acestora, a licenţelor de traseu, a licenţelor pentru activităţi conexe şi a autorizaţiilor de transport internaţional, precum şi altele asemenea se face de către autoritatea competentă, contra cost, pe baza tarifelor stabilite de către aceasta.

Art. 55. – La derularea operaţiunilor de transport rutier, tarifele se stabilesc liber, pe baza cererii şi ofertei.

CAPITOLUL IX

Controlul activităţii de transport rutier

şi a activităţilor conexe acestora

Art. 56. – (1) Controlul respectării prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi a prevederilor în vigoare care reglementează domeniul transporturilor rutiere se efectuează în trafic şi la sediul întreprinderilor.

(2) Controlul la sediul întreprinderilor se efectuează de către personalul autorităţii competente împuternicit în acest scop.

(3) Controlul în trafic se efectuează de către personalul autorităţii competente împuternicit în acest scop, împreună cu ofiţeri/subofiţeri ai poliţiei rutiere sau ai poliţiei de frontieră, după caz.

Art. 57. – La efectuarea controlului la sediul întreprinderilor, acestea au obligaţia prezentării tuturor documentelor solicitate de către personalul autorităţii competente, împuternicit în acest scop.

CAPITOLUL X

Răspunderi şi sancţiuni

Art. 58. – Constituie contravenţie următoarele fapte:

a) efectuarea de către un operator de transport străin a transportului rutier public, având ca ţară de tranzit sau destinaţie România, fără autorizaţie de transport internaţional valabilă pe teritoriul României;

b) efectuarea transportului rutier public de persoane prin servicii regulate fără legitimaţii de călătorie;

c) efectuarea transportului rutier în regim de cabotaj;

d) efectuarea transportului rutier de mărfuri fără existenţa la bordul vehiculului rutier a documentului de transport şi a copiei conforme, a licenţei de transport sau certificatului de transport în cont propriu, după caz;

e) efectuarea transportului rutier de persoane fără existenţa la bordul autovehiculului a documentului de transport corespunzător tipului de serviciu efectuat şi a copiei conforme, a licenţei de transport sau certificatului de transport în cont propriu, după caz;

f) efectuarea transportului rutier public de persoane prin servicii ocazionale în trafic internaţional cu autovehicule care nu se încadrează în prevederile Acordului privind transportul internaţional ocazional de persoane cu autocarul şi autobuzul (Acordul INTERBUS), ratificat prin Legea nr. 439/2002;

g) efectuarea transportului rutier public de persoane prin servicii ocazionale în trafic internaţional fără respectarea tipului de serviciu ocazional înscris în documentul de transport prevăzut în Acordul privind transportul internaţional ocazional de persoane cu autocarul şi autobuzul (Acordul INTERBUS), ratificat prin Legea nr. 439/2002;

h) efectuarea transportului rutier public de persoane prin servicii ocazionale ale unor persoane care nu sunt menţionate în documentul de transport;

i) refuzul nejustificat al accesului la serviciile autogării, aplicarea tarifelor discriminatorii pentru accesul la serviciile autogării, precum şi condiţionarea accesului la serviciile autogării de obligativitatea serviciului de vânzare a legitimaţiilor de călătorie;

j) nerespectarea graficului de circulaţie conţinut în caietul de sarcini al licenţei de traseu;

k) comercializarea de vehicule rutiere ale căror caracteristici de omologare şi/sau de identificare nu mai corespund datelor menţionate în cartea de identitate a vehiculului;

l) utilizarea de vehicule rutiere care nu au fost supuse omologării pentru circulaţie conform reglementărilor în vigoare;

m) înstrăinarea documentului de transport, precum şi utilizarea acestuia de către o persoană fizică sau juridică, alta decât titularul, sau utilizarea documentului de transport completat necorespunzător;

n) călătoria fără legitimaţie de călătorie valabilă în cadrul serviciilor de transport rutier public de persoane prin servicii regulate;

o) efectuarea de operaţiuni de transport rutier de către conducători auto care nu deţin certificat de competenţă profesională.

