Atribuţiile şi misiunile structurilor MAI în situaţii de urgenţă

PROBLEME

1. Structura şi principiile organizatorice ale funcţionării Sistemului Naţional de   Management al Situaţiilor de Urgenţă;

2. Acţiunile şi măsurile întreprinse de elementele componente ale Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă;

3. Organizarea îndeplinirii măsurilor de protecţie civilă în unităţile şi    subunităţile M.A.I.;

4. Principalele misiuni de intervenţie pentru limitarea şi înlăturarea efectelor distructive generate de situaţiile de urgenţă  specifice unităţilor de poliţiei, jandarmi, poliţiei de frontieră, pompieri, unităţilor de protecţie civilă, unităţii speciale de aviaţie  şi serviciilor de informaţii şi protecţie internă.

OBIECTIVE OPERAŢIONALE

După parcurgerea temei cursantul trebuie să fie în măsură să:

– enumere în totalitate şi  fără greşeală elementele componente ale structurii organizatorice a Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă precum şi măsurile întreprinse de acestea;

cunoască modul de organizare a îndeplinirii măsurilor de protecţie civilă în unităţile şi subunităţile M.A.I.;

– cunoască principalele misiuni de intervenţie pentru limitarea şi înlăturarea efectelor distructive generate de situaţiile de urgenţă specifice unităţilor de poliţiei, jandarmi, poliţiei de frontieră, pompieri, unităţilor de protecţie civilă, unităţii speciale de aviaţie  şi serviciilor de informaţii şi protecţie internă;

BIBLIOGRAFIE

  1. RADU ANDRICIUC şi STEINER NICOLAE, Elemente fundamentale privind managementul crizelor şi urgenţelor civile din perspectiva protecţiei civile, Editura MPM Edit Consult, Bucureşti 2003.
  2. RADU ANDRICIUC şi STEINER NICOLAE, Mic glosar al termenilor de bază, abrevierilor şi semnelor convenţionale, folosiţi în managementul urgenţelor civile , Editura MPM Edit Consult, Bucureşti 2003.
  3. *** Cooperation Activities in Civil Emergency Planning, SCEPS/NATO, 2001.
  4. CRĂCIUN IONEL, Situaţii şi servicii de urgenţă, Editura Ministerului de Interne, 2001.
  5. *** Emergency AND Humanitarian Action, 1996 Activities, WHO, Geneva, 1997.
  6. ***Hotărârea Guvernului 1489, din 28 septembrie 2004, privind organizarea şi funcţionarea Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă.
  7. ***Hotărârea Guvernului 1490, din 28 septembrie 2004, privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare şi a organigramei Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă.
  8. ***Hotărârea Guvernului 1491, din 28 septembrie 2004, privind aprobarea Regulamentului-cadru privind structura organizatorică, atribuţiile, funcţionarea şi dotarea comitetelor şi centrelor operative pentru situaţii de urgenţă.
  9. ***Hotărârea Guvernului 1492, din 28 septembrie 2004, privind principiile de organizare, funcţionare şi atribuţiile serviciilor de urgenţă profesioniste.
  10. ***Ordonanţa 21, din 26 aprilie 2004, privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă.
  11. *** Organizarea şi realizarea măsurilor de protecţie civilă – culegere de lecţii -, Editura Ministerului de Interne, 2003.
  12. ***Regulamentul nr. 960/1999 pentru aplicarea măsurilor de protecţie civilă în unităţile Ministerului de Interne.

1.1 Scopul organizării şi funcţionării Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă

Scopul organizării şi funcţionării Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă este prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă, asigurarea şi coordonarea resurselor umane, materiale, financiare şi de altă natură necesare restabilirii stării de normalitate.

Prin situaţie de urgenţă se înţelege un eveniment excepţionale, cu caracter nonmilitar, care prin amploarea şi intensitate ameninţă viaţa şi sănătatea populaţiei, mediului înconjurător, valorile materiale şi culturale importante, iar pentru restabilirea stării de normalitate sunt necesare adoptarea de măsuri şi acţiuni urgente, alocarea de resurse suplimentare şi managementul unitar al forţelor şi mijloacelor implicate.

