Budhismul si conceptia sa asupra mortii

Extrem de asemanator cu hinduismul, aparut in acelasi areal, budismul se refera la o multitudine de practici si credinte religioase si reprezinta una din cele mai raspandite doctrine de pe glob.

Exista o multitudine de scoli de gandire budista care se pot imparti in patru categorii: Budismul Asiei de Sud-Est sau Theravavada,practicat in Sri Lanka, Birmania , Cambodgia etc
Budismul Asiei de Est sau Mahayana practicat in China, Vietnam, Coreea si Japonia.
Budismul tibetan sau Tantricul urmat mai ales in Tibet, Nepal etc.
Budismul vestic practicat in Europa si America NordLiteratura sacra

Cu putin inainte de moartea sa Budha le-a spus credinciosilor sai ca in absenta sa Dharma ( doctrinele si invataturile sale) va fi cea care va guverna spiritele credinciosilor.

Cu toate ca la inceputurile sale ganditorii budisti au incercat sa pastreze doctrina lui Buda nealterata, acest lucru a fost imposibil, ajungandu-se la un amalgam de idei si practici mistice.

Literatura sacra budista la fel ca si cea hinduista este foarte variata si complexa.

Ea se imparte in mai multe canoane pali, chinezesti si tibetane, care impreuna insumeaza sute de volume de opera cu mii de texte care trateaza o multitudine de subiecte
.

Canonul pali Tripitaka (Trei cosuri), sunt scripturi budiste timpuri, in limba pali, formate din trei parti: Vinaya (reguli monastice), Sutta (discursuri) si Abhidhamma (doctrine suplimentare).

Canonul chinez aceasta categorie include numeroase volume despre subiecte diverse, cum ar fi vietile diversilor Buddha, fabule, povestiri, manuale de ritualuri si vraji. Mai contin tratate scolastice si interpretari ale predicilor lui Buddha, precum si dictionare si enciclopedii despre viata marilor personalitati istorice semnificative.

Canonul tibetan sau Tripitaka tibetana, este o colectie de texte care se refera la cuvintele lui Budha, imnuri de slava, comentarii ale predicilor budiste, precum si tratate tehnice asupra logicii, gramaticii, medicinei, etc.

Budistii folosesc termenul de Dharma (literar norma sau ceea ce este adevarat) pentru a se referi la sistemul lor religios de credinta.
Principala diferenta dintre budism si hinduism este ca daca, hinduismul provine din mai multe surse, budismul se revendica doar din invataturile lui Guatama Buddha (literar, Cel Luminat).

Escatologia personala.

Fiind la origine o miscare reformista in cadrul hinduismului, budismul mentine credintele in doctrinele gemene ale Samsarei si Karmei, ceea ce inseamna ca notiunile budiste ale mortii si vietii dupa moarte sunt similare cu cele ale hinduismului.

Conform acestor credinte, fiecare persoana renaste de cateva ori si trece prin diferite tipuri de existenta. Calitatea vietii sale curente este o reflectare a Karmei prezente si trecute. In consecinta o viata confortabila este rezultatul unor fapte bune facute in vietile anterioare, sau din contra, o viata mizera este datorata unor fapte rele comise in vietile anterioare.
Asadar, omul este raspunzator pentru calitatea vietii pe care o duce si nu alte zeitati , demoni sau destinul.

Universul este o etapa pentru nenumaratele renasteri ale fiintei umane, intr-un spectru care merge de la rau la bine.

Sistemul de credinte budist este diferit, insa de cel hinduist, in ceea ce priveste sufletul muritorului (Atman) care ar renaste in vietile ulterioare.

Budismul considera ca un om este alcatuit din cinci elemente distincte:
a) un corp fizic, b) sentimente, c) simturi, d) vointa, e) constiinta.
Uniunea acestor elemente, numita Skandhas, constituie o personalitate. De indata ce respectiva uniune se destrama, nu ramane nicio entitate substantiala.

Totusi, conform unor predici ale lui Buddha, o parte a personalitatii numita suflet, minte sau constiinta poate supravietuii si astfel poate fi nemuritoare.

Buddha , defineste constiinta (Vijnana) drept acea entitate care este ,, invizibila, nemarginita, atotcuprinzatoare si baza pentru Rupa (fostul corp) Vedana (senzatie), Samjna (perceptie) si Samskara (vointa).”
Asadar constiinta pare sa se substituie ideii hinduse de Atman.

Totusi in majoritatea scririlor budiste nu constiinta trece dintr-o existenta la alta, ci Karma sa, care isi lasa amprenta asupra noii sale existente.

Budha, identifica douasprezece conditii preliminare pentru a opri acest cerc vicios al renasterii. Ele alcatuiesc un lant cauzal unde fiecare conditie depinde de cea dinaintea ei.

