„ROLUL ŞI ATRIBUŢIILE POLIŢIEI DE ORDINE PUBLICĂ PENTRU SIGURANŢA CETĂŢEANULUI”

INTRODUCERE
1. Concepţia de organizare şi acţiune a structurilor poliţiei de ordine publică:
a) Organizarea poliţiei de ordine publică;
b) Atribuţiile ce revin poliţiştilor din structurile de ordine publică;
c) Organizarea dispozitivului de ordine publică. Intervenţia la evenimentele sesizate;.
d) Documente şi evidenţe specifice ordinii publice;
e) Evaluarea activităţii poliţiştilor de ordine publică.
f) Planul unic de ordine şi siguranţă publică.

2. Concepţia de acţiune a poliţiei privind preluarea apelurilor primite prin Serviciul unic de apel de urgenţă 112 şi realizarea intervenţiei la locul evenimentului sesizat.

  1. Concepţia acţiunii realizată cumulativ de efective ale Brigăzii de Poliţie Rutieră şi secţiilor de poliţie, pentru prinderea autorilor de infracţiuni flagrante ce folosesc la comiterea acestora mijloace auto (Acţiunea „Năvodul”).

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:

 

După parcurgerea acestei teme, cursantul va fi în măsură să:

  • precizeze care este organizarea structurilor poliţiilor de ordine publică în mediul urban şi rural;
  • menţioneze care sunt atribuţiile Direcţiei Poliţiei de Ordine Publică din I.G.P.R. şi ale serviciilor similare la inspectoratele judeţene;
  • precizeze principalele atribuţii ale poliţiştilor participanţi la Acţiunea „Năvodul”.

INTRODUCERE

Ca urmare a numeroaselor analize privind situaţia operativă, s-a evidenţiat faptul că, deşi unele fapte antisociale s-au diminuat ca pondere, totuşi se menţine un nivel ridicat al stării infracţionale la scara întregii ţări.

Cu toate că au apărut unele modificări importante ale actelor normative care sancţionează faptele care aduc atingere ordinii şi liniştii publice, implicit siguranţei cetăţeanului, s-au înregistrat totuşi suficiente cazuri care îngrijorează societatea civilă.

Principalele instituţii abilitate în acest domeniu, Poliţia şi Jandarmeria, deşi au depus eforturi consistente, totuşi nu au obţinut rezultatele scontate din numeroase motive, printre care putem aminti unele carenţe în plan organizatoric şi mai ales în domeniul cooperării între aceste structuri.

În vederea eliminării unor deficienţe inerente oricărui început, Guvernul României prin H.G. nr. 196/2005 a aprobat Strategia M.A.I. de realizare a ordinii şi siguranţei publice, pentru creşterea siguranţei cetăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale, care menţionează încă de la început că „M.A.I. este autoritatea administraţiei publice centrale de specialitate, ce exercită atribuţiile ce-i revin în respectarea ordinii publice şi apărarea democraţiei constituţionale”.

Strategia de realizare a ordinii şi siguranţei publice, pentru creşterea siguranţei cetăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale reprezintă un document de planificare pe termen mediu, elaborat de Ministerul Administraţiei şi Internelor în baza Strategiei de securitate naţională a României, a Cartei albe a securităţii şi apărării naţionale şi a delimitărilor conceptuale instituţionale în domeniu, care defineşte ordinea şi siguranţa publică şi interesul naţional în acest domeniu, evaluează starea actuală de ordine publică şi factorii de risc, formulează principiile şi direcţiile prioritare de acţiune, prevede resursele necesare pentru menţinerea, asigurarea şi restabilirea ordinii publice şi stabileşte responsabilităţile forţelor de ordine publică.

Asigurarea climatului de normalitate civică, de ordine şi siguranţă publică a reprezentat permanent o prioritate pentru societate, care prin structurile sale specializate a căutat să identifice cele mai eficiente forme şi modalităţi de realizare a acestui obiectiv. Modelele diferite de organizare a autorităţilor însărcinate cu asigurarea ordinii publice au determinat şi abordări diferite în planul aplicării acestora, bazate pe realităţile specifice fiecărei ţări. Ministerul Administraţiei şi Internelor a experimentat succesiv mai multe modele instituţionale care să răspundă nevoilor de ordine şi siguranţă publică ale comunităţii, prin elaborarea şi punerea în practică inclusiv a unor programe şi strategii adaptate la situaţia operativă existentă într-o anumită fază de dezvoltare socială.

Necesitatea armonizării şi compatibilizării sistemului românesc de ordine publică cu cele din statele Uniunii Europene a generat căutări permanente pentru realizarea unui cadru juridic eficient care să răspundă transformărilor şi obiectivelor preconizate în plan structural şi funcţional, prin asigurarea resurselor umane şi financiare necesare materializării acestora.

În acest scop, procesul de elaborare şi adaptare a legilor de funcţionare a Ministerului Administraţiei şi Internelor, respectiv a subsistemelor sale, a vizat delimitarea competenţelor şi atribuţiilor acestora, precum şi alinierea la standardele Uniunii Europene.

Ordinea publică, ca parte componentă a securităţii naţionale, reprezintă starea de legalitate, de echilibru şi de pace, corespunzătoare unui nivel socialmente acceptabil de respectare a normelor legale şi de comportament civic, care permite exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale, precum şi funcţionarea structurilor specifice statului de drept şi se caracterizează prin credibilitatea instituţiilor, sănătatea şi morala publică, starea de normalitate în organizarea şi desfăşurarea vieţii politice, sociale şi economice, în concordanţă cu normele juridice, etice, morale, religioase şi de altă natură, general acceptate de societate.

Siguranţa publică exprimă sentimentul de linişte şi încredere pe care îl conferă serviciul poliţienesc pentru aplicarea măsurilor de menţinere a ordinii şi liniştii publice, a gradului de siguranţă al persoanelor, colectivităţilor şi bunurilor, precum şi pentru realizarea parteneriatului societate civilă – poliţie, în scopul soluţionării problemelor comunităţii, al apărării drepturilor, libertăţilor şi intereselor legale ale cetăţenilor.

Starea de ordine şi siguranţă publică se realizează prin măsuri generale, de natură economică, socială şi politică, precum şi prin măsuri speciale, cu caracter preponderent preventiv. Din analiza acesteia rezultă menţinerea vulnerabilităţii siguranţei cetăţeanului, perpetuarea fenomenului infracţional şi dezvoltarea criminalităţii organizate, deşi capacitatea de răspuns a instituţiilor statului de drept la riscurile şi ameninţările specifice a crescut.

Elaborarea strategiei este determinată, în principal, de situaţia generată de perioada de tranziţie şi relativa instabilitate economică, continuarea procesului de reformă economică, socială şi instituţională; profesionalizarea modului de operare a mediilor criminale şi structurilor crimei organizate; persistenţa unor disfuncţionalităţi în relaţiile dintre instituţiile statului cu atribuţii pe linia ordinii şi siguranţei publice; insuficienţa resurselor alocate pentru exercitarea corespunzătoare a atribuţiilor de siguranţă publică; legislaţia aflată în curs de armonizare cu cea europeană; perpetuarea corupţiei; reacţia uneori indecisă a autorităţilor statului în diferite situaţii şi finalitatea judiciară relativ scăzută; greutăţi în gestionarea protecţiei sociale.

Sursele potenţiale de instabilitate internă derivă din dificultăţile de natură economico-socială şi politică, generate (ca fenomene colaterale) de efectele, uneori contradictorii, ale procesului de democratizare şi implementare a principiilor economiei de piaţă, precum şi din riscurile cu caracter nonmilitar din mediul internaţional.

Principalele riscuri şi ameninţări posibile în domeniul ordinii şi siguranţei publice sunt următoarele:

q       degenerarea unor tensiuni social-economice, interconfesionale şi interetnice în acţiuni spontane de violenţă şi confruntări deschise între grupări extremiste, precum şi între acestea şi autorităţile legale ale statului român;

q       şomajul;

q       acţiunile ostile, comise în zona de frontieră de către grupuri sau indivizi, prin care se încalcă tratate, convenţii sau acorduri bilaterale încheiate de România cu statele vecine;

q       desfăşurarea unor acţiuni specifice războiului psihologic în scopul subminării încrederii în instituţiile statului, creării de confuzie şi panică;

q       scăderea autorităţii unor instituţii ale statului ca urmare a neîndeplinirii corespunzătoare a atribuţiilor legale;

q       diminuarea încrederii populaţiei în capacitatea de acţiune a forţelor de ordine şi siguranţă publică;

q       extinderea actelor de corupţie la nivelul factorilor de decizie din administraţie;

q       manifestări antinaţionale, extremiste, separatiste şi xenofobe;

q       producerea unor dezastre naturale, tehnologice, ecologice, accidente chimice, biologice sau nucleare.

Scopul Strategiei Ministerului Administraţiei şi Internelor de realizare a ordinii şi siguranţei publice, pentru creşterea siguranţei cetăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale îl reprezintă prevenirea şi combaterea fenomenului infracţional, garantarea şi apărarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale, a siguranţei cetăţenilor, a proprietăţii publice şi private, asigurarea climatului necesar funcţionării instituţiilor statului, în conformitate cu prevederile legii.