Locul situaţiei de urgenţă, ca fază a procesului de evoluţie a unei crize, se poate observa în figura 1.

Intensitate criză                                                    Situaţie de urgenţă

declanşarea crizei                       nou echilibru.

echilibru instabil

Timp

Pre-criză                                    post-criză

Figura 1

Prin managementul situaţiei de urgenţă se înţelege ansamblul activităţilor şi procedurilor utilizate de factorii de decizie, instituţiile şi serviciile publice abilitate pentru identificarea şi monitorizarea surselor de risc, evaluarea informaţiilor şi analiza situaţiei, elaborarea de prognoze, stabilirea variantelor de acţiune şi implementarea acestora în scopul restabilirii situaţiei de normalitate.

În contextul celor prezentate mai sus, se defineşte termenul factor de risc

ca fiind „ un fenomen, proces sau complex de împrejurări congruente, în acelaşi timp şi spaţiu, care pot determina sau favoriza producerea unor tipuri de risc (incendii, cutremure, inundaţii, accidente, explozii, avarii, alunecări sau prăbuşiri de teren, îmbolnăviri în masă, prăbuşiri ale unor construcţii, instalaţii ori amenajări, eşuarea sau scufundarea unor nave, căderi de obiecte din atmosferă ori din cosmos, tornade, avalanşe, eşecul serviciilor de utilităţi publice şi alte calamităţi naturale, sinistre grave sau evenimente publice de amploare determinate ori favorizate de factorii de risc specifici).

Principiile managementului situaţiilor de urgenţă sunt:

–         previziunea şi prevenirea;

–         prioritatea protecţiei şi salvării vieţii oamenilor;

–         respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;

–         asumarea responsabilităţii gestionării situaţiilor de urgenţă de către autorităţile administraţiei publice;

–         cooperarea la nivel naţional, regional şi internaţional cu organisme şi organizaţii similare;

–         transparenţa activităţilor desfăşurate pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă, astfel încât acestea să nu conducă la agravarea efectelor produse;

–         continuitatea şi gradualitatea activităţilor de gestionare a situaţiilor de urgenţă, de la nivelul autorităţilor administraţiei publice locale până la nivelul autorităţilor administraţiei publice centrale, în funcţie de amploarea şi de intensitatea acestora;

–         operativitatea, conlucrarea activă şi subordonarea ierarhică a componentelor Sistemului Naţional.

1.2 Acţiunile şi măsurile întreprinse de elementele componente ale Sistemului Naţional

Acţiunile şi măsurile întreprinse de elementele componente ale Sistemului Naţional pe durata situaţiilor de urgenţă sau a stărilor potenţial generatoare de situaţii de urgenţă sunt:

a) avertizarea populaţiei, instituţiilor şi agenţilor economici din zonele de pericol;

b) declararea stării de alertă în cazul iminenţei, ameninţării sau    producerii situaţiei de urgenţă;

c) punerea în aplicare a măsurilor de prevenire şi de protecţie specifice tipurilor de risc şi, după caz, hotărârea evacuării din zona afectată sau parţial afectată;

d) intervenţia operativă cu forţe şi mijloace special constituite, în funcţie de situaţie, pentru limitarea şi înlăturarea efectelor negative;

e) acordarea de ajutoare de urgenţă

f) instituirea regimului stării de urgenţă, în condiţiile prevăzute de art. 93 din Constituţia României, republicată;

g) solicitarea sau acordarea de asistenţă internaţională;

h) acordarea de despăgubiri persoanelor juridice şi fizice;

i)                   alte măsuri prevăzute de lege.