Cele 12 conditii preliminare sunt :
12. Imbatranirea si moartea depind de renastere, daca nu ar fi renastere atunci nu ar fi moarte.
11. Renasterea depinde de devinire.
10. Devenirea depinde de insusire, daca corpul nu ar exista material atunci nu ar exista metempshihoza.
9. Insusirea depinde de dorinta, daca nu ai dori ceea ce vrei sa fii in alta viata, metempsihoza ar fi lipsita de combustibil pentru a se produce.
8. Dorinta depinde de sentiment, daca nu ar exista experienta lucrurilor placute si neplacute atunci omul nu ar stii sa caute placutul si sa respinga lucrurile neplacute.
7. Sentimentul depinde de contact.
6. Contactul depinde de cele sase domenii de simt, ochi/ forma vizibila, urechi/ sunet, nas/ miros, limba/ gust, corp/ atingere, minte/ Dharma.
5. Cele sase domenii de simt depind de nume si forma.
4. Numele si forma, intregul organism viu depinde de constiinta, care inseamna scanteia vietii constiente patrunsa in pantec si insufletind embrionul.
3. Constiinta depinde de caracteristicile acumulate pe parcursul vietii ca reziduuri Karmice, ale faptelor, cuvintelor si gandurilor.
2. Karma depinde de necunoasterea celor patru adevaruri sfinte.
( cele patru adevaruri sfinte sunt: 1. totul este suferinta, 2. originea suferintei sta in dorinta de placere, de satisfactie, 3. eliberarea de suferinta consta in abolirea poftelor, 4. revelarea cailor care duc la incetarea suferintei.)
1. Necunoasterea.

Conform acestei formule cand inceteaza necunoasterea inceteaza si Karma, si asa mai departe pana cand imbatranirea urmeaza sa ia sfarsit.

Buddha recunoaste existenta unei ierarhii care in functie de Karma lor experimenteza diverse grade de existenta situata pe Roata Vietii.

Roata Vietii este tinuta in ghiare si in cioc de demonul Mortii sau al Nestatorniciei.

In interiorul Rotii sunt incluse douasprezece conditii preliminare care provoaca renasterile, trei taramuri superioare si trei inferioare. Cele trei taramuri superioare puse de-o parte pentru cei drepti sunt Raiul, taramul titanilor si taramul uman.

Cele trei taramuri inferioare rezervate rau-facatorilor sunt Iadul, taramul fantomelor infometate si taramul animal. Karma determina urmatorul taram al renasterii pe Roata Vietii.

Cele mai injosite fiinte sunt locuitorii Iadului. Iadurile budiste nu sunt insa eterne. Sunt un fel de Purgatoriu de indata ce un muritor a platit platit pentru efectele Karmei negative se inalta in taramul uman.

Urmatorul taram inferior este cel al fantomelor infometate. Locuitorii sai sunt condamnati la foame insatiabila, bantuind pamantul implorand cu disperare mancare, fara a fi auziti. In taramul animalelor cei condamnati sa se nasca in animale trebuie sa sufere toate cruzimile la care sunt supuse necuvantatoarele.

Raiul, taramul superior al zeilor este populat la fel ca si taramul titanilor, al semi-zeilor de fiinte cu Karma pozitiva. Cu toate ca beneficiaza de o Karma pozitiva si cei de aici sunt supusi reincarnarilor intrucat urmele faptelor bune se sterg si ele.

Taramul uman, este cel mai de jos taram din categoria celor superioare, dar cel mai important intrucat doar aici oamenii pot acumula o Karma pozitiva, celelalte cinci taramuri constau in rasplata actiunilor indeplinite pe taramul uman.

Toate taramurile sunt tranzitorii si potrivit lui Buddha supuse mortii recurente, si de aceea, cea mai inalta aspiratie umana este eliberarea de nasterile continue pe oricare din aceste taramuri.

Aceasta eliberare se numeste Nirvana, si se afla in afara Rotii budiste a Vietii.

Nirvana a fost definita drept beatitudine, stare a eliberarii de dorinta, suparare, suferinta sau ca eliberare din lantul cauzal al reincarnarii. O fiinta umana poate atinge Nirvana, urmand Calea nobila cu opt carari a lui Buddha.

