ACTIVITĂŢI DE INSTRUMENTARE A INFRACŢIUNILOR SI CONTRAVENŢIILOR ÎN DOMENIUL POLIŢIEI DE FRONTIERĂ

PROBLEME


l. Infracţiuni şi contravenţii constatate la frontieră sau transfrontieră; definiţii, spete, cazuri soluţionate.

2. Prevederi şi metodologii  de aplicare a măsurilor legale de constatare şi soluţionare.

3. Competentele şi implicarea instituţiilor statului  (Parlament, Guvern, M.I., I.G.P.F., P.C.T.F) in perfecţionarea activităţii de instrumentarea infracţiunilor şi contravenţiilor.OBIECTIVE OPERATIONALE

După parcurgerea acestei teme, cursantul va fi in măsură să:

–         definească conceptele de infracţiuni şi contravenţii constatate la frontieră sau transfrontieră;

–         cunoască definiţiile uzitate in domeniu,spete şi cazuri  soluţionate;

–         cunoască prevederi şi metodologii de aplicarea măsurilor legale de constatare şi soluţionare;

–         facă   diferenţierea între        regimul aplicabil in timp şi spaţiu atât in prezent,cât şi in perspectiva aderării la U.E.;

–         enumere caracteristicile sistemului de sancţionare;

–         precizeze competentele şi implicarea instituţiilor statului in domeniu;

–         detalieze modalităţile de cooperare dintre I.G.P.F. şi alte instituţii publice sau private interne sau internaţionale,precum şi cu O.N.G.-urile de profil;

–         cunoască teoriile cu privire la problemele analizate;

–         fie capabil să execute sarcinile ce-i revin in domeniu;

–         fie capabil să conducă activitatea in domeniu.

INFRACŢIUNI SI CONTRAVENŢII CONSTATATE LA FRONTIERA SAU TRANSFRONTIERA

INFRACTIONALITATEA LA REGIMUL

JURIDIC AL FRONTIEREI

CONSIDERATII GENERALE

A. Reglementarea trecerii peste frontiera de stat a persoanelor, mijloacelor de transport, a mărfurilor şi altor bunuri este realizată de statul român prin legislaţia sa internă, in conformitate cu principiile unanim admise ale dreptului internaţional, precum şi cu tratatele, acordurile, conventiile şi protocoalele incheiate in acest domeniu cu statele vecine. Regimul juridic al frontierei de stat este reglementat in prezent prin Ordonanta de urgentă nr.lo5/2001 potrivit căreia trecerea frauduloasă a frontierei de stat constituie infractiune simplă, la care după caz se alătură şi unele forme agravante. Aceste infracţiuni sunt speciale şi sunt reglementate prin lege specială cu dispozitii penale, formând un grup omogen de infracţiuni unite prin obiectul juridic de grup.

B. CARACTERIZAREA GENERALA A INFRACŢIUNILOR

DE FRONTIERA

In art.70-73 O.U.G.nr.105/2001, sunt înscrise două infracţiuni distincte autonome, dar fiecare cu una sau mai multe forme agravante, şi anume:

–         infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei de stat, inscrisă in art.70(l)(2);

–         infracţiunea de racolare, indrumare, călăuzire a altor persoane şi organizarea acestora, pentru trecerea frauduloasă a fontierei de stat, inscrisă la art.71(l)(2).

Obiectul juridic de grup al celor două infracţiuni este format din relatiile sociale care apără regimul juridic, instituit pentru trecerea frontierei de stat a României, împotriva oricărei incălcări care ar veni din partea unor persoane fizice,cetăţeni români, cetăteni străini sau apatrizi, cu sau fără domiciliu in România ori aflate in tranzit pe teritoriul României.

Literatura  de specialitate este unanimă in a aprecia infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei de stat ca fiind o infractiune contra autorităţii, alături de infracţiunile incriminate in Titlul V din partea specială a Codului penal.

Fiind o infractiune contra autorităţii, trecerea frauduloasă a frontierei de stat îmbracă trăsăturile generale ale acestei categorii de infracţiuni sub aspectul obiectului, subiectului, laturii obiective şi laturii subiective.

l. Obiectul infracţiunii

Infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei de stat are ca obiect generic relatiile sociale referitoare la autoritatea formelor de organizare statale, dar cărora li s-a conferit prin lege atribut al puterii.

Obiectul juridic special este constituit din valoarea socială reprezentată de autoritatea statului român de a reglementa paza, supravegherea şi controlul trecerii frontierei de stat.

In cazul unor forme agravante ale infracţiunii, obiectul juridic special este multiplu, prin acţiunea de trecere frauduloasă a frontierei de stat aducându-se atingere, in subsidiar autorităţii  hotărârii judecătoresti de condamnare a subiectului activ pentru o infractiune oarecare art.70(2).

Se pune problema dacă infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei de stat are sau nu obiect material. Se cunoaşte că obiectul material constă in lucrul, bunul sau persoana fizică faţă de care ori împotriva căreia s-a îndreptat acţiunea sau inacţiunea incriminată ori, in acest caz, frontiera de stat este linia imaginară care desparte teritoriul unui stat de teritoriul statelor vecine şi marea teritorială din zona contiguă. Chiar dacă această linie este materializată prin sisteme de demarcare, frontiera este şi rămâne o linie, deci se consideră că infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei de stat nu are obiect material.

2. Subiectul infracţiunii

Subiectul activ al acestei infracţiuni poate fi orice persoană, cetăţean român, cetăţean străin, sau fără cetăţenie dacă îndeplineşte condiţiile generale pentru a putea răspunde penal.

Pentru formele agravante ale infracţiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat de impune a fi îndeplinite anumite condiţii: să fi fost condamnat definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni, având de executat o pedeapsă; să fie persoană înarmată sau să facă parte dintr-un grup de două sau mai multe persoane; trecerea frontierei să se facă prin atacarea poliţiştilor de frontieră sau a lucrătorilor vamali; să scoată din ţară bunuri din patrimoniul cultural naţional sau de valoare deosebită, trafic de arme, muniţii, materiale explozive, radioactive, substanţe stupefiante, psihotrope ori toxice.

Subiectul pasiv al infracţiunii de trecere frauduloasă a frontierei este statul român a cărui autoritate este lezată prin acţiunea periculoasă.

3. Latura obiectivă

Latura obiectivă constă in acţiunea  de intrare şi ieşire din tară pentru infracţiunea de  trecere frauduloasă a  frontierei de stat, iar la infracţiunea de la art.71 din O.U.G.nr.105/2001, acţiunea periculoasă este reprezentată de organizarea, racolarea, îndrumarea sau călăuzirea altor persoane in scopul trecerii frauduloase.

4. Latura subiectivă

Latura subiectivă pentru cele două infracţiuni de frontieră constă in intenţia directă sau indirectă.

C. TRECEREA FRUDULOASĂ A FRONTIEREI

l. Intrarea sau ieşirea din ţară prin  trecerea frauduloasă a

frontierei de stat

l.l. Noţiune

Infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei de stat in forma sa tip,  constă in intrarea sau ieşirea din tară prin trecerea frauduloasă a frontierei de stat,fiind prevăzută de art.70 din O.U.G.nr.105/2001.

Asigurarea inviolabilităţii teritoriului statului român  şi a frontierelor acestuia impune ca intrarea sau ieşirea să se facă numai prin locurile şi in condiţiile stabilite prin legea frontierei de stat.  Respectându-se dreptul la libera circulatie a  persoanelor, înscris şi garantat  de Constitutia României (art.25), prin  O.U.G.nr.104/2001 este instituit un regim clar in ceea ce priveşte trecerea peste frontieră a persoanelor. Trecerea se poate efectua numai prin locuri anume stabilite(puncte de control rutiere, feroviare, portuare şi aeroportuare) şi in baza documentelor de trecere a frontierei(paşaport ori permis de mic trafic sau treceri simplificate).

l.2. Continutul infracţiunii

Intrarea sau ieşirea din tară prin trecerea frauduloasă a frontierei de stat este incriminată de lege ca o infractiune contra autorităţii.

l.2.l. Obiectul juridic specific al acestei infracţiuni il formează relatiile sociale care asigură desfăşurarea legală a activităţii de pază, supraveghere şi control a frontierei de stat. Este constituit  din valoarea socială pe care o reprezintă inviolabilitatea frontierei de stat române.

Obiectul material la această infractiune de pericol nu există.

l.2.2. Latura obiectivă a acestei infracţiuni, adică elementul material al acesteia, constituie orice activitate (comisivă) de intrare sau iesire din tară prin trecerea frauduloasă a frontierei de stat (acţiune periculoasă).

Elementul material (acţiunea periculoasă) prezintă următoarele caracteristici:

a) constă in acţiunea de trecere a frontierei, care se poate realiza in două moduri:

– de pe teritoriul statelor vecine sau din zona contiguă pe teritoriul statului român

– de pe teritoriul statului român pe teritoriul statelor vecine sau in zona contiguă;

b)  fapta – trecerea frontierei de stat să fie frauduloasă.

In literatura de specialitate prin trecerea frauduloasă a frontierei de stat se intelege orice intrare sau ieşire din tară,in alte conditii sau prin alte locuri decât cele prevăzute de lege.Modalităţile concrete de săvârşire a acestei actiuni periculoase sunt:

l. -intrarea sau iesirea din tară prin alte locuri decât prin punctele de control legal stabilite şi amenajate;

2. -intrarea sau ieşirea din tară prin punctele de control,dar cu documente false, prin sustragerea de la control(ascunderea fizică):

3. -prin paraşutarea din avion pe teritoriul tării noastre.

Locul săvârşirii infracţiunii este portiunea de teren, de apă sau de aer care alcătuieşte frontiera de stat a României (punctele de control de la granită, de pe aeroporturi,  din gări, porturi sau orice loc de imbarcare de pe teritoriul român intr-un mijloc de transport care urmează să treacă granita tării).

Momentul consumării infracţiunii pentru ieşirea frauduloasă din tară este cel al trecerii liniei de frontieră aeriană, maritimă sau fluvială in momentul decolării aeronavei, a plecării vaporului (navei, ambarcatiei),trenului sau mijlocului de transport din ultimul punct de control de pe teritoriul tării(aeroport, gară).

Momentul consumării infracţiunii pentru intrarea frauduloasă in tară este cel al trecerii liniei de frontieră aeriană, maritimă sau fluvială, in momentul decolării aeronavei,  plecării vaporului(navei, ambarcatiei)de pe teritoriul străin cu destinatia trecerii frontierei de stat sau in momentul  parasutării pe teritoriul României.

O importantă deosebită o are stabilirea  momentului consumării infracţiunii,deoarece O.U.G.nr.105/2001 sanctionează şi tentativa de ieşire frauduloasă din tară.

l.2.3. Latura subiectivă a acestei infracţiuni constă in faptul că se produce cu intentie,directă sau indirectă(in majoritatea cazurilor infracţiunea s-a săvârşit cu premeditare). Din analiza cazurilor s-a constatat că făptuitorii reflectă timp indelungat acţiunea, condiţiile de timp, loc şi mod de executare, adună  informatii cu privire la relieful şi detaliile de planimetrie ale zonei unde urmează să actioneze. De asemenea, studiază existenta unor eventuale acoperiri care să le permită deplasarea in anumite centre aglomerate din apropierea frontierei(oraşe, statiuni balneoclimaterice, raioane de munci),unde se obtin noi informatii in baza cărora işi completează şi definitivează planul de actiune.

Subiectul activ al acestei infracţiuni poate fi orice persoană fizică responsabilă penal(să fi implinit vârsta de l4 ani şi  să fi avut discernământ in momentul săvârşirii),indiferent dacă  este cetăţean român, străin sau apatrid, aflat legal, ilegal sau in tranzit pe teritoriul României ori indiferent de  scopul urmărit prin intrarea frauduloasă în România.

Subiectul pasiv al infracţiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat este statul român.

l.3. Forme de activităţi infractionale şi sanctiuni

Activitatea periculoasă de trecere frauduloasă a frontierei de stat se poate prezenta in forma de pregătire,de executare şi in forma consumată.