Modalităţile de acţiune pentru asigurarea ordinii şi siguranţei publice sunt stabilite în funcţie de interesele ţării, de resursele la dispoziţie, de evoluţia proceselor economice şi politice, precum şi de situaţia operativă şi potenţialele ameninţări la adresa ordinii publice şi au în vedere următoarele direcţii principale:

q       finalizarea reconstrucţiei sistemului instituţional de ordine şi siguranţă publică;

q       descentralizarea deciziei, a responsabilităţilor şi a alocării resurselor;

q       transferul decizional la nivelul structurii direct implicate în gestionarea acţiunilor;

q       creşterea capacităţii operative a structurilor de intervenţie rapidă în vederea gestionării calificate a tuturor problemelor pe linie de ordine publică;

q       elaborarea unei concepţii coerente de acţiune a forţelor de ordine publică în vederea reducerii nivelului criminalităţii;

q       creşterea siguranţei cetăţeanului prin intensificarea măsurilor pentru prevenirea, descoperirea şi combaterea fenomenului infracţional;

q       realizarea unui sistem modern de abordare a acţiunilor şi misiunilor specifice în domeniul ordinii publice, care să permită asigurarea stării de normalitate şi echilibru în cadrul comunităţilor;

q       iniţierea şi derularea, în cooperare cu societatea civilă, de programe pentru prevenirea şi reducerea criminalităţii comise cu violenţă, având ca obiectiv creşterea gradului de siguranţă civică;

q       consolidarea şi dezvoltarea relaţiilor parteneriale cu comunitatea prin permanentizarea acţiunilor de parteneriat;

q       participarea directă a tuturor componentelor cu atribuţii specifice din Ministerul Administraţiei şi Internelor la realizarea climatului de ordine şi siguranţă publică;

q       realizarea sistemului dual de ordine şi siguranţă publică ca serviciu public în slujba comunităţii;

q       armonizarea legislaţiei privind activitatea Ministerului Administraţiei şi Internelor în domeniul ordinii publice cu reglementările europene;

q       reformarea şi reorganizarea structurilor funcţionale şi operaţionale, conform standardelor europene, în domeniul ordinii publice;

q       adaptarea metodelor, procedurilor şi regulilor de gestionare a ordinii şi siguranţei publice la situaţia operativă;

q       creşterea capacităţii de răspuns a structurilor operative;

q       realizarea efectivă a unui parteneriat cu societatea civilă, necesar obţinerii sprijinului acestuia în efortul comun de prevenire şi contracarare a fenomenului infracţional, prin:

–         întărirea capacităţii de promovare a unei imagini coerente, credibile şi stabile a Ministerului Administraţiei şi Internelor;

–         adoptarea unei atitudini transparente, active şi a unui limbaj adecvat;

q       crearea unei conduite profesionale moderne în rândul personalului instituţiilor din domeniul ordinii publice, pentru a răspunde nivelului de aşteptare al cetăţeanului;

q       perfecţionarea şi dezvoltarea cooperării şi colaborării cu toate instituţiile din cadrul Sistemului de apărare şi securitate naţională, precum şi cu celelalte autorităţi cu atribuţii în acest domeniu;

q       dezvoltarea relaţiilor de colaborare cu instituţiile similare din străinătate;

q       mediatizarea în plan internaţional a demersurilor româneşti pentru racordarea la standardele general acceptate privind forţele şi serviciile de ordine publică.

Principiile de realizare a ordinii şi siguranţei publice

Îndeplinirea obiectivelor strategiei de ordine publică, menţionate anterior, se va realiza în baza următoarelor principii:

▪ Principiul legalităţii. Acţiunea forţelor de ordine şi siguranţă publică se desfăşoară în spiritul şi cu respectarea legilor, iar cetăţenii – în exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale – nu sunt supuşi decât îngrădirilor stabilite prin lege şi cerinţelor fireşti ale moralei.

▪ Principiul teritorial şi al mobilităţii forţelor. Forţele de ordine şi siguranţă publică sunt organizate la nivel central şi teritorial, cu structuri şi competenţe corespunzătoare dispunerii şi organizării unităţilor administrativ-teritoriale şi evoluţiei fenomenului infracţional.

▪ Principiul prevenirii acţiunilor de tulburare a ordinii publice reflectă capacitatea organismelor de conducere şi a forţelor de ordine de a lua la timp măsurile necesare pentru evitarea producerii oricăror acte sau fapte prin care se aduce atingere ordinii publice, pentru evitarea amplificării acestora şi degenerării lor în acţiuni violente sau care afectează grav ordinea publică.

▪ Principiul operabilităţii şi interoperabilităţii reflectă capacitatea şi disponibilitatea forţelor de ordine de a executa acţiuni în spaţiul naţional, de a conlucra cu forţe similare din alte state şi de a îndeplini misiuni specifice de menţinere a păcii şi înlăturare a efectelor unor dezastre, în compunerea organismelor internaţionale, pe teritoriul altor state.

▪ Principiul nediscriminării impune forţelor de ordine şi siguranţă publică adoptarea unui comportament corect, imparţial şi nediscriminatoriu, fără deosebire de rasă, sex, religie, naţionalitate, apartenenţă politică, avere sau origine socială, faţă de toţi cetăţenii.

▪ Principiul evitării surprinderii presupune obligaţia factorilor de decizie din domeniul ordinii şi siguranţei publice de a atenţiona şi de a soma cu privire la folosirea mijloacelor din dotare, îndeosebi a armelor de foc, şi, după caz, acordarea timpului necesar pentru încetarea acţiunilor şi/sau părăsirea zonei de către cei implicaţi.

▪ Principiul suficienţei, gradualităţii şi proporţionalităţii presupune folosirea forţei proporţional cu tipul şi gradul de tulburare a ordinii publice, numai atât cât este strict necesar şi pe o perioadă limitată, suficientă pentru atingerea obiectivului propus. Procedeele şi mijloacele de acţiune care implică măsuri de constrângere vor fi utilizate în mod progresiv şi numai dacă este absolut necesar.

▪ Principiul colaborării permanente cu comunitatea. În îndeplinirea atribuţiilor ce le revin, forţele de ordine îşi sprijină întreaga activitate pe concursul larg al cetăţenilor şi acţionează cu respect pentru public.

▪ Principiul inviolabilităţii persoanei stabileşte că orice persoană are dreptul de a i se respecta viaţa, integritatea fizică şi morală, precum şi atributele inseparabile personalităţii sale. Acest principiu include interzicerea torturii sau a relelor tratamente precum şi dreptul persoanei la un proces echitabil, public şi corect, în faţa unei instanţe competente, independente şi imparţiale, conform legii.

▪ Principiul intervenţiei specializate şi cooperării. Folosirea forţelor de ordine şi siguranţă publică principale şi de sprijin, complementare şi de excepţie în menţinerea şi restabilirea ordinii publice se realizează în raport de atribuţiile legale, pregătirea şi dotarea specifică fiecărei categorii de forţe.

▪ Principiul conducerii unitare – optimizarea structural-relaţională, armonizarea şi sincronizarea acţiunilor în vederea atingerii scopurilor propuse, cu eforturi minime şi rezultate superioare.

Structura forţelor de ordine şi siguranţă publică

Forţele de ordine şi siguranţă publică se compun din: forţe principale, forţe de sprijin, forţe complementare şi forţe de excepţie.

Forţele principale ale Ministerului Administraţiei şi Internelor sunt abilitate prin lege să exercite dreptul de poliţie al statului, reprezentând componenta de bază a structurilor destinate să gestioneze întreaga problematică din domeniul ordinii publice pe timp de pace sau pe timpul stării de urgenţă, fiind constituite în structuri de poliţie şi jandarmi.

Forţele de sprijin sunt constituite, potrivit competenţelor şi atribuţiilor, din structuri speciale de protecţie şi intervenţie, poliţie de frontieră, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă şi aviaţie aparţinând Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Forţele complementare sunt constituite din structuri ale Ministerului Apărării Naţionale, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Protecţie şi Pază, precum şi din Ministerul Justiţiei, Garda Financiară, Poliţia Comunitară şi Locală, serviciile de pompieri civili, formaţiunile de protecţie civilă de la autorităţile administraţiei publice, Agenţia Naţională Sanitară-Veterinară, Garda Naţională de Mediu, societăţi specializate de protecţie şi pază, instituţii şi agenţi economici şi din alte categorii de forţe stabilite prin lege, care participă la efortul forţelor principale şi de sprijin, potrivit competenţelor.

Forţele de excepţie sunt constituite din structuri specializate ale Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie şi Pază şi Ministerului Apărării Naţionale şi acţionează numai în situaţiile şi în condiţiile prevăzute de lege, pentru restabilirea ordinii constituţionale atunci când instituţiile democratice sunt în pericol şi toate celelalte măsuri de restabilire a ordinii publice au fost epuizate, iar posibilităţile forţelor principale şi de sprijin, precum şi complementare de ordine şi siguranţă publică au fost depăşite.

Organizarea activităţilor de ordine şi siguranţă publică se realizează pentru menţinerea, asigurarea şi restabilirea ordinii publice.

Menţinerea ordinii publice reprezintă ansamblul măsurilor, activităţilor şi acţiunilor organizate şi desfăşurate cotidian de către forţele de ordine şi siguranţă publică, pentru funcţionarea normală a instituţiilor statului, protejarea şi respectarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor, a normelor de conduită civică, regulilor de convieţuire socială, a celorlalte valori supreme, precum şi a avutului public şi privat.

Asigurarea ordinii publice cuprinde măsurile ce se întreprind pentru respectarea legalităţii, prevenirea şi descurajarea unor acţiuni care vizează tulburări sociale sau manifestări de violenţă pe timpul adunărilor şi manifestaţiilor publice, activităţilor culturale şi sportive, precum şi altor manifestări similare cu participare numeroasă şi se asigură de forţele principale şi de sprijin, potrivit competenţelor.

Poliţia Română menţine ordinea şi siguranţa publică la nivel naţional.

Jandarmeria Română:

  • asigură şi restabileşte ordinea publică la nivel naţional;
  • asigură paza unor obiective de importanţă deosebită pentru activitatea statului şi strategice, precum şi protecţia transporturilor de valori importante şi speciale;
  • asigură paza şi ordinea publică la instanţele de judecată;
  • participă la menţinerea ordinii publice în staţiuni montane şi pe litoral prin structuri specializate;
  • acţionează ca forţă de poliţie europeană şi participă cu efective specializate la menţinerea păcii, la solicitarea organismelor internaţionale.

Atribuţiile Poliţiei Române şi Jandarmeriei Române

Poliţia Română, prin structurile specializate – Direcţia Poliţiei de Siguranţă Publică, serviciile judeţene, birourile municipale şi orăşeneşti de ordine publică, birourile şi posturile de poliţie comunale, desfăşoară următoarele misiuni:

  • menţine ordinea şi siguranţa publică pe teritoriul localităţilor urbane şi rurale, asigură patrularea, prevenirea şi combaterea criminalităţii stradale, prin organizarea de dispozitive de ordine şi siguranţă publică cu efective specializate;
  • asigură, potrivit învestirii cu competenţe de poliţie judiciară, cercetarea infracţiunilor săvârşite în mediul urban şi rural;
  • asigură consilierea cetăţenilor şi instituţiilor publice, prin personalul poliţiei de proximitate;
  • asigură protecţia magistraţilor;
  • asigură ordinea publică în staţii, triaje de cale ferată, patrularea trenurilor de călători şi combaterea infracţiunilor prin structurile de specialitate;
  • asigură supravegherea, îndrumarea şi controlul traficului rutier, în mediul urban şi rural, fluidizarea circulaţiei şi însoţirea coloanelor oficiale pe timpul activităţilor şi vizitelor oficiale, precum şi alte misiuni specifice, prin structurile specializate de poliţie rutieră;
  • desfăşoară activităţi specifice, premergător şi pe timpul manifestaţiilor publice, pentru obţinerea de date şi informaţii şi rezolvarea situaţiilor din competenţă, asigură desfăşurarea normală a circulaţiei în zonă şi pe traseele de deplasare a manifestanţilor şi, la nevoie, participă cu echipe de cercetare-triere specializate;
  • sprijină unităţile de jandarmi cu date şi informaţii, pentru asigurarea sau restabilirea ordinii şi liniştii publice, cu ocazia desfăşurării adunărilor publice, mitingurilor, manifestărilor cultural-sportive şi altele asemenea.