Structura Sistemului Naţional cuprinde următoarele componente:

  1. comitete pentru situaţii de urgenţă (la nivel naţional, ministerial, al instituţiilor publice centrale, judeţean, local şi al municipiului Bucureşti);
  2. Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă (asigură secretariatul tehnic al Comitetului Naţional);
  3. servicii publice profesioniste pentru situaţii de urgenţă (asigură secretariatele tehnice ale Comitetelor judeţene şi pe cel al municipiului Bucureşti);
  4. centre operative pentru situaţii de urgenţă (se crează la nivelul ministerelor, instituţiilor publice centrale, al municipiilor, oraşelor şi comunelor);
  5. centre operaţionale pentru situaţii de urgenţă (se crează la nivelul Inspectoratului General şi al serviciilor publice pentru situaţii de urgenţă);
  6. comandantul acţiunii (persoană împuternicită pentru realizarea coordonării unitare, la locul producerii evenimentului excepţional, a tuturor forţelor stabilite pentru intervenţie).

Principalele funcţii de sprijin pe care le pot îndeplini ministerele, celelalte organe centrale şi unele organizaţii neguvernamentale în prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă sunt:

1. Monitorizarea pericolelor şi riscurilor specifice, precum şi a efectelor negative ale acestora

2. Informarea, înştiinţarea şi avertizarea

3. Planificarea şi pregătirea resurselor şi serviciilor

4. Comunicaţii şi informatică

5. Căutarea, descarcerarea şi salvarea personalului

6. Evacuarea persoanelor, populaţiei sau bunurilor materiale

7. Acordarea asistenţei medicale de urgenţă

8. Prevenirea îmbolnăvirilor în masă

9. Localizarea şi stingerea incendiilor

10. Neutralizarea efectelor materialelor periculoase

11. Asigurarea transportului forţelor şi mijloacelor de intervenţie, persoanelor evacuate şi altor resurse

12. Efectuarea lucrărilor publice şi inginereşti la construcţiile, instalaţiile şi amenajările afectate

13. Asigurarea apei şi hranei pentru persoanele şi animalele afectate sau evacuate

14. Asigurarea cazării şi adăpostirii persoanelor afectate sau evacuate

15. Asigurarea energiei pentru iluminat, încălzire şi alte utilităţi

16. Efectuarea depoluării şi decontaminării

17. Menţinerea şi restabilirea ordinii publice

18. Logistica intervenţiilor

19. Reabilitarea zonei afectate

20. Acordarea de ajutoare de primă necesitate, despăgubiri şi asistenţă socială şi religioasă

1.3 Organizarea îndeplinirii măsurilor de protecţie civilă în unităţile şi    subunităţile M.A.I

Organizarea îndeplinirii măsurilor de protecţie civilă în unităţile şi subunităţile M.A.I., se face ţinând seama de tipurile de riscuri repartizate acestora după cum urmează:

– incendii
– accidente nucleare şi/sau urgenţe radiologice
– accidente chimice cu implicaţii în afara amplasamentelor
– avarierea gravă a sistemelor de gospodărie comunală
– explozii necontrolate ale muniţiei rămase din timpul                                        conflictelor militare
– evenimente publice de amploare care pot genera situaţii de                           urgenţă
– poluări marine în zona costieră
– căderi de obiecte din atmosferă şi din cosmos

Organizarea activităţilor de protecţie civilă în unităţile şi structurile M.A.I. cuprinde realizarea următoarelor activităţi:

a) constituirea organismelor pentru managementul situaţiilor de urgenţă;

b) desemnarea personalului, care prin cumul, va îndeplini atribuţiile în    domeniul protecţiei civile;

c) stabilirea capacităţilor pentru intervenţie în folosul propriu şi în sprijinul populaţiei;

d) elaborarea planurilor de protecţie şi intervenţie în situaţii de urgenţă;

e) planificarea şi organizarea activităţilor de pregătire a personalului în                    domeniul protecţiei civile;

f) planificarea evacuării în situaţii de urgenţă;

g) planificarea resurselor pentru funcţionarea structurilor prevăzute, precum         şi pentru realizarea măsurilor prevăzute în documentele de conducere;

h) organizare cooperării şi colaborării în situaţii de urgenţă.