Aceasta este formata din :

1. Punctul de vedere just, adica increderea totala in cele patru adevaruri sfinte.
entia dreapta sau eliberarea de orice ganduri trupesti, de dorinte lumesti, cruzimi si rautati fata de toate creaturile lumii.
2. Intentia dreapta sau eliberarea de toate gandurile, dorintele si incetarea oricaror porniri de cruzime asupra fiintelor de pe pamant.
3. Vorba dreapta, adica eradicarea minciunii, calomniei si vorbelor urate.
4. Actiunea dreapta sau cum sa ne abtinem de la crima, furt si adulter.
5. Traiul drept, adica abtinerea de la ocupatiile care fac rau fiintelor vii.
6. Efortul drept sau alungarea tuturor gandurilor rele.
7. Grija dreapta sau atentia pe care trebuie sa o acordam fiecarei stari a corpului, mintii si sentimentelor.
8. Concetrarea dreapta sau catalizarea atentiei asupra unui singur obiect, pentru a atinge stari speciale de constiinta in meditatia adanca.

Urmarea acestor principii duce intai la o stare de sfintenie (Arhat), apoi la starea de Nirvana.

Sfantul budist a biruit se bucura de o intuitie superioara (Sambhodi) cu amestecul ei de bucurie, calm, energie, generozitate si concentrare. Fericirea lui este profunda, deoarece in transa iluminarii a atins deja, o stare premargatoare Nirvanei.

A biruit cele trei intoxicatii ale necunoasterii, senzualitatii si dorintei de renastere. A atins cele sase perfectiuni intelepciunea, moralitatea, caritatea, toleranta, straduinta si moralitatea. Reprezinta idealul budist a ceea ce ar trebui sa fie cineva, debordeaza de generozitate si iubire fata de semeni. Nu doreste viata sau moarte, asteapta doar starea de Nirvana,/b>.

Nirvana reprezinta ceva inefabil, la care se ajunge prin indeplinirea tuturor principiilor care o conditioneaza. Ea este pur si simplu sfarsitul suferintei.

Printre multiplele Raiuri si Iaduri budiste exista, potrivit canonului pali, Paradisul lui Indra.
Acesta este plin de vegetatie magnifica, luxurianta, inclusiv copaci care isi schimba infatisarea de sase ori pe an, timp de sase anotimpuri diferite.
Aici creste maiestosul copac de coral, si chiar instrumente muzicale care cresc din copaci, sunt Pasari ale Paradisului cu un penaj multicolor dominat de rosu si alb.

Tot aici sunt frumoase fecioare ceresti, lascive si vesnic tinere care vor desfata pe ascetii care au patruns in acest Paradis ducand o viata austera, si care au platit pretul in Karma pozitiva.

In comparatie cu acest Paradis, Pamantul pare un cimitir ai carui locuitori sunt inrobiti de suferinta si moarte.

Cu toate acestea placerile Paradisului lui Indra sunt temporare. Cand rasplata Karmei va fi epuizata ciclul se reia. Paradisurile budiste nu ofera durabilitate, ele nu sunt vesnice, de aceea scopul credinciosilor este eliberarea totala din Roata Vietii, si atingerea Nirvanei.

Iadul budist este infatisat ca fiind extrem de dur.

Cel ce ajunge aici va fi luat in grija de Paznicii Iadului. Acestia vor trece pari din fier inrosit prin mainile si picioarele victimei pentru ca aceasta sa nu se mai zbata.

Apoi folosind sabii ascutite ii vor rade carnea de la cap in jos. Pe urma vor lega un car de trunchiul muritorului si-l vor obliga sa-l traga inainte si inapoi, intr-un spatiu cuprins de flacari. Apoi victima va fi nevoita sa urce pe un munte de taciuni incinsi, aruncat intr-un cazan sa fiarba si apoi aruncata in Marele Iad.

Dupa ce va iesi din Marele Iad, va cadea in Iadul Dezmatului, unde creaturi cu dinti de ace incep sa-i devoreze carnea, oasele si maduva.

Apoi cade in Iadul Cenusilor Fierbinti si pe urma ajunge in marea Padure a Copacilor Spada, unde se urca prin foc si prin tepuse ascutite.

Este aruncat muritorul in Raul Caustic si cand este pescuit de paznici acesta cere de mancare iar paznicii ii indeasa pe gat o minge de cupru incinsa. Apoi victima este trimisa din nou in Marele Iad si indeplinind cele o suta de torturi si astfel ispasind faptele rele este trimis pe Pamant.

La fel ca si in cazul Hinduismului, credinta in Karma si Samsara, adica in ciclul reincarnarilor succesive pentru atingerea unei stari superioare si eliberatoare, Buddhismul este o religie complet diferita de majoritatea religiilor existente.

Principala tema a Budismului o reprezinta ideea ca viata este suferinta, iar cel mai bun mod de a elimina suferinta este atingerea unei stari de detasare de lume si de posesiunile materiale, iar atingerea Nirvanei reprezinta este singurul mod de a scapa de aceasta suferinta si astfel ea devine scopul inalt al fiecarui muritor.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.