1. Concepţia de organizare şi acţiune a structurilor poliţiei de ordine publică

 

 

a) Organizarea poliţiei de ordine publică

 

Poliţia de ordine publică este componenta Poliţiei Române a cărei activitate este axată pe menţinerea ordinii şi siguranţei publice pe raza localităţilor urbane şi rurale, prevenirea şi combaterea infracţionalităţii şi cercetarea micii criminalităţi din mediul rural.

Poliţiştii din cadrul structurilor poliţiei de ordine publică efectuează serviciul în uniformă, adaptată sezonului.

Prin dispoziţia şefului unităţii/subunităţii[1], efectivele de ordine publică pot desfăşura anumite activităţi în ţinută civilă.

Activitatea structurilor de ordine publică este coordonată la nivel naţional de către Direcţia Poliţiei de Ordine Publică din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române (denumit în continuare I.G.P.R.), iar la nivel teritorial de către conducerea Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti (denumită în continuare D.G.P.M.B.) şi a inspectoratelor de poliţie judeţene.

Direcţia Poliţiei de Ordine Publică funcţionează în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi are următoarea structură funcţională:

a)     Serviciul Poliţie Urbană

b)    Serviciul Poliţie Rurală

c)     Serviciul Sisteme de Pază

d)    Serviciul Coordonare Misiuni, Pregătire Specifică şi Secretariat

Serviciul Poliţiei de Ordine Publică din Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti are următoarea structură:

b)    şef serviciu;

c)     birou siguranţă publică şi proximitate;

d)    birou sisteme de pază;

e)     compartiment  centre universitare;

f)      compartiment secretariat.

Serviciile poliţiei de ordine publică de la inspectoratele de poliţie judeţene au următoarea componenţă:

a) şef serviciu;

b)

ofiţer instructor poliţie de proximitate;

c) ofiţer specialist poliţie urbană;

d) ofiţer specialist poliţie rurală;

e) ofiţer specialist sisteme de pază;

f) ofiţeri specialişti pe domenii specifice judeţului;

g) ofiţer specialist electronist;

h) agenţi şi/sau personal contractual pentru secretariat şi alte activităţi.

Birourile şi/sau formaţiunile de ordine publică de la poliţiile municipale, orăşeneşti şi secţii sunt  organizate astfel:

a)    şef birou, respectiv ofiţer desemnat la conducerea formaţiunii de ordine publică;

b)    compartiment poliţie de proximitate;

c)     compartiment siguranţă publică şi patrulare;

d) compartiment sisteme de pază.

La birourile cu problematică complexă, prin dispoziţie a directorului general, respectiv a şefului de inspectorat, pot fi desemnaţi agenţi pentru activitatea de secretariat şi gestionarea proceselor verbale de constatare a contravenţiilor.

La oraşele cu efective de ordine publică sub 10 funcţii de poliţişti, prin dispoziţia

şefilor de subunităţi, activitatea acestora se va organiza pe linii de muncă, astfel încât doi poliţişti să îndeplinească exclusiv atribuţii  pe linie de proximitate.

Birourile de poliţie rurală au următoarea structură:

a) şef birou;

b) compartiment criminalitate judiciară;

c) compartiment siguranţă publică;

d) agent sau personal contractual pentru activitatea de secretariat.

Birourile şi/sau formaţiunile de poliţie rurală sunt organizate, de regulă, în cadrul poliţiilor municipale, orăşeneşti şi comunale din localităţile în care funcţionează unităţi de parchet.

Cu titlu de excepţie, aceste structuri sunt organizate şi la alte poliţii orăşeneşti sau comunale, pentru grupuri de comune aflate la distanţe mari de parchete.

La municipiile unde nu au fost prevăzute funcţii de şef birou poliţie rurală, activitatea este condusă nemijlocit de adjunctul şefului poliţiei municipale.

Formaţiunile de poliţie rurală sunt conduse nemijlocit de adjuncţii şefilor poliţiilor municipale/orăşeneşti.

La oraşele unde nu este prevăzută funcţie de adjunct, formaţiunile de poliţie rurală vor fi conduse nemijlocit de şeful poliţiei orăşeneşti.

Birourile şi formaţiunile de poliţie rurală au în coordonare mai multe poliţii comunale şi posturi comunale de poliţie, grupate în funcţie de situaţia operativă, întinderea şi configuraţia teritoriului.

Prin dispoziţia şefului de inspectorat se stabilesc nominal poliţiile comunale şi posturile comunale de poliţie ce vor fi repartizate în coordonarea birourilor sau formaţiunilor de poliţie rurală.

Poliţiile comunale şi posturile de poliţie comunale se subordonează operativ[2] birourilor sau formaţiunilor de poliţie rurală de la poliţiile municipale, orăşeneşti şi comunale şi operaţional[3] serviciului poliţiei de ordine publică.

În comunele cu o situaţie operativă complexă, în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare, pot fi organizate poliţii comunale.

La judeţele cu problematică în anumite domenii (silvicultură,  conducte magistrale de transport produse petroliere, etc.), în cadrul serviciilor poliţiei de ordine publică, se pot constitui birouri sau compartimente pentru prevenirea şi combaterea infracţiunilor şi altor ilegalităţi din aceste domenii, conform competenţei.

Birourile sau compartimentele de poliţie pentru centrele universitare sunt organizate în municipiile în care se concentrează un număr mare de  unităţi de învăţământ superior.

Birourile de poliţie pentru centrele universitare sunt organizate similar birourilor de poliţie urbană cu excepţia compartimentului  sisteme de pază.

La poliţiile municipale unde funcţionează secţii de poliţie, prin dispoziţie a şefului de inspectorat, pot fi desemnaţi 2-3 ofiţeri, subordonaţi direct şefului poliţiei municipale, pentru coordonarea activităţii de ordine publică la nivelul municipiului.

b) Atribuţiile ce revin poliţiştilor din structurile de ordine publică

 

Poliţiştii din cadrul serviciilor poliţiei de ordine publică din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti şi inspectoratelor de poliţie judeţene au în principal următoarele atribuţii:

a) operaţionalizează, îndrumă şi evaluează activitatea poliţiştilor din cadrul structurilor de ordine publică şi dispun ori propun măsuri de perfecţionare a activităţii acestora;

b) în funcţie de concluziile desprinse din analizele asupra evoluţiei fenomenului infracţional efectuate de unităţile teritoriale de analiză a informaţiilor, stabilesc direcţiile de acţiune şi măsurile ce urmează a fi întreprinse la nivelul structurilor de ordine publică, pentru eficientizarea activităţii acestora;

c) coordonează, îndrumă şi evaluează activitatea poliţiştilor de proximitate pentru realizarea parteneriatului cu comunitatea;

d) coordonează activitatea poliţiştilor din birourile sau compartimentele de poliţie care asigură  climatul de siguranţă civică în zona campusurilor universitare;

e) formulează propuneri de reorganizare a structurii efectivelor de ordine publică, de funcţionare şi de dotare a formaţiunilor subordonate, în baza unor documentări prealabile pe care le prezintă directorului general, respectiv şefului de inspectorat sau structurii ierarhic superioare, după caz;

f) verifică memoriile, sesizările şi reclamaţiile împotriva primarilor, viceprimarilor, consilierilor locali şi secretarilor primăriilor din localităţile rurale, conform competenţei,  repartizate de conducerea inspectoratului de poliţie judeţean;

g) verifică plângerile şi sesizările cetăţenilor referitoare la respectarea eticii şi deontologiei de către poliţiştii de ordine publică, repartizate de conducerea D.G.P.M.B. sau a inspectoratului de poliţie judeţean;

h) coordonează activitatea în domeniul pazei obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţiei persoanelor, conform  actelor normative de nivel superior şi interne în vigoare;

i) îndrumă activitatea de instruire, pregătire şi folosire a animalelor de serviciu din dotarea formaţiunilor subordonate;

j) organizează, coordonează şi efectuează, prin ofiţerii formatori, împreună cu serviciile management resurse umane – compartimentele de profil, activitatea de pregătire profesională pentru toate categoriile de personal din structurile de ordine publică subordonate, potrivit  reglementărilor incidente din domeniu;

k) cooperează cu reprezentanţii unităţilor Jandarmeriei Române pentru asigurarea ordinii şi liniştii publice la manifestaţiile publice la care participă un public numeros, precum şi în parteneriat în sistem integrat pentru prevenirea infracţiunilor stradale;

l) relaţionează, în limita competenţelor, cu celelalte structuri locale abilitate să participe la asigurarea siguranţei cetăţeanului (organele administraţiei publice locale, ale Poliţiei de Frontieră Române, poliţiei comunitare, societăţi specializate de pază, etc.).

b.1 Atribuţiile poliţiştilor din cadrul birourilor şi formaţiunilor poliţiei de ordine publică din mediul urban

 

Şeful biroului sau ofiţerul desemnat la conducerea formaţiunii de ordine publică din mediul urban coordonează întreaga activitate de ordine publică de pe teritoriul subunităţii din care face parte şi are în principal următoarele atribuţii:

a)  planifică activitatea  compartimentelor sau liniilor de muncă;

b) întocmeşte registrul dispozitivelor de siguranţă publică şi patrulare;

c) participă, alături de ceilalţi ofiţeri cu funcţii de conducere din cadrul subunităţii, la întocmirea sau reactualizarea planului de ordine şi siguranţă publică al localităţii;

d) desfăşoară activităţi specifice în vederea creşterii eficienţei activităţii de asigurare a unui climat corespunzător de ordine şi siguranţă publică, prevenirii şi combaterii fenomenului infracţional stradal;

e) efectuează evaluări asupra activităţii subordonaţilor, privind modul de executare a atribuţiilor de serviciu;

f) colaborează cu şefii celorlalte formaţiuni operative pentru realizarea unui schimb eficient de informaţii în baza cărora organizează acţiuni poliţieneşti în vederea menţinerii sub control a evoluţiei criminalităţii stradale;

g) analizează activităţile desfăşurate şi rezultatele obţinute, stabilind măsuri de eficientizare;

h) evaluează lunar calitatea activităţii informative desfăşurate de poliţiştii de ordine publică, asigurând diseminarea informaţiilor către celelalte structuri operative.