Actele de pregătire pot fi de natură materială sau intelectuală. Sunt acte de pregătire materială:  procurarea unui mijloc de orientare, hărti turistice (topografice), schite, ambarcatiuni, alimente şi apă potabilă in cazul evaziunii pe mare sau fluviu. Actele de pregătire intelectuală pot fi: studiul ghidurilor turistice, a hărtilor, culegerea de date şi informatii cu privire la trecerea, stadiul dispozitivului de pază al poliţiştilor de frontieră din zona respectivă şi chiar recunoasterea traseului (zonei) pe timp de zi sau noapte. In prezenta lege actele de pregătire nu sunt incriminate, dar sunt verificate pe timpul anchetei.

Inceperea actelor de executare ca formă reprezintă incercarea de ieşire din tară prin trecerea frauloasă a frontierei de stat, deci, este posibilă tentativa determinată atunci când făptuitorul  a fost descoperit de organele competente in apropierea frontierei. Dar pentru a incadra corect tentativa, trebuie să se delimiteze pe cât  posibil actele de executare  de actele preparatorii. De exemplu,ne aflăm in prezenta unor acte de executare şi nu de pregătire, ori de câte ori deplasarea persoanei spre linia de frontieră va scoate in evidentă, in mod neechivoc, punerea in executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea, adică intentia de a trece ilegal de pe teritoriul unui stat pe teritoriul statului vecin. Dimpotrivă nu ne vom afla in prezenta actului de executare dacă deplasarea persoanei in imediata apropiere a frontierei de stat este echivocă, neputându-se stabili dacă aceasta incearcă să treacă fraudulos frontiera, sau să desfăşoare anumite activităţi la frontieră, chiar dacă aceste activităţi sunt interzise sau persoana nu are aprobările legale.

Se va avea in vedere pentru a distinge actele de pregătire de actele de executare, următoarele: distanta şi pozitia faţă de linia de frontieră, modul de deplasare a persoanei (la vedere sau ascuns) directia de deplasare,ora la care va face deplasarera, condiţiile meteo şi de vizibilitate caracterul şi destinatia terenului unde se găseşte persoana, comportarea acestuia in momentul descoperirii obiectele pe care acesta le are asupra sa(corespondenta cu străinătate, adrese şi telefoane din alte tări).Din punct de vedere probator, este bine să se evite retinerea persoanelor al căror comportament nu indică intentia de a trece fraudulos frontiera(acte de executare)deoarece se poate ajunge in situatia neputinţei de a proba existenta tentativei iar în acest caz se vor aplica amenzi contraventionale pentru incălcarea normelor privind accesul  şi circulatia in zona de frontieră.

Tentativa la infracţiunea de trecere ilegală a frontierei de stat este incriminată de forma sa simplă, in incercarea de ieşire din tară prin trecerea frauduloasă,  ce constituie infractiune şi se sanctionează cu inchisoare.

Trecerea frauduloasă a frontierei de stat,in forma sa simplă este sanctionată cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani.

In tratatele de fontieră incheiate de România cu tările vecine, persoanele care trec in mod fraudulos fronitera,de pe teritirul unuei părti pe teritoriul celeilalte părti, sunt inapoiate pentru a răspunde penal, in conformitate cu legislatia părtii de pe teritoriul căreia s-a făcut trecerea.

2. Trecerea frauduloasă a frontierei de stat cu scopul sustragerii de la executarea unei pedepse

Această infractiune se deosebeste de forma sa simplă prin caracteristicile subiectului activ şi ale laturii subiective a infracţiunii.

2.l. Caracterizarea infracţiunii

Textul legii, prin art.70(2) a reglementat o formă agravantă a infracţiunii de bază,in sensul că ea va fi săvârsită numai cu intentie directă,adică intentia calificată de un anumit scop(cel al sustragerii de la executarea unei pedepse).

Pentru existenta acestei forme agravante sunt necesare intrunirea a două conditii, in mod cumulativ, cum ar fi:

–         să fie întrunite trăsăturile constitutive ale infracţiunii de bază prevăzută la art.70(l).

–         infracţiunea de bază să fie săvârsită cu scopul de a se sustrage de la executarea unei pedepse.

2.2. Subiectul activ

Subiectul activ al acestei infracţiuni este calificat,putând fi numai persoana care se sustrage de la executarea unei pedepse. Această pedeapsă la care a fost condamnat autorul infracţiunii de trecere frauduloasă trebuie să se incadreze in prevederile art.53 C.pen.:

–         să fie o pedeapsă principală:

– detenţiunea  pe viată;

– inchisoare pe timp limitat sau amendă

–         să fie o pedeapsă complementară:

– interzicerea exercitiului unor drepturi

– degradarea militară

– să fie o pedeapsă accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 C.pen.pe durata şi in condiţiile prevăzute de art.7l alin 2.C.pen.

La această infractiune nu se va incadra autorul care execută definitiv:

–         măsuri educative prevăzute de art.11 C.pen.(pentru infractorii minori);

–         măsuri de sigurantă prevăzută  de art.112 C.pen.;

–         sanctiune administrativă prevăzută de art.97 C.pen.;

–         măsură de sanctionare (disciplinară, contraventională, civilă);

–         obligatorie (civilă,financiară), deoarece nici una dintre acestea  nu au caracterul unei  pedepse in sensul legii penale;

Pedeapsa de la executarea căreia făptuitorul se sustrage poate fi o pedeapsă susceptibilă de executare. Din acest considerent legal,nu sunt susceptibile următoarele pedepse:

–         cele care au implinit termenul de prescriptie a executării,potrivit art.l25-129 C.pen.unde condamnatul nu mai poate fi sustras executării;

–         cele gratiate sau gratiate conditionat;

–         cele pentru care s-a dispus suspendarea conditionată a executării potrivit,art.8l C.pen.,unde condamnatul se află formal in curs de executare până la expirarea termenului de incercare(termenul de incercare şi obligatia de a nu mai  săvârşi alte infracţiuni pot fi realizate indiferent dacă cel condamnat rămâne in tară ori părăseşte ţara).

Se poate conchide că existenta unei hotărâri judecătoresti pronuntate in alte domenii decât cel penal,precum şi simpla existentă a unei fapte penale săvârşite de persoana care a comis infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei de stat fără ca instanta să se fi pronuntat asupra acesteia printr-o hotărâre definitivă, nu poate fi incadrată la art.70(2)din O.U.G.nr.105/2001.

2.3. Latura subiectivă

Aspectul propriu al acestei infracţiuni este faptul că trecerea frauduloasă a frontierei de stat este infractiune-mijloc prin care făptuitorul incearcă să se sustragă de la executarea unei pedepse pronunţate prin hotărâre definitivă pentru săvârşirea unei infracţiuni anterioare. In această variantă putem vorbi de un scop special care se realizează printr-o intentie directă.

Trecerea frauduloasă a frontierei de stat in scopul sustragerii de la executarea unei pedepse se sanctionează cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani.

Tentativa la infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei de stat cu scopul sustragerii de la executarea unei pedepse se pedepseste cu inchisoare.

3. Trecerea frauduloasă a frontierei de stat săvârşită de către două sau mai multe persoane, impreună, sau de către persoane inarmate

In cazul acestei agravante infracţiuni de bază, elementele de natură a mări pericolul social şi a agrava răspunderea făptuitorilor tin de subiectul activ al infracţiunii.

Pentru existenta acestei agravante se impune ca făptuitorii (subiectul activ)ce trec fraudulos frontiera de stat să fie persoane inarmate sau trecerea să fie săvârsită de către două sau mai multe persoane impreună.

4.l. In prima variantă este suficient ca fapta din art.70(2) să fie săvârsită de persoane inarmate ce au asupra lor(dar nu in mijloc de transport sau intr-un alt loc)o armă,purtată la vedere sau nu,care poate fi:

–         o armă de foc;

–         o armă albă(cutit,şiş,boc etc.);

–         un dispozitiv cu substanţe care să paralizeze  capacitatea de actiune a autorităţilor de la granită (substanţe sau produse stupefiante, psihotrope sau toxice);

–         orice obiect contondent (topor, ciomag, sabie, drug metalic etc.) care poate servi unui atac asupra persoanelor sau bunurilor.

Prin  această agravantă, legiuitorul demonstrează că pericolul social este mai ridicat,deoarece arma purtată de făptuitor dă o fortă sporită de actiune pentru a înfrânge mai uşor rezistenta sau să anihileze incercările de retinere din partea poliţiştilor de frontieră sau lucrătorilor vamali.

Notiunea de armă şi sensul legal al acesteia se stabileşte prin coroborarea dispozitiilor art.l5l Cod penal cu cele din Legea privind regimul armelor de foc şi al muniţiilor. Potrivit art.l5l C.pen.arme sunt instrumentele, piesele sau dispozitiviele astfel declarate prin dispozitii legale.

Sunt asimilate armelor orice alte obiecte de natură a putea fi folosite ca arme şi care au fost intrebuintate pentru atac.

Prin arme de foc,in sensul legii se inteleg acele arme a căror functionare determină aruncarea unuia sau mai mulor proiectile,substanţe aprinse sau liminoase ori imprăştierea de gaze nocive,iritante sau de neutralizare.Aceste arme de foc sunt:

–         arme militare(din dotarea forţelor armate)

–         arme de tir(cu glont sau cu alice)

–         arme de vânătoare(cu glont,cu alice sau mixte)

–         arme confectionate special pentru a imprăstia gaze nocive,iritante sau de neutralizare;

–         arme ascunse ce sunt fabricate astfel incât existenta lor să nu fie vizibilă ori bănuită.

–         arme de panoplie făcute inofensive sau in stare de functionare;

–         arme de recuzită (făcute inofensive, destinate productiei cinema-tografiei).

Sunt  considerate arme de foc şi ansamblurile,subansamblurile şi dispozitivele care pot constitui şi pot functiona ca arme de foc.

4.2. A doua  varinată vizează săvârşirea infracţiunii de bază din art.70(2)de către două sau mai multe persoane impreună.

In legea penală este dată expresia „de către două sau mai multe persoane impreună” (Art.209 lit.a C.pen.).Deci improtant,ca să se poată incadra forma agravantă,trebuie să se respecte condiţiile:

–         de două sau mai multe persoane impreună

–         intre care a intervenit o intelegere,inainte sau in timpul desfăşurării actiunii de trecere frauduloasă a frontierei

–         pentru a coopera la săvârşirea actiunii.

Se poate observa că există o pluralitate de persoane la producerea faptei care conferă acesteia  un pericol social agravant,intrucât conlucrarea dintre acestea contribuie la întărirea hotărârii de a o infăptui,mărind forta de indrăzneală şi actiune a făptuitorilor cu reversul de a micşora sau anihila posibilitatea retinerii acestora de către politistii de frontieră.Agravanta este indeplinită şi in cazul când unii participanti săvârşesc infracţiunea consumată,iar altii sub forma tentativei.

Nu va exista această agravantă dacă:

–         două sau mai multe persoane,in acelaşi timp şi in acelaşi loc,săvârşesc acţiunea prevăzută in art.70(1),dar fiecare pe cont propriu,fără nici o cooperare şi fără nici o intelegere (convenire) prealabilă ori concomitentă săvârsirii faptei;

–         dacă  din pluralitatea de persoane,numai una actionează pentru a trece fraudulos frontiera,iar celelalte(cealaltă)actionează in calitate de instigator sau complice.

In cazul in care intre membrii grupului există unul sau mai multi minori, indiferent că aceştia au vârsta peste sau sub l4 ani, se va aplica agravanta prevăzută de art.75 lit.C C.pen.tuturor participantilor majori care au cunoscut această imprejurare.

In final,se poate conchide că trebuie să se aibă in vedere la această agravantă elementul constitutiv ce cuprinde:două sau mai multe persoane impreună,intelegerea(convenirea)dintre făptuitori şi cooperarea acestora pentru săvârşirea actiunii.La analiza infracţiunii trebuie să se probeze distinctiv elementul constitutiv,prin stabilirea următoarelor:

–         cetăţenia sau domiciliul persoanelor retinute

–         modul de ajungere in zona de fontieră

–         locul unde au fost cazate

–         actele de pregătire săvârsite

–         modul de deplasare prin zona de frontieră

–         modul cum au actionat concret impreună sau individual obiectivul şi obiectele propuse

–         inscrisurile şi valorile ridicate de la acestia

–         alte elemente ce ar conduce la o corectă incadrare a faptei.