Art. 59. – (1) Se sancţionează cu amendă aplicată întreprinderilor sau operatorilor de transport rutier români sau străini, după caz:

a) de la 1.000 lei (RON) la 1.500 lei (RON), faptele prevăzute la art. 58 lit. d), e) şi j);

b) de la 1.500 lei (RON) la 2.000 lei (RON), faptele prevăzute la art. 58 lit. i);

c) de la 2.500 lei (RON) la 5.000 lei (RON), faptele prevăzute la art. 58 lit. f), g), h), k), l) şi m);

d) de la 5.000 lei (RON) la 15.000 lei (RON), faptele prevăzute la art. 58 lit. a).

(2) Se sancţionează cu amendă aplicată conducătorului auto:

a) de la 300 lei (RON) la 500 lei (RON), fapta prevăzută la art. 58 lit. b) şi o);

b) de a 2.000 lei (RON) la 5.000 lei (RON), fapta prevăzută la art. 58 lit. c).

(3) Se sancţionează cu amendă de la 100 lei (RON) la 300 lei (RON), aplicată persoanei care călătoreşte fără legitimaţie de călătorie, fapta prevăzută la art. 58 lit. n).

Art. 60. – Contravenţiile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă se constată şi se sancţionează de către:

a) personalul autorităţii competente împuternicit în acest scop;

b) ofiţeri/subofiţeri ai poliţiei rutiere sau poliţiei de frontieră;

c) personalul cu atribuţii de control din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, conform competenţelor acordate;

d) personalul cu atribuţii de control din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor;

e) personalul cu atribuţii de control al operatorului de transport rutier, numai pentru vehiculele deţinute de acesta.

Art. 61. – (1) Controlul operatorilor de transport rutier străini sau al vehiculelor rutiere înmatriculate în alte state, cu care se efectuează operaţiuni de transport rutier pe teritoriul României, se realizează de către personalul autorităţii competente împuternicit în acest scop.

(2) În situaţia în care la efectuarea controlului prevăzut la alin. (1) s-au constatat încălcări ale prevederilor legale în vigoare care reglementează domeniul transporturilor rutiere, se imobilizează vehiculul rutier în condiţii de siguranţă şi securitate a transportului, procedându-se totodată la ridicarea plăcuţelor de înmatriculare şi a certificatului de înmatriculare, până la îndeplinirea condiţiilor legale pentru continuarea efectuării transportului, şi se aplică sancţiunea corespunzătoare celor constatate.

(3) Permisiunea privind reluarea efectuării transportului se acordă cu condiţia achitării amenzii aplicate în condiţiile prevăzute de reglementările în vigoare sau cu condiţia plăţii unei sume egale cu aceasta direct către organismul al cărui agent constatator a aplicat sancţiunea contravenţională, urmând ca în conformitate cu prevederile legale această sumă să fie restituită sau vărsată la contul de amenzi al Trezoreriei Statului, conform cu hotărârea definitivă a instanţei judecătoreşti în cazul formulării unei contestaţii.

Art. 62. – Pentru abateri de la prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă, sunt exceptate de la imobilizarea prevăzută la art. 61 vehiculele care transportă animale vii, mărfuri perisabile sau sub temperatură controlată.

Art. 63. – Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 64. – Împotriva măsurii de retragere sau suspendare a unuia dintre documentele prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă sau de respingere a cererii de eliberare a unuia dintre documentele respective operatorul de transport rutier sau întreprinderea, după caz, se poate adresa cu plângere instanţelor de contencios administrativ, conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

CAPITOLUL XI

Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 65. – (1) Începând cu data de 10 septembrie 2008 conducătorii auto titulari ai permiselor de conducere corespunzătoare pentru categoriile D1, D1E, D sau DE, care efectuează operaţiuni de transport rutier ce fac obiectul prezentei ordonanţe de urgenţă, au obligaţia de a deţine şi un certificat de calificare profesională iniţială (CPI) şi un certificat de calificare profesională continuă (CPC).