Compartimentul poliţie de proximitate acţionează în scopul cunoaşterii aspectelor de ordin comunitar şi creării unui parteneriat între poliţie şi comunitate, pentru rezolvarea  operativă a problemelor cu impact direct asupra climatului de siguranţă civică.

Poliţistul de proximitate are în principal următoarele atribuţii:

a) este prezent în fiecare zi minim 6 ore, în sectorul/zona de responsabilitate pentru a relaţiona cu cetăţenii, realizând cunoaşterea populaţiei, sub aspectul structurii, obiceiurilor şi tradiţiilor locale, domiciliului şi reşedinţei, precum şi a teritoriului din punct de vedere al locurilor şi mediilor favorabile comiterii de infracţiuni;

b) stabileşte legături permanente cu administratorii asociaţiilor de proprietari/locatari, factorii responsabili din cadrul unităţilor de învăţământ, societăţilor comerciale, organizaţiilor neguvernamentale, administraţiei publice locale pentru identificarea factorilor de risc privind ordinea publică şi siguranţa cetăţeanului şi identificarea măsurilor comune de prevenire şi combatere a faptelor antisociale;

c) participă la şedinţele asociaţiilor de proprietari/locatari şi la alte evenimente importante pentru comunitatea din sectorul/zona de responsabilitate;

d) identifică şi consiliază cetăţenii care fac parte din categoriile cu grad ridicat de victimizare;

e) mediază şi rezolvă  conflictele interumane, în limitele legale;

f) identifică şi receptează problemele de ordin comunitar şi împreună cu instituţiile abilitate iniţiază şi/sau participă la aplicarea unor proiecte sau programe practice, care au ca obiectiv îmbunătăţirea siguranţei publice şi a persoanelor;

g) colaborează cu mass-media pentru promovarea şi dezvoltarea apropierii de cetăţeni;

h) rezolvă reclamaţiile şi sesizările cetăţenilor din conţinutul cărora nu rezultă în mod evident elemente cu caracter penal sau contravenţional referitoare la stări conflictuale, tulburarea liniştii publice în unităţile de învăţământ, asociaţii de proprietari/locatari, societăţi comerciale, fapte antisociale ale căror victime sunt anumite categorii de persoane (minori, bătrâni, persoane cu handicap sau afecţiuni neuropsihice, etc.);

i) culege date şi informaţii utile muncii de poliţie cu ocazia exercitării atribuţiilor de serviciu;

j) efectuează acte de constatare şi, după caz, de sancţionarea în cazul infracţiunilor şi contravenţiilor flagrante;

k) colaborează cu poliţiştii din formaţiunile operative pentru cunoaşterea situaţiei operative din sectorul/zona de activitate, ţine zilnic evidenţa evenimentelor înregistrate şi le marchează pe harta criminogenă, informând şeful subunităţii cu privire la principalele modificări.

Compartimentul siguranţă publică şi patrulare realizează activitatea de menţinere a ordinii şi liniştii publice pe teritoriul localităţilor urbane pentru prevenirea şi combaterea faptelor antisociale stradale şi intervenţia operativă la evenimente.

Agenţii de siguranţă publică au în principal următoarele atribuţii:

a)

acţionează în zona de patrulare pentru prevenirea şi combaterea faptelor antisociale, infracţiunilor stradale cât şi pentru menţinerea ordinii şi liniştii publice;

b) intervin la solicitările dispeceratului sau ofiţerului de serviciu pe unitate pentru intervenţia la evenimentele semnalate prin SNUAU 112, pe principiul cel mai apropiat poliţist de locul evenimentului intervine, indiferent de natura acestora şi competenţa teritorială;

c) participă la prinderea persoanelor suspecte de comiterea unor infracţiuni în cadrul acţiunii NĂVODUL, deplasându-se în locurile prestabilite şi acţionând conform prevederilor planului de acţiune;

d)

culeg informaţii de la surse ocazionale, utile muncii de poliţie şi relaţionează cu cetăţenii în vederea asigurării unui climat corespunzător de siguranţă publică;

e)

acţionează pentru depistarea persoanelor şi bunurilor urmărite în temeiul legii;

f)

participă la executarea măsurilor stabilite în situaţii de urgenţă;

g)

întocmesc actele de constatare, în cazul constatării în flagrant a unei fapte penale, după care îl predau pe făptuitor împreună cu aceste documente,  organului de poliţie judiciară competent;

h)

execută primele măsuri prevăzute de cadrul legal intern referitoare la efectuarea cercetării la faţa locului, iar după sosirea echipei de cercetare îşi continuă activităţile specifice în teren;

i)

conduc la sediul poliţiei persoanele suspecte identificate pe timpul patrulării, în vederea luării măsurilor ce se impun.

Ofiţerul/agentul şef de schimb, va desfăşura şi următoarele activităţi:

a) coordonează, îndrumă şi controlează agenţii de siguranţă publică aflaţi în serviciu;

b) analizează, sub aspectul eficienţei, rapoartele zilnice de activitate ale agenţilor de siguranţă publică, informând şeful nemijlocit.

Compartimentul sisteme de pază asigură îndeplinirea atribuţiilor poliţiei pe linia pazei obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţiei persoanelor, la nivelul secţiilor, birourilor şi formaţiunilor de ordine publică din mediul urban.

Poliţiştii din compartimentele sisteme de pază au în principal următoarele atribuţii:

Activităţi cu caracter preventiv:

a) acordă sprijin,

îndrumă şi controlează modul în care se respectă dispoziţiile legale cu privire la paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţiei persoanelor de către deţinătorii de valori şi prestatorii de servicii, stabilind măsurile necesare a fi luate;

b) asigură cunoaşterea tuturor deţinătorilor de bunuri ori valori aflaţi pe raza de competenţă şi a măsurilor de securitate adoptate de aceştia;

c) identifică obiective care funcţionează cu un nivel redus de măsuri de securitate şi determină persoanele responsabile să implementeze măsuri suplimentare de protejare a valorilor;

d) analizează cauzele şi împrejurările în care s-au produs fapte de furt prin efracţie ori tâlhărie asupra personalului care operează cu valori din obiectivele date în competenţă şi propune măsuri pentru îmbunătăţirea nivelului de securizare a tuturor unităţilor similare în scopul  prevenirii producerii unor asemenea fapte.

Pentru combaterea infracţiunilor care vizează patrimoniul instituţiilor sau unităţilor  economice, desfăşoară activităţi informativ-operative pentru identificarea celor care încalcă legislaţia în domeniul pazei şi protecţiei obiectivelor, bunurilor, valorilor şi persoanelor, dispunând măsurile legale.

b.2 Atribuţiile poliţiştilor din cadrul birourilor şi formaţiunilor de poliţie rurală de la poliţiile municipale şi orăşeneşti

 

Şeful poliţiei municipale/orăşeneşti coordonează activitatea de ordine publică în mediul rural şi are următoarele atribuţii:

a) operaţionalizează, îndrumă şi evaluează activitatea poliţiştilor din subordine pentru îndeplinirea eficientă şi operativă a sarcinilor profesionale, precum şi pentru aplicarea corespunzătoare a cadrului normativ în vigoare;

b) în baza concluziilor desprinse din analiza situaţiei operative, propune conducerii inspectoratului de poliţie judeţean şi administraţiilor publice locale măsuri pentru eficientizarea activităţii poliţiei în mediul rural;

c) în baza concluziilor desprinse din analiza situaţiei operative, dispune şi efectuează controale tematice la structurile de poliţie rurală subordonate.

Adjunctul şefului poliţiei municipale/orăşeneşti, care conduce nemijlocit activitatea biroului/formaţiunii, sau şeful biroului de poliţie rurală are, în principal, următoarele atribuţii:

a) organizează şi analizează periodic activitatea poliţiştilor din subordine şi dispune măsuri pentru creşterea eficienţei acesteia;

b) în funcţie de evoluţia situaţiei operative din zona de competenţă  organizează acţiuni punctuale în locurile, mediile şi zonele de interes operativ, inclusiv activitatea de patrulare intercomunală;

c) execută activităţi de evaluare şi control la poliţiile şi posturile de poliţie comunale din subordine;

d) asigură cooperarea cu celelalte birouri şi formaţiuni de poliţie rurală, cu alte formaţiuni operative şi informează conducerea poliţiei municipale/orăşeneşti cu privire la activităţile desfăşurate şi măsurile dispuse, solicitând sprijin pentru soluţionarea  dosarelor penale cu grad sporit de dificultate;

e) răspunde de actualizarea hărţii criminogene a localităţilor rurale din zona de responsabilitate, întocmită potrivit modelului prevăzut în Anexa nr. 1, în care vor fi reprezentate convenţional principalele fapte de natură infracţională ori alte evenimente cu risc criminogen (infracţiuni silvice, furturi de animale, sustrageri de produse petroliere din conducte, stări conflictuale, evenimente rutiere, fapte comise prin violenţă, etc.), în baza căreia vor fi direcţionate activităţile de prevenire şi combatere a criminalităţii;

f) informează autorităţile publice locale despre factorii favorizatori ai criminalităţii, solicitând sprijinul pentru eliminarea acestora (îmbunătăţirea iluminatului public, organizarea pazei publice, semnalizarea rutieră, etc.);

 

Poliţiştii compartimentului criminalitate judiciară din cadrul biroului/formaţiunii de poliţie rurală au următoarele atribuţii:

a)       actualizează zilnic harta criminogenă cu faptele de natură penală comise pe raza de responsabilitate;

b) preiau pentru soluţionare, cu respectarea normelor procedurale, dosarele penale cu autori cunoscuţi sau neidentificaţi, care prezintă un grad ridicat de complexitate ori care se pot conexa datorită elementelor comune din punct de vedere al modului de operare, urmelor, obiectelor corp delict sau semnalmentelor autorilor, înregistrate la nivelul poliţiilor comunale şi posturilor de poliţie comunale;

c) supraveghează calificat persoanele incluse în cercurile de suspecţi din dosarele penale cu autori neidentificaţi instrumentate;

d) sprijină şi îndrumă activitatea poliţiştilor de la poliţiile şi posturile de poliţie comunale pe linie de cercetare penală, de culegere a informaţiilor şi efectuare a investigaţiilor;

e) identifică şi reţin persoanele date în urmărire în temeiul legii ori dispărute de la domiciliu;

f) cooperează cu celelalte structuri operative ale poliţiei.