D. INFRACŢIUNEA DE RACOLARE, INDRUMARE  SI    CĂLĂUZIRE A ALTEI PERSOANE IN SCOPUL TRECERII FRAUDULOASE A FRONTIEREI DE STAT,PRECUM ŞI A CELEI CARE ORGANIZEAZĂ ACEASTĂ ACTIVITATE.

l. Consideratii generale

Infracţiunea prevăzută la art.71(l) din O.U.G.nr.105/2001 constă in fapta persoanei care organizează racolează, indrumă sau călăuzeşte o altă persoană in scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat,sau două sau mai multe persoane ori a urmărit obtinerea de bani sau alte foloase(materiale sau de altă natură).Faptele mai sus enumerate constituie infractiune distinctă fată de infracţiunea de bază(art.70(l)),cu agravantele sale,deoarece are in continutul laturii sale obiective altă activitate infractională.Activitatea ce formează continutul laturii obiective a infracţiunii de bază (art.70(l) devine scop pentru infracţiunea  prevăzută la art.7l(l)).

2. Continutul juridic al infracţiunii

2.l.Obiectul juridic specific al acestei infracţiuni il constituie relatiile sociale care urmăresc prevenirea unor persoane pentru trecerea frauduloasă a frontierei de stat.

2.2. Latura obiectivă a acestei infracţiuni este dată de acţiunea periculoasă a actiunilor alternative de organizare, racolare, înrumare sau călăuzire a unei alte persoane,cu scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat.

Organizarea reprezintă acţiunea de concepere a planului de trecere frauduloasă a frontierei de stat in urma unor activităţi,cum ar fi:studierea mai multor itinerarii sau directii de trecere frauduloasă peste froniteră,culegerea de date şi informatii despre politistii de frontieră(activitatea acestora) de pe directiile(itinerariile)vizate;modul de efectuare a deplasării spre frontieră din punctele de preluare,calculul tuturor timpilor de apropiere spre frontieră din fiecare loc de aşteptare (cazare), pregătirea şi instruirea persoanelor care vor avea misiuni clare de racolare, indrumare şi călăuzire a persoanelor care şi-au propus trecerea frauduloasă a frontierei de stat, stabilirea cheltuielilor şi a pretului final de reuşită a acţiunii.

–         Racolarea reprezintă acţiunea  de recrutare sau atragere a unei persoane pentru o anumită activitate  reprobabilă prin promisiuni,presiuni sau amenintări.Comparând continutul notiunii de racolare cu definitia legală a instigatorului(art.25 C.pen.)se observă că notiunea de racolare o include pe aceea de instigare,deoarece include şi elemente de complicitate intelectuală (persoana care racolează contribuie la intărirea hotărârii infractionale a persoanei racolate,care are unele ezitări cu privire la locul,timpul şi alte circumstante ale hotărârii infracţiunii ce era deja luată şi nu o determină).La frontieră,practica racolării este cel mai frecvent intâlnită sub forma recrutării de persoane care au constituită latura subiectivă a infracţiunii de trecere frauduloasă a frontierei,ce urmează să fie constituite in grup de două sau mai multe persoane sau numai a unei persoane de către organizator(racolatorul)şi apoi incredintată unor alte persoane(călăuze).Se poate considera că racolării îi sunt aplicabile criteriile de clasificare  folosite pentru instigare,cum ar fi:

–         racolarea imperfectă-unde se reuşeşte fapta ce va duce la executarea infracţiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat;

–         racolarea imperfectă-unde apare nereusita şi implicit,neexecutarea faptei periculoase prin desistarea racolatului sau impiedicarea de către acesta a producerii rezultatului.

–               Actiunii de racolare nu îi sunt aplicabile dispozitiile privind instigarea ca infractiune de sine stătătoare.Racolarea este independentă de infracţiunea in scopul căreia se produce recrutarea şi tine de latura subiectivă a infracţiunii;

Indrumarea reprezintă acţiunea de a arăta unei persoane  drumul sau de a o indrepta spre directia potrivită.Condiţiile necesare existentei şi indrumării sunt:

–         să existe intenţia-aceasta presupune cunoaşterea de către cel care indrumă a actiunii ce urmează să o execute cel indrumat (fapta periculoasă) şi a faptului că actul său inlesneste săvârşirea infracţiunii,precum şi urmărirea producerii rezultatului periculos;

–         să existe angajarea din partea indrumătorului pentru a-i pune la dispozitia indrumatului următoarele date şi informatii:

–         traseul liniei de frontieră prin descrierea detaliilor de planimetrie şi relief ale locului(avantajele şi dezavantajele oferite):

–         locul şi timpul săvârşirii trecerii frauduloase a frontierei de stat;

–         dispozitivul de pază,supraveghere şi control a frontierei organizat de politistii de frontieră;

–         itinerarele optime de penetrare a dispozitivului spre locul trecerii frauduloase a frontierei de stat;

–         angajarea indrumătorului nu trebuie să reprezinte şi insotirea indrumatului ce se deplasează către frontieră.

Călăuzirea reprezintă activitatea de conducere a unei persoane,a două sau mai multor perosane,de a le invăta sau orienta pe o anumită cale(directie,drum).Pe baza acestor elemente se poate defini călăuzirea ca fiind fapta prin care o persoană,numită călăuză,insoteste cu intenţie directă o altă persoană,două sau mai multe persoane,spre frontiera de stat pentru a-i arăta drumul şi a-i da indicatii necesare in vederea săvârşirii de către aceasta a faptei prevăzută de lege(trecerea frauduloasă a frontierei de stat).Se poate concluziona că,deosebirea dintre indrumare şi călăuzire constă in aceea că persoana care călăuzeşte însoţeşte direct persoana(persoanele) călăuzită in drum spre frontiera de stat.

Comparând sub aspectul laturii obiective,continutul notiunilor de racolare,indrumare şi călăuzire cu cele ale instigării şi complicitătii(materială sau morală) rezultă că primele nu acoperă decât in parte sfera ultimelor.In consecintă,racolarea cuprinde in sfera sa de notiune continutul instigării şi al  complicitătii la infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei de stat. Datorită acestei caracteristici, legiuitorul a dorit să le dea caracterul unei infracţiuni distincte, astfel:

–         o formă de bază,prevăzută in art.71 alin.l,ce constă in „fapta persoanei care organizează,racolează,indrumă sau călăuzeste o altă persoană in scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat”,

–         o formă agravantă,prevăzută in acelaşi articol la alin.2, ce constă in „fapta de a se asocia sau initia constituirea unei asocieri in scopul săvârşirii faptei ori aderarea sau sprijinrea sub orice formă a unei astfel de asocieri“.

Pentru a exista agravanta,in acest articol nu este necesar ca cele două sau mai multe persoane să fie organizate,ci făptuitorul actiunii de organizare,racolare,indrumare sau călăuzire să desfăsoare aceste activităţi separat,la date şi locuri diferite,dar asupra a două sau mai multe persoane ori a urmărit obtinerea de bani sau alte foloase(materiale sau de altă natură).Prin foloase materiale se inteleg acele bunuri materiale,titluri de valoare precum şi orice drepturi de natură patrimonială.Un element comun atăt infracţiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat cât şi participatiei,in modalităţile prevăzute de art.71(1) din O.U.G.nr.105/2001 sau 25 si 26 C.pen este aceea a distincţiei între:

–         forma continuă(prevăzută in art.41 alin.2 C.pen.)unde făptuitorii(făptuitorul)trec fraudulos, in mod repetat frontiera de stat,la intervale foarte scurte de timp şi prin acelaşi loc(ex.trecerea in timpul unei nopti peste frontieră prin acelaşi loc,a mai multor transporturi de bunuri de contrabandă).

–         concursul real de infracţiuni (Prevăzut in art.33 lit.a C.pen.)unde trecerile frauduloase ale frontierei de stat se comit la intervale mari de timp prin puncte diferite.

2.3. Latura subiectivă a acestei infracţiuni constă in producerea vinovătiei cu intentie directă,fiind calificată de scopul trecerii unei persoane a două sau mai multe persoane in mod fraudulos peste frontiera de stat ori pentru urmărirea obtinerii de bani sau alte foloase.Deci,aceeaşi formă a vinovătiei este şi in cazul formei agravante a infracţiunii,in varianta exercitării actiunii asupra unui grup (două sau mai multe) de persoane.La forma calificată in varianta a doua (in scopul obtinerii de bani sau alte foloase), intentia directă va trebui să aibă o dublă calificare,atât in scopul trecerii frauduloase a frontierei,cât şi a obţinerii folosului respectiv.

Subiectul activ al acestei infracţiuni poate fi orice persoană responsabilă din punct de vedere penal.

Subiectul pasiv poate fi orice persoană fizică,chiar iresponsabilă din punct de vedere penal.Pentru consumarea acestei infracţiuni formale(şi nu materială) nu este necesară producerea unei urmări materiale(trecerea frauduloasă a frontierei de stat),de către persoane racolate,indrumate,călăuzite sau organizate,cunsumarea acestei infracţiuni se produce in momentul in care a avut loc o primă activitate de organizare,racolare,indrumare sau călăuzire. Terminarea infracţiunii are loc atunci când se săvârşeşte ultimul act de organizare,racolare,indrumare sau când incetează acţiunea de călăuzire.

2.4. Sanctionarea tentativei privind art.72 din O.U.G.nr.105/2001 este posibilă.Această tentativă există in cazul in care persoana racolată nu a trecut la săvârşirea infracţiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat,deci racolarea neurmată de executare.

Dacă racolarea priveste un grup de persoane,pentru a exista tentativa  se impune conditia ca niciuna dintre acestea să nu fi trecut la săvârşirea infracţiunii.Putem afirma că,in ambele cazuri,acţiunea de racolare a fost dusă până la capăt,dar nu s-.a produs efectul.La fel şi situatia in cazul  săvârşirii infracţiunii prin indrumare sau călăuzire,cu precizarea că,in cazul călăuzirii,tentativa poate fi şi intreruptă cănd atât călăuza,cât şi persoana călăuzită au fost retinute la frontieră.De asemenea in cazul  organizării,tentativa se produce atunci când planul de trecere nu s-a pus in aplicare pentru  că atât organizatorul,cât şi persoana,grupul sau seful grupului au fost retinute.

Se poate concluziona că la săvârşirea infracţiunii  prin racolare,indrumare,călăuzire sau organizare nu interesează dacă persoana racolată,indrumată,călăuzită sau organizată a reusit sau nu să treacă fraudulos frontiera de stat. Racolatul dacă nu a reusit se pedepseste cu tentativă,iar persoana care a organizat,racolat,indrumat sau călăuzit se pedepseşte pentru infracţiunea prevăzută la art.71(1)(in functie de varianta concretă de săvârsire a faptei).

2.5. Confiscarea specială a folosului realizat pe urma infracţiunii,are la bază dispozitia generală din art.ll8 lit.d C.pen.,conform art.362 C.pen.

În concluzie se vor putea confisca şi lucrurile care au servit ori erau destinate a servi la săvârşirea infracţiunii descrise in art.70(1) şi (2).

2.6. Sanctionarea infracţiunii in forma sa de bază (organizarea, racolarea, indrumarea sau călăuzirea unei persoane in scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat)se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani.Forma agravantă(fapta săvârşită priveste două sau mai multe persoane)se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani.

Cele două infracţiuni de bază cuprinse in Legea frontierei de stat(lege specială cu dispozitii penale)trebuie cercetate cu atnetie şi cu inaltă responsabilitate, deoarece de interpretarea lor corectă depinde modul in care sunt sanctionati vinovati(cei care au incălcat legea).