Măsurile de protecţie civilă din punct de vedere al perioadei de aplicare a acestora sunt:

a) de prevenire (perioada premergătoare)

– identificarea tipurilor de riscuri şi eaborarea planurilor de protecţie şi             intervenţie;

– înştiiţarea personalului cu funcţii de conducere despre iminenţa producrii           sau producerea situaţiilor de urgenţă;

– alarmarea personalului despre iminenţa producerii sau producerea situaţiilor de protecţie civilă;

– organizarea şi asigurarea stării de operativitate şi a cpacităţii de       intervenţie optime a personalului;

– pregătirea personalului în domeniul protecţiei civile

b) de protecţie ( pe timpul situaţiei de urgenţă )

– protecţia personalului propriu, a tehnicii, bunurilor materiale şi valorilor din dotare;

– organizarea activităţilor de evacuare în situaţii de protecţie civilă,  conform planurilor întocmite.

c) de intervenţie (după situaţia de urgenţă )

– pentru reducerea pierderilor de vieţi omeneşti, limitarea şi înlăturarea efectelor situaţiilor de urgenţă sau ale atacurilor din aer pe timpul conflictelor militare, în locurile de dispunere şi în cele de competenţă executate independent sau în cooperare cu alte elemente specializate.

Organizarea conducerii activităţilor de protecţie civilă în structurile/unităţile M.A.I. cuprinde următoarele elemente:

– comandanţii (şefii) acestora (răspund de planificarea, organizarea şi realizarea activităţii de protecţie civilă);

– Grupa Operativă de Conducere şi Coordonare a Acţiunilor (asistă pe şef/comandant în actul decizional prin elaborarea documentelor de conducere şi informare).

Documentele care se întocmesc pentru realizarea măsurilor de protecţie civilă se împart astfel:

1. Documente pentru conducere
a) planul de protecţie şi intervenţie în situaţii de protecţie civilă
b) planul de evacuare în situaţii de urgenţă
c) hotărârea/decizia pentru intervenţie/evacuare
d) dispoziţia preliminară pntru intervenţie/evacuare
e) ordinul pentru interenţie/evacuare

2. Documente pentru informare
a) raportul de informare privind acţiunile desfăşurate
b) informări
c) jurnalul acţiunilor de intervenţie
d) analiza anuală privind capacitate de răspuns în situaţii de           urgenţă

3. Documente diverse

Îndeplinirea atribuţiilor în domeniul protecţiei civile se realizează astfel:

– în instituţiile şi structurile M.A.I. având corespondent în teritoriu, se înfiinţează un post al cărui titular va îndeplini aceste atribuţii;

– la celălalte unităţi/structuri, se va desemna prin ordin de zi/dispoziţie zilnică, persoana care, prin cumul, va îndeplini atribuţiile în domeniul protecţiei civile.

Principale atribuţii ale reprezentanţiilor unităţilor M.A.I. în organismele constituite la autorităţile administraţiei publice centrale şi locale pentru gestionarea situaţiilor de urgenţe civile sunt următoarele:

participă la identificarea şi evaluarea surselor de risc ce pot genera             dezastre şi elabora strategiile de apărare împotriva acestora, în         funcţie de specificul activităţii pe care o desfăşoară în zona de competenţă;

asigură prezentarea posibilităţilor reale de protecţie şi intervenţie în           situaţii de urgenţe civile ale unităţilor pe care le reprezintă;

participă la întocmirea planurilor de protecţie în zonele de        competenţă;

asigură transmiterea către unităţile pe care le reprezintă a hotărârilor     şi deciziilor luate de autorităţile publice ce implică aceste unităţi;

asigură colaborarea unităţilor M.A.I. cu celelalte autorităţi, instituţii           sau organisme cu atribuţii în domeniu;

participă la stabilirea fluxului informaţional-decizional privind   urgenţele civile în zonele de competenţă;

prezintă necesarul de intervenţie cu forţe şi mijloace în sprijinul           unităţilor M.A.I.;