Poliţiştii compartimentului criminalitate judiciară desfăşoară activităţi de identificare şi cercetare a autorilor în cazul  infracţiunilor din competenţa judecătoriei, repartizate prin dispoziţia rezolutivă a şefilor poliţiilor municipale şi orăşeneşti, în funcţie de complexitatea acestora.

Soluţionează plângerile penale îndreptate împotriva primarilor, viceprimarilor, consilierilor locali şi secretarilor primăriilor din comunele aflate în responsabilitate, cu excepţia celor care privesc deturnarea de fonduri.

Compartimentul criminalitate judiciară din mediul rural este constituit, de regulă, din funcţii de ofiţer, iar atunci când acest lucru nu este posibil, pot fi prevăzute şi cu funcţii de agent.

Funcţiile de agent vor fi încadrate cu poliţişti care au o vechime de minim 2 ani ca organ de cercetare al poliţiei judiciare.

Poliţiştii compartimentului siguranţă publică din cadrul biroului sau formaţiunii de poliţie rurală au, în principal, următoarele atribuţii:

a) actualizează harta criminogenă cu stările conflictuale de orice natură care prezintă riscuri în planul ordinii publice şi acordă sprijin poliţiilor şi posturilor de poliţie comunale pentru aplanarea acestora;

b) analizează zilnic evenimentele sesizate, datele şi informaţiile obţinute, alte elemente de interes operativ, în funcţie de care organizează activităţi preventive proactive sau reactive, pe raza uneia sau mai multor localităţi;

c) în funcţie de evoluţia situaţiei operative propun măsuri de eficientizare a activităţii de patrulare realizată de poliţiştii din cadrul poliţiilor şi posturilor de poliţie comunale;

d) îndrumă activitatea poliţiştilor de la poliţiile şi posturile de poliţie comunale aflate în coordonare, pentru întocmirea şi realizarea planurilor de pază la agenţii economici de pe raza localităţilor;

e) participă la realizarea măsurilor de ordine pe raza poliţiilor şi posturilor de poliţie comunale în cazul unor manifestări publice de orice gen care presupun o afluenţă mare de public.

Poliţiştii de la poliţiile şi posturile de poliţie comunale au în principal următoarele atribuţii:

a)     soluţionează dosarele penale cu autori cunoscuţi, precum şi cele cu autori neidentificaţi, potrivit competenţei;

b)    desfăşoară activităţi preventive proactive sau reactive, în scopul asigurării climatului de siguranţă publică;

c)     desfăşoară activităţi informativ-operative pentru descoperirea autorilor de infracţiuni şi supravegherea persoanelor predispuse la comiterea de infracţiuni;

d)    cooperează cu celelalte formaţiuni operative pentru soluţionarea  dosarelor penale cu autori neidentificaţi şi supravegherea suspecţilor aflaţi în atenţia acestora;

e)     informează autorităţile publice locale despre factorii favorizatori ai criminalităţii, solicitând sprijinul pentru eliminarea acestora (îmbunătăţirea iluminatului public, organizarea pazei publice, semnalizarea rutieră, etc.);

f)      participă la asigurarea ordinii publice şi desfăşurarea în condiţii corespunzătoare a activităţilor în pieţe, târguri, oboare, cu ocazia serbărilor câmpeneşti ori altor manifestări ce implică prezenţa unui public numeros;

g)     iau măsuri pentru identificarea şi prinderea persoanelor urmărite în temeiul legii,  precum şi pentru descoperirea bunurilor şi animalelor date în urmărire sau care fac obiectul dosarelor aflate în evidenţă proprie;

h)     acordă sprijin de specialitate şi îndrumă persoanele fizice şi juridice în organizarea pazei obiectivelor, bunurilor, valorilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea pazei pe teritoriul comunei, controlând modul de executare a  acestor activităţi;

i)       urmăresc respectarea legislaţiei în domeniul silvic şi transportului de material lemnos, protecţiei mediului înconjurător, vânatului şi pescuitului, potrivit competenţei;

j)       supraveghează, îndrumă şi controlează în condiţiile legii, participanţii la traficul rutier pe drumurile judeţene şi comunale situate în zona de competenţă şi acordă sprijin autorităţilor locale pentru buna desfăşurare a traficului rutier, efectuează cercetarea accidentelor rutiere uşoare soldate numai cu pagube materiale;

k)     desfăşoară activităţi pe linia evidenţei populaţiei, conform legislaţiei specifice în vigoare;

l)       în colaborare cu reprezentanţii autorităţilor locale, unităţilor de învăţământ, cultură, etc. desfăşoară activităţi de educaţie antiinfracţională a populaţiei;

m)  participă, împreună cu reprezentanţii altor instituţii, la luarea măsurilor ce se impun în caz de situaţii de urgenţă.

Poliţiştii din cadrul poliţiilor şi posturilor de poliţie comunale desfăşoară activităţi de identificare şi cercetare a autorilor în cazul infracţiunilor aflate în competenţa judecătoriei, repartizate prin dispoziţia rezolutivă a şefilor poliţiilor municipale şi orăşeneşti.

În cazul constatării unor infracţiuni de natură economică-financiară sau din alte domenii care nu sunt în competenţa de soluţionare a poliţiştilor de la poliţiile şi posturile de poliţie comunale, actele premergătoare vor fi înaintate, spre definitivare structurilor specializate.

Poliţiştii din cadrul poliţiilor şi posturilor de poliţie comunale sunt obligaţi să primească şi să înregistreze orice sesizare sau plângere, urmând ca după verificarea competenţei să o înainteze spre soluţionare structurilor specializate.

În funcţie de volumul dosarelor penale aflate în lucru la birourile sau formaţiunile de poliţie rurală, prin dispoziţia rezolutivă a şefului subunităţii de poliţie, la poliţiile şi posturile de poliţie comunale se pot repartiza şi dosare penale din competenţa acestora, care nu au un grad ridicat de complexitate.

c) Organizarea dispozitivului de ordine publică. Intervenţia la evenimentele sesizate

În vederea menţinerii ordinii publice şi asigurării intervenţiei operative la evenimente, teritoriul localităţilor urbane va fi împărţit în sectoare de siguranţă publică, în care se vor stabili mai multe zone de patrulare.

La nivelul secţiilor din municipiul Bucureşti, teritoriul va fi împărţit în zone de siguranţă publică, în care se vor stabili mai multe zone de patrulare.

Organizarea dispozitivului în mediul urban se face potrivit modelului prevăzut în Anexa nr. 2.

Delimitarea sectoarelor şi zonelor de siguranţă publică se va realiza prin dispoziţia şefului subunităţii avându-se în vedere situaţia operativă de pe teritoriul de competenţă (configuraţia teritoriului, populaţia, obiectivele economice, social–culturale, zonele de interes operativ, comerciale şi de agrement, etc.) cât şi resursele umane şi logistice alocate pentru acoperirea lor.

În cadrul sectorului de siguranţă publică, respectiv a zonei la Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, îşi desfăşoară activitatea 1-2 poliţişti de proximitate.

Conducerile poliţiilor municipale, orăşeneşti şi secţiilor vor întreprinde demersuri pe lângă autorităţile publice locale pentru asigurarea unor spaţii de consiliere a cetăţenilor în fiecare sector/zonă de siguranţă publică, unde poliţiştii de proximitate îşi vor desfăşura activitatea în baza unui program stabilit.

Şeful de schimb (ofiţer sau agent cu experienţă) coordonează şi sprijină activitatea poliţiştilor de siguranţă publică şi răspunde de modul cum aceştia îşi îndeplinesc atribuţiile de serviciu.

Poliţiştii repartizaţi într-un sector/zonă de siguranţă publică desfăşoară activităţi de patrulare pedestră şi auto pe itinerare stabilite înainte de intrarea în serviciu, în funcţie de evoluţia criminalităţii stradale şi asigură intervenţia la evenimentele semnalate.

Activitatea de patrulare este organizată pe următoarele principii:

a) patrulele pedestre acţionează cu preponderenţă pe timpul zilei, în zonele de patrulare cu situaţie operativă complexă, unde se concentrează un număr mare de persoane, unităţi comerciale, instituţii publice, etc., ori unde accesul cu mijloace auto este dificil, pentru asigurarea vizibilităţii şi prevenţiei;

b) patrulele auto desfăşoară activităţi specifice pe raza sectorului/zonei de siguranţă publică acoperind în special locurile unde frecvent se înregistrează infracţiuni stradale;

c) în zonele cunoscute cu stare infracţională ridicată (violenţă, trafic şi consum stradal de droguri, etc.) pot fi folosiţi agenţi de poliţie dotaţi cu câini de însoţire;

d) în zonele cunoscute cu stare infracţională ridicată, intervenţia la evenimente şi activitatea de patrulare se vor realiza prin suplimentarea componenţei patrulei sau a numărului de echipaje auto.

La nivelul fiecărei subunităţi, în urma unei analize de risc, vor fi stabilite zonele în care în mod obligatoriu vor fi folosite la intervenţie mai multe patrule. Acestea vor fi incluse în Planul de ordine şi siguranţă publică.

Prin dispoziţia şefului subunităţii se pot constitui zone speciale de siguranţă  publică, în care se instituie dispozitive suplimentare de ordine şi siguranţă publică, folosindu-se inclusiv poliţişti de la alte formaţiuni ale poliţiei (investigaţii criminale, detaşamente de intervenţie rapidă).

Constituirea zonei speciale de siguranţă publică are loc atunci când, pe un spaţiu restrâns, se concentrează un fenomen infracţional evident (violenţe, trafic şi consum de droguri, prostituţie, etc.).

În momentul în care cauzele ce au determinat constituirea zonei speciale de siguranţă publică au fost înlăturate, măsurile speciale luate încetează.

Instruirea premergătoare intrării în serviciu a agenţilor de siguranţă publică are ca scop informarea acestora cu privire la evoluţia situaţiei operative şi formarea echipelor (patrulelor) în funcţie de nevoile identificate din analiza tactică şi elementele hărţii criminogene.