2. PREVEDERI SI METODOLOGII DE APLICARE A MĂSURILOR LEGALE DE CONSTATARE SI SOLUŢIONARE

I. PROCEDURA SOLUTIONARII  INFRACŢIUNILOR LA     REGIMUL JURIDIC AL FRONTIEREI DE STAT

A. CONSIDERATII GENERALE

Conform normelor juridice in vigoare,infracţiunile de frontieră descoperite de către poliţiştii de frontieră se solutionează prin competentele legale oferite ofiţerilor şi subofiţerilor ce işi desfăşoară acivitatea in zona de frontieră.In acest sens,ofiţerii intocmesc  acte de constatare,apoi organele de cercetare penală speciale ale politiei de frontieră  desfăşoară cercetarea penală,finalizând dosarul de cercetare penală.

Toţi ofiţerii  politiei de frontieră la producerea unor infracţiuni de frontieră au dreptul,conform legii procesual-penale,să intocmească acte de constatare.Aceste acte de constatare se intocmesc in conformitate cu metodologia C.pr.pen. respectând principiul prezumtiei de nevinovătie.

B. ACTELE DE CONSTATARE INTOCMITE DE OFITERII POLITISTI DE FRONTIERĂ PENTRU SOLUTIONAREA INFRACŢIUNILOR DE FRONTIERĂ

Actele de constatare intocmite de către ofiteri pe timpul solutionării infracţiunilor de frontieră respectă metodologia activităţilor ce se desfăşoară pe timpul cercetărilor la faţa locului producerii faptei periculoase.Intr-un procent mic, pot fi şi infracţiuni flagrante, dacă se incadrează in condiţiile art.465,C.pr.pen.cum ar fi:

–         trecerea frauduloasă a frontierei  a fost descoperită in momentul săvârşirii ei de către elemente de frontieră;

–         infracţiunea este descoperită când făptuitorii acesteia sunt urmăriti imediat in sectorul de responsabilitate,de către elementele de frontieră,prin organizarea de acţiuni tactice de frontieră;

–         infracţiunile prevăzute de art.71(1) din Legea frontierei de stat şi formele agravante ale acestora să fie pedepsite cu inchisoare mai mare de 3 luni şi cel mult 5 ani;

–         infracţiunile să fie săvârsite in porturi,aeroporturi şi in orice loc aglomerat din zona de frontieră.

De regulă, producerea faptei periculoase,la majoritatea  infracţiunilor constatate şi cercetate de către ofiterii politişti de frontieră, are loc la granită sau in apropierea acesteia,in locuri nepopulate sau neaglomerate,cu mare viteză de acţiune.

In functie de aceste caracteristici,prezentate anterior,solutionarea infracţiunilor de frontieră presupune desfăşurarea unor activităţi şi intocmirea unor documente pe timpul constatării cercetării faptelor periculoase.

l. Cercetarea la faţa locului

Această activitate este reglementată la art.l29 C.pr.pen.şi se desfăşoară de către ofiterii politişti de frontieră din sectorul de responsabilitate sau organul de cercetare  penală special al sectorului sau directiei politiei de frontieră. Cercetarea la faţa locului se execută la majoritatea infracţiunilor de frontieră pentru a se stabili cu exactitate imprejurările in care a fost comisă fapta,locul faptei,descoperirea şi fixarea urmelor,stabilirea pozitiei şi starea mijloacelor materiale de probă.

Prin locul faptei se intelege perimetrul in  limitele căruia se descoperă probele materiale rezultate din săvârşirea infracţiunilor de frontieră, ce va cuprinde:

–         spatiul de teren in care s-a trecut ilegal frontiera de stat (fâşia de control cu urmele imprimate);

–         spatiul de  teren din zona de frontieră in care s-au făcut acte preparatorii in vederea trecerii frauduloase a frontierei de stat(locul de pregătire a infracţiunii de contrabandă sau locul de intâlnire cu călăuzele,in vederea pregătirii trecerii frauduloase in grup).

Descoperirea  locului faptei, marcarea şi conservarea urmelor, indiciilor se execută de către primele elemente de frontieră,conform metodologiei în domeniu.

După primirea raportului transmis  de către elementul de frontieră din sectorul de responsabilitate despre producerea infracţiunii de trecere frauduloasă,şeful detaşamentului de frontieră(sau ofiter desemnat de acesta) se va deplasa la locul faptei (sau organul de cercetare penală specială de la formatiunea superioară).

La locul producerii faptei periculoase,ofiterii(subofiterii) politistii de frontieră vor trebui să desfăşoare  următoarele activităti:

–         identifică şi retin făptuitorii(persoanele suspecte) dacă nu s-a efectuat aceasta;

–         ridică armamentul sau alte obiecte contondente de la faptuitorii care ar pune in pericol viata personalului M.I.;

–         salvează victimele(când este cazul)şi acordă primul ajutor medical:

–         marchează pozitia initială a mijloacelor de probă descoperite la locul faptei prin procedee cunoscute din metodologie şi protejează urmele existente;

–         semnalează şi notează schimbările intervenite la locul faptei şi persoanele care le-au făcut(scopul interventiei acestora);

–         identifică martorii oculari;

–         conservă mijloacele de probă şi urmele,in raport cu condiţiile meteorologice existente;

–         marchează locul producerii faptei periculoase;

–         asigură prezenta specialistilor,a apărătorilor şi a martorilor asistenti,când legea impune;

–         culege informatii şi asigură locurile care prezintă importantă pentru fapta cercetată;

–         ia măsuri pentru inlăturarea altor pericole iminente şi permite reluarea activităţilor in  părtile neafectate;

–         stabileşte metodele concrete de cercetare a locului faptei.

Efectuarea cercetării la faţa locului  parcurge două faze succesive unde se desfăşoară activităţi de mare importantă pentru solutionarea cauzei prin folosirea tehnicilor de criminalistică.

In faza statică,cercetarea la faţa locului constă in:

–         observarea locului producerii faptei periculoase;

–         parcurgerea prin cercetare a întregului perimetru al locului faptei;

–         orientarea topografică şi criminalistică a locului unde s-a produs fapta;

–         executarea fotografiilor judiciare de ansamblu şi de detaliu;

–         marcarea drumului de acces in perimetrul cercetat;

–         stabilirea locurilor unde se află urmele şi obiectele despre care se presupune că au legătură cu cauza;

–         stabilirea locurilor in care s-ar putea afla microurme.

Cercetarea la faţa locului in faza dinamică constă in;

–         executarea fotografiilor obiectelor principale şi urmelor;

–         fixarea minutioasă a urmelor şi a obiectelor descoperite;

–         ridicarea urmelor;

–         ambalarea,etichetarea şi sigilarea obiectelor descoperite;

–         efectuarea măsurătorilor şi intocmirea schitei locului faptei;

–         conservarea rezultatelor cercetării la faţa locului,in  procesul verbal;

–         ascultarea sumară a martorilor oculari,a persoanei vătămate ori a făptuitorilor,dacă sunt prezenti la faţa locului.

Toate aceste activităţi şi elemente desfăsurate şi desprinse pe timpul cercetării la locul producerii faptei periculoase sunt fixate în procesul verbal, schita locului faptei, fotografii judiciare, desene, filme, inregistrări pe bandă audio sau video.

Procesul verbal  constituie principalul mijloc de fixare a rezultatelor cercetării la fata locului şi cuprinde următoarele:

–         data şi locul desfăşurării activităţii;

–         gradul,numele şi prenumele membrilor echipei şi detaşamentului din care fac parte;

–         numele şi prenumele,precum şi calitatea celorlalti participanti la cercetarea la faţa locului şi unitatea din care fac parte;

–         numele  prenumele şi datele de identificare a martorilor asistenti:

–         motivul de fapt şi de drept(art.l29 C.pr.pen.)care a impus deplasarea la faţa locului;

–         amplasarea locului faptei;

–         persoanele găsite la faţa locului,cele care au asigurat paza şi conservarea urmelor;

–         modificările survenite in aspectul initial al locului faptei,cine le-a făcut,când,in ce scop;

–         categorii de urme relevante,fixate şi ridicate;

–         menţiunea despre modul in care a fost ambalat,etichetat şi sigilat fiecare obiect ori categorie de urmă descoperită;

–         fotografiile judiciare efectuate,cu indicarea mărcii aparatului de fotografiat,a filmului folosit şi sensibilităţile acestuia;

–         scara la care s-a intocmit schita locului faptei;

–         ora inceperii şi ora incetării cercetării la faţa locului,cu evidentierea conditiilor meteorologice şi de vizibilitate;

–         observatiile martorilor asistenti şi a celorlalti participanti şi obiectiile faptuitorului;

–         numărul de exemplare in care s-a incheiat procesul verbal şi destinatia acestora.

Când  s-a folosit câinele de urmărire,traseul parcurs şi rezultatul obtinut vor fi consemnate intr-un proces verbal şi eventual,o schită,separat de cel privind cercetarea la faţa locului, care vor fi semnate de conducătorul câinelui şi a militarului care l-a insotit.

Procesul verbal de cercetare la fata locului se semnează pe fiecare pagină şi la sfârşit de către organul de cercetare  penală,martorii asistenti şi,după caz,de către apărător şi specialisti.

2. Schita locului faptei

Schiţa locului săvârşirii faptei periculoase se materializează grafic pe o coală A4  şi trebuie să fie exactă.Schita se  reprezintă intr-un chenar prin semnele conventionale cunoscute,intocmită la scară(l cm pe coală reprezintă 8oo m pe teren).Pe schită se reprezintă punctul cardinal ce va permite orientarea exactă în teren şi stabilirea cu precizie pe hartă a locului procedurii faptei,fără a mai fi nevoie de deplasări repetate.

Schiţa  cu locul retinerii făptuitorului se intocmeste cu prilejul cercetării la faţa locului şi cuprinde:

–         traseul liniei de fontieră (dacă fapta s-a produs lângă frontieră);

–         distanta de la locul retinerii până la linia de frontieră şi până la două-trei semne de frontieră(repere);

–         materializarea cu săgeată a distantei de la locul trecerii şi până la locul capturării făptuitorului(pe săgeată se trece distanta in metri);

–         locul militarilor care au prins făptuitorul;

–         pozitia făptuitorului după alte repere din teren;

–         legenda unde vor fi trecute fortele de cooperare care au participat şi obiectele găsite care nu au semne conventionale.

3. Ridicarea de obiecte şi inscrisuri

La producerea infracţiunilor de frontieră toţi ofiterii politiei de frontieră,pe timpul constatării acestora,ridică toate obiectele şi inscrisurile găsite asupra făptuitorilor ca urmare a predării de bună voie a acestora(care devin mijloace de probă),după retinerea lor.Această activitate fixează momentul predării primirii obiectelor şi inscrisurilor,materializat prin intocmirea unei dovezi incheiată in două exemplare. Fiecare obiect sau inscris trebuie să fie descris in detaliu,cu trăsăturile care il individualizează, cum ar fi: serie, număr, dată, număr de exemplare sau pagini, aspect, culoare, miros, alte date de individualizare.

In conformitate cu dispozitiile art.97 C.pr.pen.orice persoană care a săvârşit o infracţiune,in posesia căreia se află obiecte sau inscrisuri,are obligatia să le predea sub luare de dovadă organului de constatare,la cererea acestuia.

Aceste obiecte şi inscrisuri predate de bună voie de făptuitori sau descoperite pe timpul perchezitiei corporale in momentul retinerii,devin mijloace de probă şi se ataşează la dosarul cauzei.Această activitate impune respectarea unor măsuri,cum ar fi:

Obiectele mari care nu au fost ridicate(tractoare,masini) se fotografiază,iar fotografia se ataşează la dosarul cauzei.Aceste obiecte grele se păstrează la organul de urmărire penală sau la persoana caruia i-au fost predate in custodie,până la solutionarea definitivă a cauzei;

Obiectele din metale pretioase,mijloace de plată străine,titluri de valoare,obiectele de artă şi de muzeu,colectii de valoare,bunurile perisabile şi sumele de bani care fac obiectul dosarului penal se predau unităţilor sau institutiilor,potrivit specificului acestora,astfel:

–         obiectele din metal,pietrele pretioase şi mijloacele de plată străine se depun la institutia bancară competentă,in termen de 48 ore de la ridicare;

–         bunurile perisabile pot fi valorificate;

–  titlurile de valoare internă, obiectele de artă sau de muzeu şi colectiile de valoare se predau spre păstrare institutiilor de specialitate,in termen de 48 ore de la ridicare:

Acele obiecte,inscrisuri ce servesc ca mijloace de probă şi nu sunt supuse confiscării pot fi restituite căruia îi apartin,pe bază de dovadă,cu obligatia de a le păstra pănă la solutionarea definitivă a cauzei penale;

Obiectele şi inscrisurile care nu au legătură cu cauza şi nici nu sunt supuse confiscării se restituie pe bază de dovadă persoanei căreia îi apartin.