prezintă propuneri privind intervenţia unităţilor M.A.I. pentru    realizarea unor măsuri de protecţie în sprijinul populaţiei conform     hotărârilor comitetelor;

stabilesc misiunile şi obiectivele de intervenţie în sprijinul populaţiei,          la producerea situaţiilor de urgenţe civile, în funcţie de tipul şi       amploarea acesteia, precum şi de posibilităţile unităţilor;

propun şi coordonează realizarea acţiunilor de menţinere (impunere)     a ordinii publice în zonele (raioanele) afectate;

stabilesc volumul de forţe şi mijloace ale unităţilor pentru intervenţie      şi regimul de lucru al acestora;

precizează şi îndrumă activităţile ce se execută în punctele de           control-trecere a frontierei din zonele de competenţă afectate sau           limitrofe.

1.4 Principalele misiuni de intervenţie pentru limitarea şi înlăturarea efectelor distructive generate de situaţiile de urgenţă specifice unităţilor de poliţiei, jandarmi, poliţiei de frontieră, pompieri, unităţilor de protecţie civilă, unităţii speciale de aviaţie  şi serviciilor de informaţii şi protecţie internă

Principalele misiuni de intervenţie pentru limitarea şi înlăturarea efectelor distructive în situaţii de urgenţe civile sunt:

a) misiuni de intervenţie comune tuturor                           structurilor/unităţilor M.A.I.

1. În locurile de dispunere:

a) salvarea persoanelor surprinse şi afectate de dezastru sau        atacul din aer şi acordarea primului ajutor;

b) transportul răniţilor sau a persoanelor contaminate la structurile      medicale pentru acordarea de asistenţă specializate;

c) prevenirea producerii de pierderi complementare ca urmare a   avarierii clădirilor, instalaţiilor de apă, gaz, electricitate etc;

d) executarea controlului nuclear, radiologic, biologic sau chimic în      zonele afectate (personal, alimente, apă, furaje, instalaţii,           clădiri, teren etc.), în cooperare cu formaţiunile specializate ale        serviciilor publice comunitare profesioniste pentru situaţii de        urgenţă;

e) decontaminarea personalului, documentele din Fondul                                                          Arhivistic Naţional, tehnicii, echipamentului, instalaţiilor,                                            terenului şi clădirilor, în cooperare cu formaţiunile                                                    specializate ale serviciilor publce comunitare profesioniste                                     pentru situaţii de urgenţă;

f) respectarea măsurilor sanitar-antiepidemice, profilactice                                               speciale şi restricţiilor de consum alimente, apă, furaje                                           etc;

g) evacuarea personalului, documentelor din Fondul Arhivistic                                         Naţional şi bunurilor materiale din locurile unde acesta se                                                 impune;

h) refacerea şi repunerea în funcţiune a tehnicii, adăposturilor şi                                      instalaţilor avariate;

i) adaptarea şi, la nevoie, reorganizarea măsurilor de protecţie                                         în conformitate cu situaţia creată;

2. În sprijinul populaţiei, la solicitarea autorităţilor                                                      administraţiei publice locale:

a) monitorizarea pericolelor şi riscurilor specifice, precum şi a                                          efectelor acestora;

b) participarea la determinarea şi evaluarea efectelor situaţiilor de                                   protecţie civilă;

c) informarea, înştiinţarea şi avertizarea populaţie în zonele în care nu                            există instalate mijloace specializate sau acestea nu sunt în                                    stare operativă de funcţionare;

d) planificarea şi pregătirea resurselor umane, materiale şi tehnicii;

e) participarea la acţiuni de căutare şi salvare a persoanelor;

f) evacuarea şi transportul persoanelor afectate la unităţile medicale                               specializate;

g) participarea la evacuarea populaţiei şi bunurilor materiale ale                                       acestora.