Activitatea de instruire / pregătire a agenţilor de siguranţă publică se va realiza în cadrul programului efectiv de lucru, pe parcursul a maxim 15 minute.

În timpul activităţii de instruire a agenţilor de siguranţă publică, poliţiştii desemnaţi vor verifica în mod obligatoriu starea fizică a acestora, mijloacele individuale de intervenţie din dotare, stabilind măsuri pentru ca fiecare poliţist să nu intre în serviciu fără a avea asupra sa dotarea aferentă şi echipamentul  corespunzător.

Pe timpul activităţii de instruire a agenţilor de siguranţă publică, nu se vor prezenta şi dezbate teme de pregătire profesională.

Analiza activităţii de patrulare şi a evenimentelor înregistrate în zona de competenţă se va realiza zilnic, la începerea programului de lucru de către şeful biroului de ordine publică sau poliţistul desemnat la conducerea formaţiunii de poliţie urbană şi va fi prezentată sub forma unei sinteze conducerii poliţiei municipale/ orăşeneşti/ secţiei.

Şefii subunităţilor de poliţie răspund de folosirea efectivelor de siguranţă publică în teren, în uniforma corespunzătoare anotimpului şi cu dotarea aferentă, asigurând pe cât posibil permanentizarea acestora în sectorul/zona de responsabilitate.

Permanentizarea are rolul de a asigura poliţistului cunoaşterea sub toate aspectele a populaţiei şi teritoriului, pentru prevenirea şi combaterea  faptelor antisociale.

Se interzice folosirea acestor poliţişti în serviciul de zi pe unitate sau în alte activităţi ce exced atribuţiilor de serviciu.

În funcţie de evoluţia situaţiei operative, sub coordonarea conducerii subunităţii, se vor realiza întâlniri pentru schimb de date şi informaţii, luare la cunoştinţă despre evenimentele înregistrate şi organizarea dispozitivului de siguranţă publică, în vederea acoperirii zonelor şi locurilor cu risc criminogen, la care vor participa poliţişti de proximitate şi poliţişti din cadrul structurilor de investigaţii criminale.

Intervenţia la evenimentele semnalate se realizează pe principiul cel mai apropiat poliţist de locul evenimentului intervine.

În municipii, oraşe şi la secţiile de poliţie, în funcţie de situaţia operativă se pot înfiinţa patrule auto speciale de intervenţie, formate din poliţişti cu experienţă, care au următoarele atribuţii:

a) acordă sprijin la intervenţiile realizate de patrulele în componenţa cărora sunt poliţişti cu experienţă redusă, preluând totodată cazurile dificile;

b) înlocuiesc celelalte patrule când acestea părăsesc zona de patrulare în scopul intervenţiei la evenimentele sesizate pentru rezolvarea cărora este necesară o perioadă de timp mai mare;

c) preiau cazurile şi continuă verificările, pentru situaţiile care presupun activităţi complexe, din competenţa lor (număr mare de persoane implicate, verificări în evidenţe pentru  identificare, amprentări, fotografieri, etc.);

d) când nu este solicitată, efectuează activităţi de patrulare pe itinerare prestabilite, cu puncte obligatorii de staţionare în scopul supravegherii zonei respective şi realizării efectului preventiv;

e) asigură intervenţia la evenimente pe principiul cel mai apropiat poliţist de locul evenimentului intervine.

Poliţistul, înainte de a interveni la un eveniment pentru care se sesizează din oficiu sau cu care este sesizat  direct de cetăţeni, este obligat să comunice acest lucru dispecerului sau ofiţerului de serviciu pe subunitate. La finalizarea intervenţiei este obligat să informeze din nou dispecerul sau ofiţerul de serviciu pe subunitate.

Şefii subunităţilor de poliţie vor stabili numărul patrulelor auto speciale de intervenţie, în funcţie de evoluţia criminalităţii, frecvenţa sesizărilor cetăţenilor şi resursele umane şi logistice pe care le au la dispoziţie.

Intervenţia în mediul rural la evenimentele semnalate, se realizează de către poliţiştii posturilor de poliţie comunale, aflaţi în timpul programului de lucru, poliţiştii aflaţi în patrularea intercomunală şi, funcţie de situaţia creată, de către poliţiştii birourilor/formaţiunilor de poliţie rurală.

În cazul în care situaţia impune se va solicita concomitent participarea unor forţe suplimentare (subunităţile de poliţie pentru intervenţie rapidă, efective teritoriale ale Jandarmeriei Române, etc.).

La ieşirea din serviciu, poliţiştii din patrulele de siguranţă publică vor întocmi raport cu activităţile desfăşurate, conform modelului prevăzut în Anexa nr. 3.

Datele consemnate vor fi utilizate pentru evaluarea activităţii acestora, adaptarea dispozitivului de siguranţă publică şi patrulare, organizarea activităţii poliţistului de proximitate, crearea cercurilor de suspecţi.

d) Documente şi evidenţe specifice ordinii publice

 

În vederea cunoaşterii permanente a elementelor situaţiei operative şi în special a populaţiei şi teritoriului, la nivelul structurilor de ordine publică din mediul urban şi rural se vor institui următoarele evidenţe şi documente:

1. La nivelul biroului sau formaţiunii de ordine publică :

a) registrul dispozitivelor de siguranţă publică şi patrulare;

b) harta cu delimitarea sectoarelor/zonelor de siguranţă publică;

c) registrul de instruire a agenţilor de siguranţă publică;

d) registrul de control al dispozitivului de siguranţă publică.

2. La compartimentul poliţiei de proximitate:

a) evidenţa locurilor şi zonelor cu risc criminogen;

b) evidenţa cerşetorilor, vagabonzilor, persoanelor alcoolice şi persoanelor cu tulburări psihice grave cu comportament violent;

c) evidenţa minorilor lipsiţi de supraveghere;

d) evidenţa grupurilor de tineri cu preocupări antisociale;

e) evidenţa posesorilor de câini periculoşi sau agresivi;

f) evidenţa asociaţiilor de proprietari/locatari;

g) evidenţa lăcaşurilor de cult;

h) evidenţa societăţilor comerciale;

i) evidenţa organizaţiilor neguvernamentale;

j) evidenţa unităţilor de învăţământ;

k) evidenţa autorităţilor şi instituţiilor publice locale;

l) evidenţa centrelor şi adăposturilor pentru bătrâni, minori, victime ale violenţei domestice;

m) evidenţa persoanelor cu risc ridicat de victimizare;

n) evidenţa stărilor conflictuale de orice gen;

o) evidenţa activităţile preventive desfăşurate şi rezultatele obţinute;

p) planurile cu amplasarea căilor de acces şi distribuirea spaţiilor interioare ale instituţiilor publice şi societăţilor comerciale, la care se ataşează: numele unităţii, numele administratorilor, responsabililor, numărul de telefon, obiectul de activitate, vulnerabilităţi. O copie a acestor planuri va fi şi în mapa constituită la camera ofiţerului de serviciu pe subunitate în vederea documentării şi dirijării forţelor cu ocazia intervenţiei în diferite situaţii.

3. La nivelul biroului  sau formaţiunii de poliţie rurală:

a) harta criminogenă actualizată;

b) registrul intrare-ieşire corespondenţă;

c) registrul pentru înregistrarea lucrărilor penale;

d) mapa cu planificarea activităţilor lunare şi analizele efectuate;

e) registrul pentru consemnarea activităţilor de instruire şi prelucrare a cadrului legislativ şi normativ intern cu poliţiştii posturilor de poliţie comunale.

4. La nivelul poliţiei şi postului de poliţie comunal:

a) registrul unic de control;

b) registrul note telefonice;

c) registrul pentru evidenţierea dovezilor şi autorizaţiilor de reparaţii auto;

d) registrul lucrări penale;

e) registrul evidenţă contravenţii;

f) registrul de audienţe şi petiţii;

g) alte documente ori mape specifice, considerate necesare pentru cunoaşterea eficientă a elementelor situaţiei operative.

Evidenţele menţionate în acest capitol, care se pot constitui în baze de date, pot fi realizate şi în format electronic, cu respectarea prevederilor legale în domeniu.

Poliţiştii din mediul rural vor constitui mapele în funcţie de problematica existentă pe raza de responsabilitate (ex. violenţă, furturi de animale, silvicultură, piscicultură, etc.).

 

e) Evaluarea  activităţii poliţiştilor de ordine publică

 

Evaluarea activităţii poliţiştilor din structurile de ordine publică este un atribut al şefului nemijlocit şi se realizează avându-se în vedere în principal, următoarele:

a) Poliţiştii de proximitate

1. modul de implicare în creşterea gradului de siguranţă al cetăţenilor materializat în reducerea numărului sesizărilor/petiţiilor;

2. modul de realizare a cooperării cu reprezentanţii altor instituţii cu atribuţii în prevenirea criminalităţii;

3. percepţia populaţiei faţă de  activitatea poliţistului de proximitate;

4. calitatea informaţiilor obţinute;

5. cunoaşterea zonei de responsabilitate, a problematicii existente şi modul de implicare pentru rezolvarea acesteia.

b) Agenţii de siguranţă publică şi patrulare:

1. infracţiuni cu autori neidentificaţi comise în zona de competenţă;

2. constatarea de infracţiuni în flagrant;

3. intervenţii la evenimente;

4. calitatea informaţiilor obţinute.

c) Poliţiştii din compartimentul sisteme de pază:

c.1. la nivelul serviciilor poliţiei de ordine publică:

1. calitatea documentaţiilor de solicitare a licenţelor de funcţionare promovate Direcţiei Poliţiei de Ordine Publică;

2. eficienţa acţiunilor şi controalelor organizate pe linia pazei şi modului de coordonare a efectivelor responsabile de domeniu;

3. calitatea informaţiilor obţinute;

4. eficienţa activităţilor directe – unităţi la care au fost luate măsuri de instituire a pazei ori de instalare a sistemelor electronice de alarmare, ca urmare a demersurilor proprii iniţiate;

5. valoarea raportului numeric dintre controalele executate la regimul pazei şi furturile prin efracţie înregistrate în perioada de referinţă din obiective la care măsurile de protecţie şi securizare lipsesc ori sunt subdimensionate;

6. reducerea numărului de obiective la care persistă vulnerabilităţi ca urmare a adoptării unor  măsuri subdimensionate de securizare a valorilor.

c.2. la nivelul subunităţilor:

1. eficienţa controalelor executate la unităţi, măsuri de instituire a pazei ori de instalare a sistemelor electronice de alarmare, implementate ca urmare a demersurilor proprii iniţiate;

2. calitatea informaţiilor obţinute;

3. valoarea raportului numeric dintre controalele executate şi furturile prin efracţie înregistrate în perioada de referinţă din obiective, la care măsurile de protecţie şi securizare lipsesc ori sunt minimale;

4. reducerea numărului de obiective la care persistă vulnerabilităţi ca urmare a adoptării unor  măsuri subdimensionate de protecţie şi securizare a valorilor.

d) Birou/formaţiune de poliţie rurală:

1. organizarea activităţii structurii şi a poliţiştilor din cadrul acesteia;

2. iniţiative luate pe plan local pentru eficientizarea activităţilor şi combaterea criminalităţii;

3. modul de realizare a colaborării cu celelalte structuri ale poliţiei şi autorităţile locale;

4. eficienţa evaluărilor efectuate asupra activităţii poliţiştilor de la poliţiile comunale şi posturile de poliţie aflate în responsabilitate;

5. modul de realizare a sprijinului şi îndrumării activităţii poliţiştilor de la poliţiile şi posturile de poliţie comunale pe linie de cercetare penală, implicarea concretă pe caz în soluţionarea dosarelor penale din evidenţă în baza informaţiilor deţinute;

6. rezolvarea dosarelor penale prin realizarea conexiunilor între fapte, făptuitori şi moduri de operare;

7. modul de organizare şi desfăşurare a microacţiunilor punctuale pe raza posturilor de poliţie comunale aflate în coordonare, pentru depistarea persoanelor date în urmărire, activităţi cu caracter preventiv, etc. precum şi eficienţa acestora;

8. calitatea activităţii informativ-operative;

9. modul cum se implică în sprijinul posturilor de poliţie comunale pentru cunoaşterea şi aplanarea stărilor conflictuale cu grad de risc pentru ordinea şi liniştea publică în comunitate;

10. eficienţa măsurilor propuse cu ocazia evaluărilor activităţii de patrulare desfăşurată de poliţiştii posturilor de poliţie comunale.

e) Poliţie comunală/post de poliţie comunal:

1. modul de prevenire şi combatere a criminalităţii pe raza de responsabilitate;

2. calitatea informaţiilor obţinute care au condus la identificarea autorilor unor infracţiuni sau au fost furnizate structurilor specializate;

3. modul cum se implică în pregătirea antiinfracţională şi antivictimală a populaţiei aflate în zona de competenţă;

4. modul de implicare în instituirea pazei şi montării sistemelor electronice de protecţie la obiectivele economice din zona de responsabilitate;

5. modul cum relaţionează cu populaţia şi autorităţile publice locale;

6. cunoaşterea modului de intervenţie la evenimentele semnalate prin SNUAU 112 şi la declanşarea acţiunii NĂVODUL;

7. cunoaşterea şi punerea în practică a conceptelor din domeniul ordinii publice.

f) Şefii structurilor de ordine publică

1. capacitatea de conducere, stilul de muncă şi modul cum acesta se reflectă în activitatea structurilor;

2. climatul de muncă şi influenţa acestuia asupra îndeplinirii misiunilor şi atribuţiilor de serviciu, pregătirii efectivelor, ordinii şi disciplinei;

3. cunoaşterea situaţiei operative din zona de responsabilitate;

4. calitatea planificării, organizării şi executării activităţilor de control şi îndrumare, eficienţa şi calitatea acestora;

5. cooperarea şi colaborarea cu autorităţile locale, celelalte structuri ale poliţiei şi alte instituţii;

6. preocuparea pentru rezolvarea petiţiilor primite, a problemelor prezentate la audienţe precum şi a cererilor şi rapoartelor personalului.

 

Indicatorii de evaluare prevăzuţi vor fi utilizaţi la întocmirea fişelor de apreciere anuale, la care vor fi stabiliţi şi alţi indicatori, funcţie de particularităţile judeţului.

 

f. Planul unic de ordine şi siguranţă publică

 

Planul unic de ordine şi siguranţă publică se întocmeşte sub coordonarea şi autoritatea inspectorului şef, respectiv directorului general al D.G.P.M.B., cu participarea tuturor structurilor cu atribuţii în domeniu (poliţie, jandarmerie, poliţie de frontieră, poliţie comunitară, structurile pentru situaţii de urgenţă) şi a reprezentantului Autorităţii Teritoriale de Ordine Publică, document ce va fi prezentat spre analiză şi aprobare prefectului.

Planul unic de ordine şi siguranţă publică cuprinde: elementele situaţiei operative, dispozitivele de ordine şi siguranţă publică, misiunile şi zonele de responsabilitate permanente şi temporare, pentru fiecare componentă de ordine publică, forţele aflate la dispoziţie şi suportul logistic,  instruirea şi controlul dispozitivelor, organizarea cooperării între structurile participante şi realizarea analizelor comune.

În baza Planului unic de ordine şi siguranţă publică, la nivelul localităţilor urbane şi a birourilor/formaţiunilor de poliţie rurală se întocmesc planuri de ordine şi siguranţă publică, în care se stabilesc zonele de responsabilitate pentru fiecare structură care participă la menţinerea ordinii publice, eliminându-se paralelismul şi suprapunerea forţelor.

Dispozitivele de menţinere a ordinii publice pe raza localităţilor urbane şi rurale vor fi organizate şi coordonate de şefii unităţilor de poliţie, care, în funcţie de elementele situaţiei operative, vor solicita forţe suplimentare de la structurile cu atribuţii în domeniu, conform competenţelor stabilite prin actele normative în vigoare.

Şefii unităţilor teritoriale ale Ministerului Administraţiei şi Internelor cu atribuţii în domeniul ordinii publice vor analiza trimestrial, cu reprezentanţii administraţiei publice, Autorităţii Teritoriale de Ordine Publică şi ai comunităţilor locale, stadiul îndeplinirii sarcinilor din planul unic, conform responsabilităţilor şi competenţelor, eficienţa activităţilor de ordine publică prin prisma indicatorilor stabiliţi, modul de cooperare şi vor stabili măsuri corespunzătoare de eficientizare a lor.

Planurile de ordine şi siguranţă publică se vor completa şi reactualiza, după caz, anual, până la data de 1 martie sau de câte ori se impune.

2. Concepţia de acţiune a poliţiei privind preluarea apelurilor primite prin Serviciul unic de apel de urgenţă 112 şi realizarea intervenţiei la locul evenimentului sesizat.

Pentru preluarea apelurilor Serviciului unic de apel de urgenţă 112 (SUAU 112), se vor activa de îndată staţiile de lucru din agenţia locală, înfiinţate şi dotate de către Serviciul de Telecomunicaţii Speciale.

În acest sens, vor fi desemnaţi şi se vor încadra operatori pentru desfăşurarea normală a activităţilor cu staţiile de lucru şi asigurarea continuităţii serviciului pe timp de 24 de ore.

Agenţiile vor fi dotate cu staţii radio emisie-recepţie setate şi reglate pe frecvenţele de lucru alocate şi legături telefonice pentru reţelele telefoniei fixe şi I.C.

Până la instalarea de către STS a staţiilor de  emisie-recepţie tip TETRA , se va comunica pe frecvenţa semiduplex proprie, între dispeceratul central al inspectoratului şi celelalte subunităţi de poliţie.

Organizarea cooperării între subunităţi cu

dispeceratul central şi ofiţerul de serviciu

Cooperarea se realizează între dispeceratul central al inspectoratului de poliţie judeţean, respectiv al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti şi ofiţerii de serviciu din cadrul subunităţilor pentru transmiterea operativă a dispoziţiilor şi raportarea rezultatelor acţiunilor. Ofiţerul de serviciu poate dispune executarea unor acţiuni de către subunităţi în vederea rezolvării cu operativitate a sesizărilor primite prin SUAU 112.

Comunicarea în vederea cooperării se va realiza prin sistemul radio VHF, Matra sau Tetra ori legătura telefonică, în funcţie de dotările subunităţilor şi necesităţii ca dispoziţiile să ajungă cât mai urgent la destinaţie.

Întocmirea planurilor de măsuri specifice şi organizarea intervenţiei

Organizarea intervenţiei poliţiei pentru verificarea şi soluţionarea apelurilor cetăţenilor se realizează prin Planurile proprii de măsuri specifice întocmite atât la nivelul subunităţilor cât şi la nivelul inspectoratului judeţean.

Planurile de măsuri trebuie să cuprindă obligatoriu activităţile ce urmează a fi executate şi atribuţiile poliţiştilor pentru realizarea acestora.

La întocmirea acestora se vor avea în vedere următoarele:

a. cele două aspecte distincte :

  1. intervenţia la evenimentele sesizate ce nu presupun acţiunea NĂVODUL şi privesc aspectele generale pentru asigurarea climatului de ordine şi siguranţă publică;
  2. intervenţia la evenimentele sesizate ce presupun acţiunea NĂVODUL (furtul de autovehicule ori a altor bunuri şi folosirea de autovehicule pentru transportarea acestora ori asigurarea părăsirii locului faptei etc) ;

b. forţele ce urmează a fi folosite în realizarea intervenţiei la evenimente şi executarea acţiunilor din planurile proprii de măsuri (poliţia de ordine publică din mediile urban şi rural, poliţia rutieră, poliţia de investigaţii criminale);

c. la stabilirea modului de acţiune al poliţiştilor, se vor avea în vedere forţele aflate la dispoziţie (poliţie de ordine publică, poliţie rutieră, poliţie de investigaţii criminale, forţele detaşamentului de poliţie pentru intervenţie rapidă, etc.) în serviciu şi cele ce pot fi atrase;

d. având în vedere că majoritatea apelurilor privesc ordinea şi siguranţa publică, după primirea apelurilor, pentru verificarea veridicităţii acestora şi luarea primelor măsuri poliţieneşti, la locul indicat în sesizare se vor deplasa poliţiştii (poliţistul) aflaţi cel mai aproape de acesta, indiferent dacă aceştia sunt de la poliţia de ordine publică sau poliţia rutieră. Atunci când din motive temeinic justificate (luarea unor măsuri legale, activităţi ce nu permit deplasarea din dispozitiv etc.) poliţistul aflat în locul cel mai apropiat nu poate interveni, se comunică acest fapt şi se deplasează alt echipaj din zona respectivă sau cea mai apropiată;

e. după prezentarea la locul indicat în sesizare şi lămurirea situaţiei, poliţistul confirmă dispeceratului primele verificări şi în funcţie de aceasta, ia primele măsuri legale sau cere sprijin formaţiunilor specializate;

f. în funcţie de situaţia constatată în teren, dispecerul de serviciu ( ofiţerul de serviciu) dispune celelalte măsuri din planul de acţiune (informare, cooperare, colaborare, etc.);

g. în varianta a.2, după confirmarea veridicităţii apelului, ofiţerul de serviciu dispune executarea acţiunii Năvodul, conform concepţiei acesteia. Planul de măsuri va detalia toate activităţile ce urmează a fi executate, astfel încât instruirea poliţiştilor care participă în dispozitivele prevăzute să fie completă şi să se cunoască pentru fiecare etapă sarcinile ce le revin.