In situatia când la descoperirea şi ridicarea obiectelor şi inscrisurilor s-a impus efectuarea perchezitiei,potrivit art.100-l01 C.pr.pen.se va intocmi proces verbal de perchezitie.

Perchezitia  reprezintă o activitate de urmărire penală care constă in căutarea asupra unei persoane,in locuinta sa, la locul său de muncă ori in locuri deschise publicului,a căror existentă ori detinere este tăgăduită in vederea descoperirii şi adminsitrării probelor necesare solutionării legale a cauzei. Perchezitia se efectuează in  baza autorizaţiei procurorului, care are valabilitate 3 zile sau în baza declaratiei scrise de  consimtământ a persoanei in cauză. Feluruile perchezitiei la  infracţiunile de frontieră, de regulă, se conduc de către ofiterul cu cercetarea penală,sub supravegherea procurorului,judecătorului de instructie,care a dispus-o,respectând cu strictete prevederile art.103-107 C.pr.pen.şi art.111 C.pr.pen.Procesul verbal ca mijloc de probă scrisă,se incheie la locul  efectuării perchezitiei, iar bunurile şi inscrisurile se ridică şi se aplică metodologia cunoscută.

Dacă la producerea unei infracţiuni de fontieră,făptuitorul retinut refuză să predea de bună voie obiectele şi inscrisurile care au fost descoperite la locul faptei sau au fost ascunse şi incuiate in diferite locuinte,in baza art.9l şi 108 C.pr.pen.,se va intocmi proces verbal de ridicare silită. In acest proces verbal este obligatoriu să se mentioneze că obiectele şi inscrisurile au fost solicitate detinătorului,iar acesta a refuzat să le predea de bună voie.

4. Declaratia  făptuitorului(invinuitului)

Sarcina pentru a dovedi existenta infracrtiunii şi a violentei este o obligatie a ofiterilor politisti de frontieră şi a ofiterilor cu cercetarea penală specială.Pe timpul constatării şi a cercetării unei infracţiuni de frontieră desfăşurate de aceştia, se impune parcurgerea a două activităţi importante: ascultarea făptuitorului şi ascultarea martorilor. Ambele finalizându-.se cu declaratii scrise ale acestora,ce constituie mijloace de probă utile in procesul penal.

Ascultatea făptuitorului se face in baza art.64-74 C.pr.pen. şi cuprinde următoarele activităţi:

–         verificarea identităţii invinuitului se desfăşoară de către organul de cercetare penală atât pentru cetăţenii străini, cât şi pentru cei români. Identitatea cetăţenilor străini se va stabili pe baza documentelor legale de identitate eliberate de organele M.I.(carte de identitate), M.A.E.(paşaport) in cazul diplomatilor,sau la inceputul cercetării penale pe baza declaratiilor până la  confirmarea organelor in drept. Identificarea invinuitului cetăţean român se va stabili pe baza buletinului de indetitate,paşaport sau alte acte descoperite, cu conditia să se intocmească un proces verbal de identificare pentru verificarea datelor la organul de evidenta populatiei de la locul de domiciliu.

Pentru acei invinuiti, cetăţeni români, care in momentul retinerii nu au asupra lor documente de identitate, se confruntă datele reieşite din audierea lor cu cele existente in fişa de identificare de la organul de politie al locului de domiciliu al făptuitorului.In această situatie se va solicita organului de poliţie trimiterea unei copii a fotografiei invinuitului,apoi organul de cercetare penală intocmeste un proces verbal de identificare;

–         Declaratia olografă a făptuitorului se execută când invinuitul nu poate scrise declaratia din cauza unei infirmităti sau refuză să scire.In această situatie se intocmeste un proces verbal unde  se consemnează fapta respectivă.

–         Ascultarea relatării libere a făptuitorului se face separat,in absenta altor invinuiti şi are dreptul să refuze să facă declaratii(să ascundă faptele comise), fapt pentru care organului de cercetare penală îi este interzis să folosească amenintarea, violenta sau promisiuni de uşurare a cauzei. Dacă făptuitorul revine asupra declaratiei sale sau are de făcut completări,rectificări sau precizări,acestea se consemnează in continuarea declaratiei şi se semnează potrivit art.73 C.pr.pen.;

–         Ascultarea dirijată a făptuitorului se desfăşoară prin intrebări pe care organul de cercetare penală le adresează acestuia pe timpul relatării libere,ascultând răspunsurile acestuia şi solicită să declare ce probe are de propus in apărarea sa.Declaratia va cuprinde intrebări scrise cu răspunsurile date de către făptuitor;

–         Consemnarea declaraţiei făptuitorului se face in scris,pe formular tipizat,la persoana intâi singular,de către organul de cercetare penală al sectorului sau directiei poliţiei de frontieră.

5. Declaratia martorului.

Activitatea  de ascultare a martorului se desfăşoară in baza art.78-86 C.pr.pen.şi aplicare in mod corespunzător a art.7l-74 şi cuprinde următoarele:

a. Pregătirea ascultării matorului se face pentru fiecare persoană care îndeplineşte această calitate şi constă in:

–         studierea actelor existente la dosar;

–         strângerea de date despre martorii care vor fi ascultati;

–         intocmirea  planului de intrebări ce va cuprinde evenimentele la care martorul a asistat sau care a luat cunoştinţă şi care sunt necesare cercetării penale(intrebările se referă la faptă şi mijloacele de fapt).

–         stabilirea modului de citare,a timpului şi a locului ascultării;

–         alte activităţi cu privire la pregătirea ascultării martorului.

b. Ascultarea propriu-zisă a martorului prevede:

–         verificarea identităţii şi ascultării cu privire la datele personale;

–         ascultarea liberă sau spontană a martorului;

–         ascultarea dirijată, efectuată prin adresarea de intrebări şi ascultarea răspunsurilor.

c. Consemnarea declaratiilor martorilor constă in:

Consemnarea de către organul de cercetare penală,pe formular tipizat,a declaraţiilor martorilor;

Martorii pot să-şi consemneze propriile declaratii la cererea lor,precizând in partea intruductivă că:

–         a depus jurământul;

–         i s-a pus in vedere să  declare tot ce ştie;

–         i s-a adus la cunoştintă că,in caz contrar,săvârşeşte infracţiunea de mărturie mincinoasă.

Părintele,tutorele sau persoana căreia îi este incredintat spre creştere şi educare  minorul sub l4 ani, chemat să depună declaraţie de martor,va semna alături de acesta,pe fiecare pagină şi la sfârşitul declaraţiei;

In cazul in care martorul nu ştie carte,pe lângă mentiunea făcută in cuprinsul declaratiei este indicat ca aceasta să-i fie citită de o altă persoană,alături de martorul in cauză.

La fel  se procedează şi cu martorii a căror ascultare se face prin intermediul unui  interpret.

In declaratiile martorilor trebuie evitate corecturile,stersăturile,iar dacă ele apar,vor fi certificate prin semnătură,atăt a organului de cercetare penală,cât şi de cel ascultat.

In functie de gravitatea faptei periculoase,a greutătii de stabilire a adevărului,ofiterul cu cercetarea penală poate să desfăşoare pe parcursul urmăririi penale şi alte activităţi,cum ar fi:

–         confruntarea (art.87-88 C.pr.pen.)-se efectuează când există contraziceri a două persoane cu privire la aceeaşi faptă care trebuie elucidată;

–         reconstituirea (art.l30 C.pr.pen.)-se efectuează in cazul infracţiunilor de frontieră, când autorităţile vecine inapoiază infractorii retinuti peste granită pentru a stabili locul de trecere şi modul de actiune al elementelor de frontieră, cauzele neretinerii făptuitorilor şi nedescoperirii trecerilor;

–         constatarea tehnico-ştiinţifică(art.ll2 alin.l C.pr.pen.)-medico-legală(art.ll4alin.lC.pr.pen.) expertizele (art.ll6 C.pr,.pen.) sunt mijloace de probă tehnice, care se desfăşoară de specialist sau tehnicieni ce permit justificarea unor fapte particulare din  punctul de vedere al producerii acestora.

Toate aceste activităţi impun din partea ofiterilor politisti de frontieră o inaltă pregătire de specialitate şi juridică,pentru a solutiona repede şi legal constatarea şi cercetarea infracţiunilor de frontieră pentru mentinerea ordinii de drept la  frontieră.

II. PROCEDURA SOLUTIONARII CONTRAVENŢIILOR DE FRONTIERA

A. CONSIDERATII GENERALE

Normele juridice cuprinse in legea frontierei de stat referitoare la regimul juridic prevăd o serie de reguli care trebuie respectate pe timpul desfăşurării diferitelor activităţi in apropierea granitelor.Incălcările acestor reguli, prevăzute in lege, din pratea unor persoane nou sosite in zona de fontieră sau cele localnice sunt descoperite şi constatate de către toti ofiterii şi subofiterii politiei de fontieră.

B.DEFINITIA ŞI CARACTERISTICILE         CONTRAVENTIEI

Contraventia, este fapta săvârşită cu vinovătie,care prezintă un pericol social mai redus decât infracţiunea prevăzută şi sanctionată prin lege,decrete sau prin alte acte normative.

Din această definiţie rezultă cele trei caracteristici:

–         vinovătia faptei;

–         pericol social mai redus decât al infracţiunii;

–         prevederea şi sanctionarea faptei prin lege,decrete sau alte acte normative.

Vinovătia există când fapta este săvârşită cu intentie sau din

culpă.

Intentia imbracă,la randul ei două forme:

–         intentie directă – contravenientul prevede şi urmăreste producerea rezultatului faptei;

–         intentie indirectă – făptuitorul nu urmăreste rezultatul faptei, dar il acceptă;

Culpa prezintă două aspecte:

–         uşurinta cu care contravenientul prevede rezultatul faptei sale, dar nu il urmăreste şi nu acceptă producerea lui;

–         imprudenta cu care făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale,dar putea şi trebuia să-l prevadă.

Pericolul social mai redus decât in cazul infracţiunii este caracteristica definitorie a contraventiei. Dacă infracţiunea aduce atingere ordinii de drept şi pentru sanctionarea ei legea prevede pedepse aspre cu inchisoare,contraventia prezintă şi periculozitate socială mai mică,pentru care se aplică sanctiuni administrative.

Prevederea in lege, decret sau alt act normativ a actelor care constituie contraventie se realizează pe două căi:

–         prin definirea in mod general a notiunii de  contraventie şi prin stabilirea regulilor in baza cărora anumite abateri de la normele de drept pot fi considerate contravenţii;

–   prin descrierea detaliată in cuprinsul legilor, decretelor şi actelor normative a fiecărei fapte  ce constituie contraventie, a sanctiunii ce urmează a se aplica.

C. SANCTIUNILE CONTRAVENTIONALE LA

FRONTIERĂ DE STAT

Potrivit legii, sanctiunile ce se aplică in cazul contravenţiilor sunt:

–         avertisment;

–         amenda;

–         inchisoarea contraventională.

De regulă, sancţiunile contraventionale se aplică persoanelor fizice,nu si persoanelor juridice,care numai prin derogare expresă pot fi amendate.

l. Avertismentul

Avertismentul este prima dintre sanctiunile contraventionale in ierarhia legii.

Avertismentul constă intr-o mustrare a făptuitorului pentru fapta săvârşită,prin  explicarea pericolului pe care il prezintă fapta sa şi recomandarea ca pe viitor să nu mai comită asemnea fapte. Concluziile in care se aplică avertismentul sunt:

–         fapta este  de mică importantă

–         organul constatator apreciază că făptuitorul nu va mai repeta fapta.