h) neutralizaea efectelor materialelor periculoase prin structuri                                          specializate;

i) asigurarea transportului forţelor şi mijloacelor de intervenţie,                                          persoanelor evacuate şi altor resurse;

j) asigurarea cazării şi adăpostirii persoanelor afectate sau evacuate;

k) menţinerea şi restabilirea ordinii publice;

l) participarea la distribuirea către populaţie a ajutoarelor de primă                                   necesitate şi a celor oferit, de alte state, în cadrul asistenţei                                   umanitare internaţionale.

b) misiuni de intervenţie specifice structurilor de poliţie

a) stabilirea şi comunicarea, prin efectivele aflat în serviciu, a      primelor date şi informaţii privind efectele situaţiilor de urgenţă      produse în zona de competenţă;

b) evaluarea posibilităţilor de producere a efectelor secundare în zona afectată şi transmiterea datelor şi informaţiilor către      autoritatea competentă;

c) stabilirea şi comunicarea căilor de acces în zona afectată ce pot         fi utilizate de structurile specializate de intervenţie;

d) aplicarea măsurilor de interzicere a circulaţiei în zonele afectate         şi dirijarea acesteia pe alte rute;

e) izolarea preliminară a zonei afectate şi devierea circulaţiei auto şi pietonale, în scopul diminuării pierderilor complementare;

f) cercetarea cauzelor care au generat situaţia de protecţie civilă;

g) intensificarea măsurilor de menţinere a ordinii publice, a celor                de combatere a infracţiunilor şi altor fapte antisociale;

h) supravegherea încetării activităţior publice, în cazul                                atacului din aer şi în alte situaţii când s-a hotărât aceasta şi                     respectarea măsurilor de protecţie civilă;

j) participarea la identificarea victimelor şi stabilirea situaţiei                       persoanlor dispărute;

k) participarea la mobilizarea populaţiei apte de muncă, a                          mijloacelor de transport şi tehnice, în vederea folosirii lor                              la acţiuni de intervenţie.

c) misiunile de intervenţie specifice unităţilor şi                        structurilor de jandarmi

a) stabilirea şi comunicarea, prin efectivele aflate în serviciu, a      primelor date şi informaţii privind efectele situaţiilor de protecţie      civilă produse în zona de competenţă;

b) evaluarea posibilităţii de producere a efectelor secundare în     zona afectată şi transmiterea datelor şi informaţiilor către      autoritatea competentă de gestionare a situaţiei;

c) restabilirea ordinii publice când aceasta a fost tulburată prin       orice fel de acţiuni sau fapte care contravin legilor în vigoare;

d) paza sau protecţia şi apărarea obiectivelor, a bunurilor şi valorilor de importanţă deosebită, stabilite de Guvern, inclusiv a     documentelor din Fondul Arhivistic Naţional şi a obiectivelor   aparţinând M.A.I.;

e) organizarea dispozitivelor de blocare a zonei afectate pentru      interzicerea pătrunderii autovehiculelor şi persoanelor, în scopul      diminuării pierderilor complementare;

f) asigurarea, prin măsuri specifice, a intervenţiei forţelor şi                         mijloacelor specifice în zonele afectate;

g) intensificarea activităţilor de pază şi protecţie a obiectivelor din              competenţă;

h) participarea, cu efectivele aflate în misiuni de ordine publică,                   la îndrumarea populaţiei spre cele mai apropiate adăposturi, în                       funcţie de situaţia creată;

i) participarea la evacuarea populaţiei (fluidizarea circulaţiei, paza              raioanelor evacuate şi a celor în care se face evacuarea                       populaţiei, menţinerea ordinii în raioanele evacuate etc.);

j) asigurarea pazei şi apărării unor căi de comunicaţie şi                               transporturi devenite importante în situaţia creată;

k) participarea cu forţe şi mijloacele disponibile la limitarea şi                                 înlăturarea efectelor situaţiei de urgenţă, îndeosebi la salvarea                        persoanelor şi transportul acestora spre punctele de acordare                         asistenţei medicale, înlăturarea unor obstacole, transportul de              materiale şi bunuri de prim ajutor.