(2) Începând cu data de 10 septembrie 2009 conducătorii auto titulari ai permiselor de conducere corespunzătoare pentru categoriile C1, C1E, C sau CE, care efectuează operaţiuni de transport rutier ce fac obiectul prezentei ordonanţe de urgenţă, au obligaţia de a deţine şi un certificat de calificare profesională iniţială (CPI) şi un certificat de calificare profesională continuă (CPC).

(3) Autoritatea competentă va stabili condiţiile privind pregătirea iniţială şi continuă a conducătorilor auto prevăzuţi la alin. (1).

Art. 66. – (1) Transportului rutier de mărfuri în regim de cabotaj i se aplică o perioadă de tranziţie în conformitate cu prevederile pct. 5 „Politica în domeniul transporturilor” alin. (1) din anexa VI la Protocolul la Tratatul de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, semnat la 25 aprilie 2005, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005.

(2) Transportul rutier de persoane în regim de cabotaj se liberalizează de la data aderării României la Uniunea Europeană.

Art. 67. – De la data aderării, transportul rutier de persoane în cont propriu, efectuat între România şi statele membre ale Uniunii Europene, se efectuează numai pe baza certificatului de transport în cont propriu.

Art. 68. – Monitorizarea pieţei transporturilor rutiere se efectuează în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 56/2002 privind monitorizarea pieţei transporturilor rutiere şi măsurile ce trebuie luate în situaţii de criză în domeniul transportului rutier de mărfuri, aprobată cu modificări prin Legea nr. 47/2003.

Art. 69. – În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului va elabora norme privind organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora.

Art. 70. – Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 29 august 1997, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2000, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte prevederi contrare.

Art. 71. – (1) Prezenta ordonanţă de urgenţă transpune prevederile art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (1) şi (3), art. 3 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), b) şi c) şi ale art. 4 lit. a) şi d) din Directiva 96/26/CE din 29 aprilie 1996 privind accesul la ocupaţia de transportator rutier de marfă şi transportator rutier de călători şi recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi a altor forme de calificare, pentru a facilita acestor transportatori dreptul la libera stabilire pentru operaţiuni de transport naţional şi internaţional, publicată în Jurnalul Oficial nr. L 124 din 23 mai 1996, aşa cum a fost modificată de Directiva 98/76/CE din 1 octombrie 1998, precum şi prevederile art. 14 alin.

(2) din Directiva 2003/59/CE privind pregătirea iniţială şi periodică a conducătorilor auto care efectuează transport de marfă şi călători, publicată în Jurnalul Oficial nr. L 226 din 10 septembrie 2003, ce amendează Regulamentul nr. 3.820/85/CEE şi Directiva 91/439/CEE şi abrogă Directiva 76/914/CEE.

(2) Prezenta ordonanţă de urgenţă creează cadrul general pentru aplicarea de la data aderării a Regulamentului nr. 684/92/CEE din 16 martie 1992 privind regulile comune pentru transportul internaţional de călători cu autocarul şi autobuzul, publicat în Jurnalul Oficial nr. L 074 din 20 martie 1992, ale Regulamentului nr. 11/98/CE din 11 decembrie 1997 de modificare a Regulamentului nr. 684/92/CEE privind regulile comune pentru transportul internaţional de călători cu autocarul şi autobuzul şi a Regulamentului nr. 881/92/CEE din 26 martie 1992 privind accesul la piaţă în transportul rutier de mărfuri în cadrul Comunităţii către sau dinspre teritoriul unui stat membru sau care traversează teritoriul unuia sau mai multor state membre, publicat în Jurnalul Oficial nr. L 095 din 9 aprilie 1992, precum şi ale Regulamentului nr. 484/2002/CE din 1 martie 2002 de modificare a Regulamentului nr. 881/92/CEE şi Regulamentului nr. 3.118/93/CEE în vederea instituirii unui atestat de conducător auto.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

───────────────

Ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului,

Gheorghe Dobre

Ministrul administraţiei şi internelor,

Vasile Blaga

Ministrul finanţelor publice,

Ionel Popescu

Bucureşti, 14 iulie 2005.

Nr. 109.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.