Avertismentul se va putea aplica şi dacă actul normativ de stabilire şi sanctionare a contraventiei nu prevede expres acest lucru, deci şi in cazul legii privind frontiera de stat.

2. Amenda

Amenda constituie cea de-a doua sanctiune contraventională in ordinea gravităţii.

Amenda are un caracter administrativ şi se face venit la bugetul de stat.

Amenzile pentru contraventiile la regimul juridic sunt stabilite intre 5.000.000 şi 10.000.000 lei.

Din sumele rezultate in urma amenzilor aplicate pentru contraventiile la regimul juridic al frontierei de stat,un procent de 50% va reveni Inspectoratului General al Politiei de Frontieră in funcţie de apartenenţa agentului constatator,care va fi repartizat astfel: 20% militarilor care au descoperit săvârşirea contravenţiilor, iar 80% pentru dotarea formatiunilor teritoriale locale din care acestia fac parte.

Amenzile aplicate persoanelor fizice străine pot fi plătite şi in valută convertibilă,prin transformarea amenzilor din lei in valută convertibilă,la cursul oficial in vigoare la data săvârşirii contraventiei.

3. Inchisaorea contraventională

Inchisoarea contraventională este cea de-a treia sanctiune contraventională. Este cuprinsă intre l5 zile şi 3 luni şi este prevăzută ca sancţiune în art.76 alin 1 din O.U.G. nr. 105/2001. Ea poate fi aplicată numai pentru contraventiile prevăzute in art.75 lit.a de judecătoria in a cărei rază teritorială a fost săvârşită contraventia,pe baza procesului verbal de constatatre incheiat de agentul constatator.

D.CONSTATAREA CONTRAVENTIEI

Contraventia se consemnează într-un proces verbal de constatare a contraventiei,incheiat de către organe anume prevăzute in actul normativ care stabileşte şi sanctionează contraventia.Potrivit art.77, din O.U.G. nr. 105/2001, constatarea contravenţiilor la regimul de frontieră şi aplicarea sanctiunilor se face de către ofiterii şi subofiterii politiei de frontieră.

Constatarea contraventiei necesită efectuarea unor activităţi dinamice, dintre care retinem:

l. Identificarea contravenientului

Contravenientul este obligat să prezinte agentului constatator,la cererea acestuia,actul de identitate,iar penru determinarea locului său de muncă şi alte acte pe care le are asupra sa.

Pentru legitimarea contravenientului,agentul constatator poate apela,in caz de nevoie,la ofiterii de politie.

2. Stabilirea faptei şi a imprejurărilor in care a fost săvârşită şi condiţiile de loc,de timp in care a fost comisă

Se va acorda atentie deosebită in stabilirea conjuncturii in care a fost săvârsită contraventia, in vederea individualizării ei corect.De asemenea,se va stabili dacă există sau nu una dintre cauzele prevăzute in art.44-5l C.P. şi care inlătură caracterul penal al faptei,deci implicit şi cel contravenţional.

3. Procesul verbal de contraventie

Indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sanctionează contraventia. De regulă,acest act va fi O.U.G.105/2001 avându-se in vedere aplicarea justă a articolului corespunzător şi a literei de incadrare.

Procesul verbal se intocmeste in 3 ex.,astfel:

–         exemplarul nr.l se inaintează la sectorul sau directia politiei de frontieră,serviciul financiar,după l5 zile de la intocmirea şi aducerea lui la cunostinta contravenientului, dacă acesta nu a plătit amenda in vederea executării silite;

–         exemplarul nr.2 se inmânează contravenientului pe bază de semnătură,indicându-se data şi ora primirii. Când contravenientul nu este de faţă, nu poate să semneze sau refuză, i se trimite in aceeaşi zi recomandat prin postă cu adresă;

–         exemlarul nr.3 rămâne in carnet,cu chitanta emisă de CEC sau casieria  sectorului politiei de frontieră.

Procesul verbal este nul din oficiu,când din cuprinsul său lipsesc următoarele elemente:

–         numele şi prenumele contravenientului

–         fapta comisă şi data săvârşirii acesteia

–         semnătura organului constatator.

În cazul în care contravenientul nu este de fată, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face pe procesul verbal o mentiune  despre aceste împrejurări care vor trebui dovedite de cel putin un martor. Procesul verbal, în acest caz, va cuprinde:

–         numele şi prenumele martorului;

–         domiciliul acestuia;

–         semnătura martouluui.

In lipsa martorilor,agentul constatator ete obligat să arate in procesul verbal din ce cauză acesta a fost încheiat astfel.Plata amenzii se face la CEC,iar chitanta se predă de către contravenient agentului constatator sau se trimit prin postă pe adresa sectorului politiei de frontieră din care face parte agentul constatator,in termen de 48 ore.

In cazul contravenţiilor prevăzute in art.75 lit.”a” dacă agentul constatator apreciază că sanctiunea amenzii este indestulătoare,o aplică.In caz contrar,procesul verbal de constatare a contraventiei se trimite de indată judecătoriei in a cărei rază teritorială a fost săvârşită contraventia.

E.CAZURI SPECIALE DE APLICARE A SANCTIUNII CONTRAVENTIONALE

In practica frontalieră este posibil să se intâlnească următoarele situatii:

–         contravenientul este minor:

–         contravenientul este major;

–         pluritatea de făptuitori;

–         concursul de contravenţii;

–         contravenientul este militar în termen.

l. Contravenientul este major

Potrivit legii fapta comisă de un minor sub l4 ani nu constituie contraventie. Pentru contraventia săvârşită de minori care au implinit l4 ani amenda va fi curpinsă intre jumătatea minimului şi maximul prevăzut de lege pentru fapta respectivă.

2. Contravenientul este major

Răspunderea va fi integrală dacă se plăteste in termen de 48 ore de la data incheierii procesului verbal. Suma va fi jumătate din minimul prevăzut de lege dacă se plăteste pe loc.

3. Pluralitatea de făptuitori

Se vorbeste de o pluralitate de făptuitori când mai multe persoane participă la săvârşirea unei contravenţii in calitatea de coautori. In acest caz,se stabileste vinovătia fiecăruia in parte,modul concret de participare al fiecăruia la săvârşirea faptei şi se aplică una sau mai multe amenzi,după caz.

4. Concursul de contravenţii

Este in cazul când aceeaşi persoasnă a săvârşit mai multe contravenţii.Pentru sanctionarea concursului de contravenţii,intinderea amenzii variază astfel:

–         dacă toate contraventiile au fost constatate in acelaşi timp şi de acelaşi agent constatator,potrivit legii, se incheie un singur proces verbal iar amenda se aplică pentru fiecare faptă in parte.Totalul amenzilor aplicate nu va putea depăsi fiecare faptă in parte. Totalul amenzilor aplicate nu va putea depăsi dublul maximului prevăzut prin actul normativ pentru cea mai gravă faptă săvârşită.

–         dacă contraventiile au fost constatate la date diferite de acelaşi agent constatator,se va incheia câte un proces verbal pentru fiecare faptă iar amenda se aplică separat.

Aplicarea şi executarea unei sanctiuni separat nu are nici o influentă asupra celorlalte.

5.Contravenientul este militar in termen

In temeiul legii dacă contravenientul este militar in termen, agentul constatator va proceda in ceea ce priveste constatarea faptei ca in celelalte cazuri desfăşurând toate activităţile arătate anterior întocmind procesul verbal de constatare a contraventiei. In legătură cu  sanctiunea contraventiei există derogare,conform legii când militarului in termen nu i se poate aplica pentru fapta comisă nici un avertisment şi nici amendă administrativă.

Un exemplar din procesul verbal se inaintează comandantului unităţii din care face parte militarul contravenient,pentru ca împotriva acestuia să se ia măsuri disciplinare.

F. CĂILE DE ATAC

Căile de atac împotriva documentelor de constatare şi sanctionare a contravenţiilor in raport cu sanctiunea aplicată sunt următoarele:

l. Plângerea in cazul sanctiunilor cu amendă

Această plângere poate fi făcută numai dacă sunt intrunite următoarele conditii:

– existenta unui proces verbal de constatare a contraventiei:

–         indeplinirea procedurii de comunicare a procesului verbal contravenientului.

–         plângerea să fie făcută in termen de l5 zile de la comunicarea procesului verbal.

2. Cererea de reexaminare  in cazul sanctiunii cu inchisoare contraventională

Această cerere se poate face in terrmen de 24 ore de la pronuntare, dacă, contravenientul a fost programat la dezbateri sau dacă organul competent să solutioneze cererea de reexaminare este instanta de judecată teritorială.

Insusirea acestor notiuni şi cunostinte sunt necesare pentru intocmirea corectă a procesului verbal de constatare şi sanctionare a contraventiei.

3. COMPETENTELE ŞI IMPLICAREA INSTITUTIILOR

STATULUI IN PERFECTIONAREA ACTIVITATII DE INSTRUMENTARE A INFRACŢIUNILOR SI

CONTRAVENŢIILOR

ORGANELE DE CERCETARE PENALA

SPECIALE PENRU INFRACŢIUNILE

DE FRONTIERA

CONSIDERATII GENERALE

Legea frontierei de stat,prin continutul său,a prevăzut două infracţiuni de bază,fiecare cu argumentele sale,sanctionate diferit şi administrate persoanelor care indeplinesc condiţiile prevăzute de actul procesual şi procedural penal. Infracţiunile la regimul juridic al frontierei de stat au modalităţi proprii de solutionare deoarece au identitate distinctă fată de celelalte infracţiuni.Solutionarea corectă a acestor infracţiuni trebuie să ducă la asigurarea înfăptuirii justitiei prin intelegerea şi aplicarea corectă a actelor normative,in spiritul şi litera lor,de către organele abilitate prin lege.In toate formatiunile teritoriale ale politiei de frontieră sunt desemnati anumiti ofiteri care au competente in vederea efectuării activitătilor de cercetare penală speciale.Efectuarea cercetărilor penale la infracţiunile de frontieră necesită din partea acestora o pregătire temeinică din punct de vedere teoretic(juridic)şi practic,pentru aplicarea corectă a legilor statului de drept.

COMPETENTA OFITERILOR POLITIEI DE FRONTIERA  CA ORGANE DE CERCETARE PENALA SPECIALE A INFRACŢIUNILOR DE FRONTIERA

Competenta ofiterilor politiei de frontiera este stipulată in Codul de procedură penală,care prevede la art.208 alin.l,lit. a,faptul că”ofiterii politisti de fontieră,precum şi ofiterii anume desemnati din M.I.efectuează cercetarea penală pentru infracţiunile de frontieră”.Această competentă a fost extinsă prin Legea frontierei de stat (O.U.G. nr. 104/2001 si 105/2001).

Prin urmare, organele de cercetare penală speciale ale politiei de frontieră sunt abilitate să intocmească actele premergătoare inceperii urmăririi penale,in cazul constatării infracţiunilor produse la art.70-72 din O.U.G.105/2001 privind frontiera de stat a României,precum şi al  acelor săvârşite conform art.l75,l76,l79 din Legea l4l/l997 privind Codul vamal al României.

Competentele oferite prin cele două legi impun din partea ofiterilor politiei de frontieră,in general,şi a organelor de cercetare penală speciale,in special,necesitatea cunoasterii legilor,aplicarea lor corectă la situatiile concrete,deoarece sunt abilitati să intocmească dosare pentru trimiterea in judecată a tuturor persoanelor care săvârşesc infracţiuni de frontieră.

In cazul infracţiunilor de frontieră,ofiterii politisti de frontieră, ca organe de cerctare penală speciale,pentru adminsitrarea probelor trebuie să cerceteze cu atentie infractorii,locul faptei(trecerii frauduloase)şi imprejurările in care s-a săvârşit infracţiunea.Pentru instrumentarea corectă şi oportună a cauzelor organele de cercetare penală speciale ale politiei de frontieră trebuie să dovedească răbdare,perseverentă,tact şi spirit de observatie.Este deosebit de impotantă, în cercetarea cauzelor, respectarea principiului prezumtiei de nevinovătie ce impune acordarea atenţiei asupra:

–         probelor in acuzare-acelea prin care se face dovada vinovătiei infractorului sau a unui element care contribuie la stabilirea vinovătiei acestuia;

–         probelor in apărare-cele care dovedesc nevinovătia acuzatului sau o vină mai redusă,in scopul stabilirii contributiei fiecărui participant la săvârsirea faptei şi determinarea circumstantelor agravante sau atenuante.