d) misiunile de intervenţie specifice structurilor                                 poliţiei de frontieră

a) stabilirea şi comunicarea, prin efectivele aflate în serviciu, a                primelor date şi informaţii privind efectele situaţiilor de                    protecţie civilă produse în zona de competenţă;

b) evaluarea posibilităţii de producere a efectelor secundare în                        zona afectată şi transmiterea datelor şi informaţiilor către                autoritatea competentă de gestionare a situaţiei;

c) informarea, înştiinţarea şi avertizarea populaţiei în zonele în                care nu există instalate mijloace specializate sau acestea                         nu sunt în stare operativă de funcţionare;

d) intensificarea supravegherii şi controlului la trecerea                             frontierei;

e) prevenirea şi combaterea migraţiei ilegale şi criminalităţii                      transfrontaliere în zona de competenţă, precum şi a                                  oricărei alte încălcări a regimului juridic al frontierei                           de stat (în special în zona de sud-est);

f) asigurarea menţinerii ordinii şi liniştii publice în punctele de                        trecere  a frontierei de stat, iar la solicitarea altor autorităţi                    participă la astfel de acţiuni în localităţile din zona de                            frontieră;

g) supravegherea, prin observarea directă permanentă, a                               spaţiului aerian adiacent fontierei de stat şi mări                                    teritoriale;

h) permiterea trecerii frontierei de stat, pe baza aprobărilor                            legale, a persoanelor care părăsesc zona focarului de                          distrugeri, asigurând respectarea locurilor de trecere şi a                     itinerariilor de deplasare;

i) informarea persoanelor care se prezintă pentru trecerea                            frontierei despre producerea situaţiilor de protecţie civilă;

j) facilitarea trecerii frontierei de stat a formaţiunilor specializate                    de intervenţie şi asistenţei umanitare din partea altor                             state, în conformitate cu prevederile acordurilor şi                                 tratatelor internaţionale la care România este parte;

k) participarea cu forţele şi mijloacele disponibile, la limitarea şi                    înlăturarea efectelor situaţiei de urgenţă, îndeosebi la                          salvarea persoanelor şi transportul acestora spre                                  punctele de acordare a asistenţei medicale,                                          înlăturarea unor obstacole, transportul de materiale şi                           bunuri de prim ajutor etc.

e) misiunile de intervenţie specifice unităţilor şi structurilor serviciilor de urgenţă pofesioniste

– sunt cele prevăzute prin acte normative ce reglementeză            activitatea acestora.

f) misiunile de intervenţie specifice Unităţii Speciale de                                                Aviaţie

a) asigurarea transportului în timp oportun a persoanelor       desemnate să conducă şi coordoneze acţiunile de intervenţie în    situaţii de protecţie civilă, în vederea asigurării limitărilor urmărilor acestora, acordarea primului ajutor, conservării şi      exploatării urmelor pentru elucidarea cauzelor care au generat evenimentele deosebite;

b) executarea unor recunoaşteri din aer în zone afectate de situaţii      de protecţie civilă, în scopul stabilirii măsurilor de protecţie şi      intervenţie pentru salvarea populaţiei şi bunurilor, limitarea şi      înlăturarea distrugerilor;

c) asigurarea deplasării rapide a unor echipaje al poliţiei rutiere pe      traseele de evacuare a populaţiei şi bunurilor materiale, a      fondului arhivistic, a valorilor din patrimoniul naţional precum şi      deplasarea unor forţe şi mijloace necesare limitării şi înlăturării      umărilor situaţiilor produse;

d) executarea operaţiunilor de salvare aeriană a persoanelor din    zone greu accesibile;

e) participarea la transportul alimentelor, medicamentelor şi materialelor de strictă necesitate în zonele afectate;

f) evacuarea aero-medicală a persoanelor afectate către structuri           medicale specializate;

g) executarea cercetării de radiaţie în raioanele contaminate                    radioactiv.

ÎNTOCMIT

TITULARUL DISCIPLINEI

Comisar şef

ANDRICIUC RADU

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.