Acesta va cuprinde modalităţile de comunicare între subunităţi, între acestea şi dispozitivele instituite şi informarea dispeceratului central asupra modului de derulare al acţiunilor;

h. intervenţia pentru aplanarea situaţiilor sesizate, luarea măsurilor legale şi menţinerea ordinii şi siguranţei publice trebuie realizată în aşa fel încât poliţistul (poliţiştii) aflaţi la faţa locului să nu fie expuşi riscului ultragierii ori vătămării corporale. În acest sens, pentru luarea măsurilor legale vor cere sprijin prin dispecerul sau ofiţerul de serviciu altor echipaje ori poliţişti;

i. ofiţerul de serviciu sau dispecerul, va dirija în locul respectiv alte forţe şi va coordona acţiunea acestora (aceştia trebuie să cunoască foarte bine teritoriul, pentru a dirija cu uşurinţă elementele din dispozitivul de ordine publică);

j. în funcţie de situaţia constatată la faţa locului, poliţistul sosit primul va informa dispecerul sau ofiţerul de serviciu pentru dispunerea realizării cooperării cu Inspectoratul Judeţean de Jandarmi şi colaborării cu celelalte agenţii ( Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă, Serviciul de ambulanţă, etc.);

k. conducerea activităţilor desfăşurate se va realiza de către ofiţerii formaţiunilor de poliţie angrenate, aflaţi în serviciu;

l. coordonarea activităţilor formaţiunilor şi subunităţilor se va realiza de către ofiţerul de serviciu al inspectoratului;

m. monitorizare şi raportarea evenimentelor se realizează de către ofiţerul aflat la continuitatea comenzii inspectoratului, dacă şeful inspectoratului nu dispune altfel;

n. finalizarea activităţilor sau încetarea acţiunii Năvodul sunt dispuse de ofiţerul de serviciu, cu acordul conducerii unităţii sau subunităţii de poliţie;

o. în vederea finalizării activităţii în care un autoturism consemnat în acţiunea Năvodul pe raza unui inspectorat de poliţie, este reperat în trafic dar nu a putut fi imobilizat, iar direcţia de deplasare a acestuia este stabilită spre un judeţ limitrof, odată cu continuarea urmăririi acestuia, se va realiza şi cooperarea interjudeţeană, pentru declanşarea acţiunii Năvodul pe raza primei subunităţi a judeţului învecinat.

Pentru urmărirea permanentă a timpului de reacţie şi intervenţie, ofiţerul de serviciu al inspectoratului,  va menţiona în Nota sinteză zilnică prezentată conducerii toate sesizările primite prin SUAU112, măsurile dispuse, timpul de intervenţie la evenimente (timpul scurs de la primirea sesizării până la prima verificare), durata intervenţiei şi modul de soluţionare.

GRILA

de evaluare a activităţilor desfăşurate şi a rezultatelor obţinute pentru soluţionarea sesizărilor primite prin Serviciul unic de apel de urgenţă 112

  1. Numărul sesizărilor primite prin Serviciul unic de apel de urgenţă 112;
  2. Timpul de reacţie pentru verificarea veridicităţii sesizărilor ( timpul scurs de la primirea apelului până la prezentarea primului poliţist la locul indicat) 5 – 10minute, 10 – 15 minute, 15 – 20 minute;
  3. Infractori prinşi, din care de către:

–         Poliţia de ordine publică

–         Poliţia rutieră

–         Alte formaţiuni


[1] Prin unitate se înţelege inspectoratul de poliţie judeţean / Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, iar prin subunitatese înţelege poliţie municipală, poliţie orăşenească şi, după caz, secţia de poliţie.

[2] operativ – presupune gestionarea elementelor  componente ale situaţiei operative de pe raza de responsabilitate;

[3] operaţional – presupune gestionarea acţiunilor organizate şi desfăşurate pe raza de competenţă, a efectivelor participante şi mijloacelor logistice folosite;

3. Concepţia acţiunii realizată cumulativ de efective ale Brigăzii de Poliţie Rutieră şi secţiilor de poliţie, pentru prinderea autorilor de infracţiuni flagrante ce folosesc la comiterea acestora mijloace auto (Acţiunea „Năvodul”).

Concluzii privind situaţia operaţională

 

In situaţia operativă poliţienească din municipiul Bucureşti, se înregistrează constant un număr mare de infracţiuni, Ia comiterea cărora autorii folosesc mijloace auto, recurg la violenţă şi aplică moduri de operare cu impact asupra siguranţei cetăţeanului şi bunurilor sale.

Autorii infracţiunilor comise cu violenţă, acţionează de regulă în grup, după o documentare prealabilă, Iar victimele vizate sunt persoane ce dispun de o stare materială bună, ori au asupra lor, în momentul actului infracţional, bani sau alte. valori.

După comiterea faptelor, autorii infracţiunilor părăsesc locul acţiunii, uneori şi teritoriul Capitalei, folosind autoturisme cu numere de înmatriculare false, ori pe cele furate.

Asemenea genuri de fapte, au o dispersie teritoriala preponderenta pe raza Sectoarelor 1, 2, 3 şi 6, fiind mai rar semnalate şi pe raza Sectoarelor 4 şi 5.

Structura topografic – urbană a municipiului Bucureşti, delimitată la exterior de o şosea de centura şi de perimetrul de localitate, se caracterizează printr-o reţea stradală aproape radială, cu prelungiri extraurbane spre şoseaua de centură şi in continuare spre judeţele învecinate, pe o autostradă, 8 drumuri naţionale, 5 drumuri judeţene şi 6 drumuri comunale, constituindu-se în itinerarii posibile de părăsire a teritoriului Capitalei.

Concepţia acţiunii

 

Pentru prinderea autorilor infracţiunilor flagrante ori sesizate în scurt timp de ia comitere, vor acţiona cumulativ, echipaje auto ale Brigăzii de Poliţie Rutieră, secţiilor de poliţie, care vor realiza la semnalul transmis prin Dispeceratul Central, trei inele concentrice de închidere a căilor de ieşire din Capitala, astfel: (Legenda).

1- INELUL PERIFERIC (Şoseaua de Centură)

2 – INELUL MEDIAN              ( determinat prin unirea punctelor de

joncţiune a arterelor rutiere, din interiorul perimetrului urban şi aproape de limita acestuia, ce se deschid spre şoseaua de centură).

3 – INELUL  CENTRAL           (determinat în profunzimea

teritoriului urban, de-a lungul arterelor rutiere ce prin prelungire definesc o primă zona urbană cvasicentrală închisă).

In punctele stabilite, 20 pe Inelul periferic, 63 pe Inelul median şi 32 pe inelul central, vor acţiona echipaje auto aparţinând structurilor de poliţie nominalizate în legendă..

Imediat după sesizarea telefonică, Dispeceratul Central va ordona constituirea dispozitivelor de închidere, transmiterea datelor de identificare ale autoturismului (autoturismelor) cu care se deplasează autorii infracţiunilor, va face apel la participanţii la trafic pentru sprijin prin cele două posturi de radio PRO-FM şi ANTENA 1, va anunţa dispeceratele judeţene limitrofe si punctele de frontieră, toate activităţile urmând a fi executate în maximum 15′.

Pe timpul deplasării de la locurile de acţiune curenta spre punctele de dispunere pe cele 3 inele, echipajele auto vor observa traficul rutier pentru a identifica autoturismul urmărit.

După realizarea inelelor de închidere până la terminarea acţiunii, celelalte echipaje auto angrenate, patrulele pedestre de ordine publică, vor trece la scotocirea terenului, a străzilor laterale, fundături, parcuri sau şantiere abandonate.

În situaţia în care autoturismul cu autorii infracţiunii_    nu a putut fi oprit, se va trece la urmărirea acestuia, concomitent cu raportarea la Dispeceratul Central a datelor referitoare la direcţia deplasării, pentru dirijarea altor forţe de sprijin în zona unde a fost semnalat.

După circa o oră de supraveghere a traficului în punctul
de închidere, la ordin, echipajele auto dispuse pe inelele de
închidere periferic şi median, vor reveni în zonele de acţiune
iniţiale, continuând să urmărească autoturismul semnalat.

Indiferent de locul comiterii infracţiunii, în prima urgenţă se va realiza închiderea inelului periferic.

După confirmarea reţinerii infractorilor, Dispeceratul Central va da semnalul pentru reluarea activităţilor curente.

Coordonarea acţiunii de prindere va fi efectuată de
ofiţerii de tură care va prezenta a doua zi şefului Direcţiei
Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti sau similar modul cum s-a
acţionat, rezultatul şi constatările negative.

Serviciul Ordine Publică şi Poliţie Rutieră vor desemna
ofiţeri care să implementeze conceptul prin instruirea efectivelor,
efectuarea unor exerciţii de alarmare şi stabilirea timpilor de
intervenţie.

Cu ocazia exerciţiilor vor fi instruite şi cadrele de
la camerele O.S. care atunci când sunt sesizate cu privire la
infracţiuni în care autorii au folosit autoturisme va anunţa
imediat „Dispeceratul 955” pentru a ordona dispozitivul sus
menţionat.

Concluzia este aceea că, dispoziţia ce implementează noua concepţie de ordine publică, poate duce la transformarea Poliţiei Române într-o instituţie credibilă a statului de drept, iar poliţistul va fi perceput din ce în ce mai mult ca un funcţionar public cu statut special, aflat permanent în slujba comunităţii.

 

Un comentariu la “„ROLUL ŞI ATRIBUŢIILE POLIŢIEI DE ORDINE PUBLICĂ PENTRU SIGURANŢA CETĂŢEANULUI”

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.