Formarea convigerii cu privire la vinovătia sau nevinovătia celui in cauză şi stabilirea valorii fiecărei probe se face pe baza analizei obiective şi impartiale a intregului probator al infracţiunii.

Organele de cercetare penală speciale, prin actiunile lor,au ca scop să constate operativ şi complet infracţiunile produse,pentru ca persoanele vinovate să poată răspunde potrivit vinovătiei fiecăruia,iar lucrările intocmite pentru probarea faptelor săvârşite să intrunească condiţiile legii.

C. INDATORIRILE ORGANELOR DE CERCETARE

PENALA SPECIALE ALE POLITIEI DE

FRONTIERA

Organele de cercetare penală speciale ale politiei de frontieră au datoria de a stabili împrejurările in care fapta a fost săvârşită (strângând probe atât în apărare,cât şi acuzare)şi răspunderea penală a vinovatului. Ele trebuie să pornească in actul de urmărire penală de la principiul de drept,potrivit căruia până la stabilirea vinovătiei cuiva,acesta este consdierat nevinovat.Dacă certitutdinea ofiterului cu cercetarea penală asupra vinovătiei inculpatului nu se manifestă, prezumtia de nevinovătie este sustinută de principiul potrivit căruia orice indoială  este in favorarea făptuitorului.Aceste principii impun ofiterilor desemnati ca organ de cercetare penală specială să respecte unele reguli procedurale şi, in special, garantarea drepturilor omului.De asemenea,trebuie respectată libertatea persoanei,astfel incât nici o persoană nu poate fi anchetată, reţinută, arestată decât in condiţiile prevăzute de lege.Garantarea libertării persoanei impune organelor de cercetare penală specială următoarele obligatii:

– Să facă un referat cu propuneri motivate in temeiul stabilit de lege(24 ore)atunci când se impune arestarea preventivă a invinuitului.In acest caz,ofiterul desemnat ca organ de cercetare penală propune procurorului care supraveghează cazul necesitatea arestării preventive de până la 5 zile.Dacă s-a dispuns arestarea preventivă a invinuitului,trebuie ca in termen de 24 ore să-i aducă aceasta la cunostintă direcrt sau printr-un membru din familia acestuia, ori o altă persoană desemnată de învinuit când este găsit la domiciliu. Concomitent cu această obligaţie, trebuie să-i asigure asistentă juridică, dacă învinuitul nu are apărător ales;

-Să prezinte procurorului in 24 ore cererile invinuitului împotriva măsurilor luate cu privire la persoana sa;

-Să pună de indată in libertate invinuitul dacă a fost revocată măsura arestării preventive.Si in cazul expirării termenului de retinere(24 ore)organul de cercetare penală special dispune eliberarea persoasnei retinute prin Ordonanta de punere in libertate;

-Să aducă la cunoştinta procurorului motivele care determină revocarea eliberării provizorii si să asigure luarea măsurilor de ocrotire a persoanelor rămase fără asistentă,ce se aflau in grija celor retinuti sau arestati preventiv;

-Să aducă la cunostinta invinuitului,faptul că a fost prelungit termenul de arestare preventivă.Prelungirea arestării se aprobă numai de instanta de judecată in caz de necesitate şi numai cu motive bine intemeiate.

O altă indatorire ce cuprinde o serie de obligatii din partea ofiterilor desemnati ca organe de cercetare penală speciale o reprezintă garantarea dreptului la apărare,realizată prin;

-Aducerea la cunostinta persoanei despre fapta ce i se retine in sarcină,incadrarea juridică a acesteia şi asigurarea posibilitătilor pentru pregătirea şi executarea apărării;

-Aducerea la cunostinta  persoanei,inainte de luarea primei declaratii,că are dreptul să fie asistat de apărător şi să consemneze acest fapt in scris;

-Asigurarea prezentei apărătorului la ascultarea inculpatului şi prezentarea materialului,in cazurile in care asistenta juridică este obligatorie;

-Să aducă la cunostinta apărătorului,in toate cazurile,despre actul de urmărire penală ce urmează a fi efecuat(data,ora);

-Să inscrie, in toate actele incheiate,mentiunea privind prezenta apărătorului in efecuarea actului de urmărire penală;

–         Să asigure mentinerea  unei relatii permanente a apărătorului cu inculpatul arestat sau inaintarea propunerii (motivate temeinic) procurorului de a interzice contactul intre apărător şi inculpatul arestat (dacă există motive de ordin tactic care impun o asemenea măsură);

–         Să asigure toate posibilităţile apărătorului de a prezenta plângeri,in situatia in care cererile sale nu au fost luate in consideratie;

–         Să adminsireze probe in apărarea invinuitului sau inculpatului.

O altă indatorire cu caracter general este aceea că,in toate cazurile polistitii de frontieră au obligatia de a se comporta civilizat,de a respecta demnitatea persoanelor retinute si cercetate.Acest lucru priveste in exclusivitate drepturile omului şi se referă  in totalitatea misiunilor pe care le execută politistii de frontieră pentru asigurare, mentinerea şi restabilirea ordinii publice la frontiera de stat.

ACTIVITATILE DESFASURATE IN TIMPUL CONSTATARII SI CEERCETARII INFRACŢIUNILOR DE FRONTIERA DE CATRE OFITERII POLITISTI DE FRONTIERA

Constatarea este o activitate de bază in vederea declansării cercetării penale la orice infractiune  de frontieră.

Institutia Poliţiei de Frontieră Române are bine conturat rolul şi locul in cadrul forţelor de ordine publică ale Ministerului de Interne la granitele statului român.Prin competentele legale conferite de legislaţia internă şi o parte din cea externă(aplicarea unor prevederi de drept internaţional,public,din tratatele conventiile,acordurile şi protocoalele de frontieră incheiate de România cu statele vecine sau a unor conventii internaţionale cu privire la combaterea fenomenului infractional transfrontalier unde suntem parte semnatară),politistii de frontieră au misiunea sacră de a mentine inviolabilitatea frontierei de stat şi realizarea bunei vecinătăţi cu statele limitrofe.In functie de această misiune,institutia politiei de frontieră este organizată pe formatiuni teritoriale locale cu responsabilităţi intr-o fâşie lată de 30 km de la linia de frontieră,spre interior.Acest cordon strategic circular este supus, conform Legii frontierei de stat unui regim juridic ce reglementează activităţile desfăşurate de populatia locală,cei in tranzit sau străini,in zona de granită. În acest spatiu delimitat exact de lege şi impărtit de particularitătile reliefului pe directii, inspectorate judeţene, sectoare şi detaşamente de frontieră,politistii de frontieră işi execută misiunea de pază, supraveghere şi control la fruntariile tării. In vederea executării misiunii de ordine publică la frontieră,toate formatiunile teritoriale de frontieră au sectoare de pază cu responsabilităţi in ceea ce priveste organizarea, planificarea, executarea şi controlul serviciului de pază, supraveghere şi control de către elementele de frontieră formate din ofiteri,subofiteri, maistri militari şi militari angajati pe bază de contract. Toti acesti militari profesionisti, pe timpul serviciului de pază şi supraveghere cu misiuni specifice de observare, cercetare, verificare, control au şi misiunea de a constata săvârşirea sau incercarea de producere a infracţiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat, a infracţiunii de organizare, racolare, indrumare şi călăuzire a unei persoane,două sau mai multe persoane ori a urmări obtinerea de bani sau alte foloase in scopul trecerii frauduloase şi infracţiunea de contrabandă la granită.Infracţiunile de frontieră, au fiecare particularităţile lor,ceea ce impune o pregătire solidă din partea ofiterilor politisti de frontieră investiti cu cercetarea penală a acestora.

Constatarea in intelesul Dictionarului explicativ al limbii române,reprezintă”acţiunea de a stabili existenta unui fapt,a unui adevăr”,iar in cazul nostru,acţiunea de a stabili dacă fapta produsă este sau nu infractiune.

Plecând de la un exemplu general, că un element de frontieră a descoperit in apropierea granitei un grup de 3 cetăţeni români(cu domicilii diferite pe buletinele de identitate,având bagaje şi se îndreptatu spre interiorul tării)care nu şi-au motivat temeinic existenta in acel loc,scopul deplasării şi destinatia următoare,se va trece la procedura de constatare a faptei acestora.

Constatarea faptei incepe cu elementul de frontieră care a descoperit (urmărit şi retinut-după caz)făptuitorii la granită,in următoarea procedură:

Aplică tactica politiei de frontieră pentru stabilirea identităţii persoanelor,astfel:

–         se interpune intre frontieră şi grupul de persoane,luând măsuri de sigurantă,in caz că sunt atacati sau că acestia vor să fugă:

–         să legitimeze prin formula de politete şi respect,după care solicită şi verifică actele de identitate, legitimarea se face cu prudentă,la o distantă corespunzătoare (2-3 pasi) fată de persoanele ce se legitimează,supraveghind permanent imprejurările,examinând cu atentie documentele de identitate şi persoanele suspecte;

–         stabileste posbilă existentă a faptei periculoase printr-o scurtă evaluare a vechimii urmelor pe fâşia de control,cu caracteristicile persoanelor suspecte;

–         pune intrebări cu privire la existenta suspectilor in acel   loc,itinerarul parcurs şi destinatia următoare,indiferent de răspunsul acestora,elementul  de frontieră se clasifică cu privire la existenta unei posibile infracţiuni şi nu contravenţii;

–         imobilizează persoanele suspecte prin alegerea unor mijloace şi procedee,cu discernământ,dar aplicate cu fermitate,pentru a curma actiunile de atac sau fugă de la locul descoperirii;

–         raportează prin radiotelefon situatia creată pe timpul misiunilor lor şi solicită interventia escortei (element de frontieră format din 4-8 militari profesionisti condusi de un ofiter sau subofiter-după caz);

–         până la sosirea escortei, elementul de frontieră format din 2-3 militari din care unul este  sef,organizează paza suspectilor,iar prin tehnica cunoscută, conservă urmele de pe fâşia de  control,stabileste sensul trecerii,numărul părtilor de urmă, felul trecerii,jalonează locul infracţiunii şi cercetează imprejurările locului,in vederea descoperirii altor suspecti sau indicii.

Evident este faptul că, prin exemplul ales,această procedură durează intre 5-l0 min. dar în practică există cazuri, când făptuitorii sunt retinuti după organizarea unor actiuni faptice cu forte importante ca număr şi dotare sau cazuri când acestia ripostează cu foc de armă,pun in pericol viata şi integritatea altor persoane sau sunt organizaţi in bande bine dotate auto şi telefonic,ce impun poliţiştilor de frontieră să apeleze la o bună coopeare cu alte forte de ordine  publică sau cu populatia din sectorul de responsabilitate.In asemenea cazuri,procedura durează,deoarece şi administrarea probelor cere timp, discernământ şi un inalt profesionalism.

Revenind la  situatia creată polististilor de frontieră,de constatare in prima fază,derulăm, activitatea de cercetare la fata  locului a faptei de către ofiterul politist de frontieră.

După primirea raportului privind descoperieea făptuitorilor,ofiterul desemnat sau seful detaşamentului se deplasează impreună cu escorta la locul producerii faptei.Primeşte raportul de la şeful elementului de frontieră, care il informează despre:

ora descoperirii suspectilor, numărul şi numele acestora,urmele şi indiciile descoperite pe fâşia de control şi sensul trecerii acestora. Din acest moment incepe procedura de cercetare la fata locului desfăşurată de orice ofiter politist de frontieră,ce constă in intocmirea unor acte de constatare şi desfăsurare a unor activităti,cum ar fi:

Efectuează perchezitia corporală sumară in baza art.100 C.pr.pen.pentru controlul sumar al imbrăcămintei şi corpului persoanei prin palpare, respectând o serie de reguli tactice. Verifică lucrurile găsite in bagajele suspectilor, ridicând inscrisurile, corpurile delicte, obiectele, materialele, produsele sau substanţele care ar putea fi folosite la atacarea militarilor ori a altor persoane, la sinucidere sau la facilitarea evadării;

Studiază urmele şi indiciile imprimate pe fâşia de control;

Studiază cu atentie itinerarul parcurs de făptuitori de la fâşia de control până la locul descoperirii şi retinerii de către elementele de frontieră;

Execută fotografierea sau filmarea video a itinerarului parcurs de făptuitori şi a urmelor imprimate pe fâşia de control sau in alte locuri;

Pe o coală întocmeste schita cu locul prinderii făptuitorilor;

Încheie  procesul verbal de cercetare la fata locului,conform prevederilor art.l3l C.pr.pen.

Comunică suspectilor că vor fi conduşi la sediul formatiunii teritoriale locale pentru continuarea cercetărilor (aceasta reprezintă un moment psihologic foarte important), deplasându-se pe jos sau cu autoturismul. Transportarea trebuie să respecte anumite reguli tactice pentru a-i impiedica pe cei (transportati) să fugă. Dacă se opun transportării, făptuitorii se imobilizează prin incătuşare (măsură de prevenire şi sigurantă).

Organizează şi ordonă transportul făptuitorilor la formatiunea de frontieră locală pentru continuarea cercetărilor penale. Prin intermediul escortei, ia măsuri  de pază a acestora şi ordonă elementelor de frontieră să-şi continue misiunea.

După sosirea la sediul formatiunii teritoriale de frontieră,făptuitorii sunt condusi in camera destinată continuării şi efectuării cercetării penale.

La sediul detaşamentului de frontieră,ofiterul desemnat continuă procedura de cercetare,astfel:

Efectuează perchezitia corporală amănuntită,ajutat de alti militari sau de persoane de acelaşi sex, acolo unde situatia impune.

–         ia declaratii de la martorii care au văzut suspectii in momentul trecerii frauduloase a frontierei de stat,conform art.86 C.pr.pen.

–         ia declaratie de la fiecare făptuitor,conform art.73 C.pr.pen.

Intocmeste dovada de predare primire a inscrisurilor şi obiectelor ridicate de la făptuitori (activitate ce s-a desfăşurat la locul faptei şi la sediul detaşamentului in prezenta făptuitorilor şi a martorilor asistenti).

După terminarea acestor acte de constatare,care intră in sarcina oricărui ofiter poiţist de frontieră, sarcină conferită de art.208 C.pr.pen., ordonă măsuri concrete de pază a făptuitorilor pe timpul cât aceştia rămân in sediul detaşamentului până la venirea organului special de cercetare penală de la sectorul de frontieră.

La prezentarea organului de cercetare penală specială, in cadrul detaşamentului de frontieră, raportează pe scurt desfăşurarea faptei produsă de făptuitori şi pune la dispozitie cele şase acte de constatare (proces verbal de cercetare la faţa locului, schita cu locul prinderii făptuitorilor, dovada de retinere a inscrisurilor şi obiectelor, declaratia făptuitorului, declaratia martorilor, procesul verbal de perchezitie).

La nevoie se mai pot anexa şi  alte documente justifictive care probează fapta periculoasă,cum ar fi:inscrisurile sau fotografiile.

E. ACTIVITATILE DESFĂŞURATE IN TIMPUL CONSTATĂRII INFRACŢIUNILOR DE FRONTIERĂ DE CATRE SUBOFITERII POLITISTI DE FRONTIERA

Subofiterii politisti de frontieră din compunerea formatiunilor teritoriale desfăşoară permanent misiuni de pază,supraveghere şi control al frontierei de stat,in compunerea elementelor de frontieră sau a echipajelor de frontieră in actiuni tactice de frontieră. In compunerea acestor elemente subofiterii sunt intotdeauna şefii acestora,indeplinind misiunile incredintate in sectorul de responsabilitate al detaşamentului de frontieră.La producerea unei infracţiuni de frontieră,potrivit art.2l5 lit.b din C.pr.pen.subofiterii au dreptul să efectueze următoarele acte de constatare:

–         luarea declaratiilor de la făptuitori şi martorii prezenti la săvârşirea faptei;

–         intocmirea procesului verbal cu privire la imprejurările concrete in care s-a săvârşit fapta:

–         efectuarea perchezitilor corporale şi verificarea lucrurilor găsite asupra făptuitorului.

Actele de constatare intocmite de subofiterii politisti de frontieră se predau oricărui ofiter al politiei de frontieră (care a primit insărcinarea de la şeful de detaşament) pentru continuarea cercetărilor la infracţiunea constatată.

F. ACTIVITĂŢILE DESFĂŞURATE DE CĂTRE ORGANELE DE CERCETARE PENALA SPECIALE ALE POLITIEI DE FRONTIERA LA INFRACŢIUNILE DE FRONTIERA.

La fiecare sector al politiei de frontieră este infiintat un birou special care are ca responsabilitate definitivarea dosarelor de cercetare penală incadrat la acest birou are ca sarcină primordială rezolvarea legală a tuturor cazurilor penale care tin de frontiera statului,in sectorul de responsabilitate al sectorului din care face parte.

In functie de atributiile prezentate anterior,se impune analizarea activităţii desfăşurate de către organul de cercetare penală special la producerea unei fapte periculoase la frontieră, în sectorul de responsabilitate a unui detaşament de frontieră.Plecând de la speţa creată anterior,se poate concluziona că,in cadrul formatiunii teritoriale a poliţiei de frontieră, unul dintre ofiteri a intocmit actele de constatare ce intră in competenta sa după ce a constatat fapta şi a condus făptuitorii la sediul pentru continuarea cercetărilor de către organul de cercetare penală.

Practica frontalieră ne demonstrează că din acest moment,organul de cercetare penală işi intră in atributii,continuând,dacă este cazul,celelalte acte procedurale ce fac parte din continutul dosarului.

Ofiţerii politiei de frontieră,desemnati ca organe de cercetare penală speciale la producerea unei fapte penale,execută următoarele activităţi:

Primesc actele de constatare intocmite de ofiterul din detaşamentul de frontieră;

Verifică dacă cele şase acte de constatare au fost corect intocmite;

Analizează fiecare act de constatare şi stabileşte dacă fapta comisă constituie infractiune de frontieră;

În cazul în care concluzia este afirmativă dispune inceperea urmăririi penale,intocmind procesul verbal de sesizare din oficiu, conform art.228 C.pr.pen.

Cazul ce urmează a fi cercetat se trece  in registrul de cauze penale al sectorului politiei de frontieră;

Solicită făptuitorului să scrie personal o declaratie in care să relateze tot ce stie despre  fapta comisă anterior conform art.70 C.pr.pen.

Solicită I.J.P.,de la locul naşterii invinuitului cazierul judiciar al acestuia;

Ridică pe bază de dovadă, obiecte şi inscrisuri care ajută la dovedirea infracţiunii.

Restituie, pe bază de dovadă,obiectele sau inscrisurile care nu sunt de folos in cercetarea cauzei,conform art.109 C.pr.pen.

Emite ordonanta de retinere împotriva invinuitului pe cel mult 24 ore,in conformitate cu art.l44 C.pr.pen.

Solicită procurorului dacă este cazul,arestarea preventivă a invinuitului pe bază de referat intocmit conform art.144 alin.2 C.pr.pen.

Execută reconstitutirea locului faptei,dacă este cazul luând măsuri de pază a invinuitului şi incheie proces verbal de reconstituire care va cuprinde datele prevăzute de art.l30-l3l C.pr.pen.

Solicită,dacă este cazul,efectuarea de expertize psihiatrice (sau alte expertize) pentru stabilirea gradului de responsabilitate a invinuitului,in care scop emite ordonanta in conformitate cu art.116-117 C.pr pen.

Dispune când este cazul pe bază de ordonantă,punerea in libertate a invinuitului,prezentând procurorului motivele ce l-au determinat,conform art.140 C.pr.pen.

Intocmeşte referat de terminare a cercetărilor cu propuneri către procuror pentru a pune in mişcare acţiunea penală şi a dispune trimiterea in judecată a inculpatului, conform prevederilor art.256 C.pr.pen.

Propune procurorului,pe bază de referat, declinarea competentei,dacă in afarta infracţiunii de frontieră rezultă alte fapte penale, şi trimiterea dosarului organelor de cercetare penală ale politiei conform prevederilor art.210 C.pr.pen.

Inaintează cu adresă dosarul de cercetare penală parchetului de pe lângă Judecătoria locală sau Tribunalul competent.

Verifică condiţiile de cazare şi asigurare a hranei pe timpul arestului.

Organizează şi conduce escortarea infractorului până la locul stabilit de parchet pentru detinerea invinuitului.

Predă invinuitul şefului locului de detinere, pe bază de document (dovadă, proces verbal sau notă de introducere in arest).

Urmăreste modul de solutionare a dosarului de către parchet şi instanta de judecată şi raportează despre aceasta şefului nemijlocit.

Inştiinţează serviciul care tine evidenta contabilă a bunurilor retinute şi serviciul financiar despre ceea ce a dispus parchetul sau instanta competentă in legătură cu acestea.

G. ACTIVITĂŢILE DESFĂŞURATE DE CĂTRE OFITERII SI SUBOFITERII POLITISTI DE FRONTIERA LA DESCOPERIREA UNOR BUNURI PIERDUTE,ABANDONATE SAU FĂRĂ STAPÂN

Dacă pe timpul executării misiunii de pază, supraveghere şi control,elementele de frontieră descoperă bunuri pierdute,fără stăpân sau abandonate raportează de  indată formatiunii teritoriale locale din care  fac parte. Sefii (loctiitorii) unităţilor de frontieră, in asemnea situatii,desfăşoară următoarele activităţi:

Primesc rapoartele de la elementele de frontieră cu privire la descoperirea a astfel de bunuri;

Se deplasează in sectorul de responsabilitate la locul unde au fost găsite bunurile;

Execută cercetarea la faţa locului, in urma căreia incheie procesul verbal unde va consemna toate detaliile despre locul, fâşia sau directia, unde au fost descoperite bunurile. Prin caracteristicile obiectelor, le individualizează pe fiecare in parte din punct de vedere cantitativ şi calitativ(distruse sau în bună stare).

Organizează aducerea bunurilor descoperite la sediul formatiunii teritoriale de frontieră şi ia măsuri pentru paza acestora până la predarea lor.

Predă la sectorul politiei de frontieră bunurile găsite şi exemplarul nr.l al procesului verbal de cercetare la faţa locului.

După predarea bunurilor, ia exemplarul nr.2 al dovezii de primire a acestora, care impreună cu ex.nr.2 al procesului verbal de cercetare la fata locului le predă subofiterului administrativ al detaşamentului de frontieră.

In situatia când sectorul politiei de frontieră nu dispune de spaţii pentru depozitarea bunurilor găsite in sectoarele detaşamentelor din subordine, acestea vor fi menţinute la fiecare detaşament de frontieră. In acest caz ofiţerii şi subofiţerii  poliţişti de frontieră vor încheia cu sectorul de frontieră un proces verbal de custodie, în baza procesului verbal de cercetare la faţa locului pe care-l vor preda acestuia.

Descoperirea bunurilor pierdute, abandonate sau fără stăpân în practica frontalieră a demonstrat multe inconveniente cu privire la depozitarea, păstrarea acestora şi finalizarea legală.

Toţi lucrătorii poliţiei de frontieră trebuie să vegheze atent la aplicarea corectă în practică a prevederilor legale, să coopereze cu toţi factorii cu atribuţii în frontieră în scopul combaterii fenomenului infracţional aflat în continuă creştere.

Instituţiile statului (Parlament, Guvern, M.I., I.G.P.F.) trebuie să emită norme legale cu aplicabilitate imediată si ancorate în realitate pentru desfăşurarea în cât mai bune condiţii a activităţii poliţiştilor de frontieră, în concordanţă cu cerinţele Uniunii Europene.

În toate împrejurările, atât în domeniul cooperării la frontieră cât si în instrumentarea procedurilor de constatare a contravenţiilor si infracţiunilor trebuie adoptată o atitudine fermă, dar cu respectarea drepturilor omului.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.