TACTICA EFECTUĂRII PERCHEZITIEI ; RIDICAREA DE OBIECTE ŞI ÎNSCRISURI; PERCHEZITIA SISTEMELOR INFORMATICE

Sub raport procedural, percheziţia poate fi domiciliară sau corporală.           Percheziţia domiciliară poate fi dispusa numai de judecator, prin incheiere motivata. Potrivit art.100 C.P.P., in cursul urmaririi penale, judecatorul dispune efectuarea perchezitiei domiciliare la cererea procurorului,

In baza incheierii, judecatorul emite de indata autorizatia de perchezitie.  Aceasta poate fi folosita o singura data.

Perchezitia domiciliara nu poate fi dispusa inainte de inceperea urmaririi penale.

Perchezitia corporala poate fi dispusa dupa caz de organul de cercetare penala, de procuror sau judecator. Aceasta poate fi dispusa si efectuata si inainte de inceperea urmaririi penale.

EFECTUAREA PERCHEZITIEI

Perchezitia domiciliara dispusa in timpul urmaririi penale, se efectueaza de procuror sau de organul de cercetare penala

În cursul judecăţii, instanţa poate proceda la efectuarea percheziţiei numai cu ocazia unei cercetări locale, potrivit art.102 C.P.P.

Timpul de efectuare a percheziţiei domiciliare, precum şi ridicarea de obiecte şi înscrisuri de către organele de cercetare penală este între orele 06-20, iar celelalte ore numai în caz de infracţiune flagranta, sau când percheziţia urmează a se efectua într-un local public. Percheziţia începută între orele 06-20 poate continua şi în cursul nopţii (art. 103 C.P.P.).

După cum se subliniază în literatura de specialitate persoanele şi obiectele căutate prin percheziţie pot fi clasificate, indiferent de natura infracţiunii, în câteva mari categorii:

– obiecte care provin din infracţiune(bunurile sustrase, falsurile,banii şi obiectele primite sau rezultate din infractiune,ş.a.)

– mijloace sau instrumentele destinate săvârşirii infracţiunii(arme, instrumente de spargere, materiale necesare falsificării de valori,etc.)

– obiecte care conţin sau poartă urmele infracţiunii (îmbrăcămintea pătată de sânge, scrisorile de ameninţare, înscrisuri falsificate,etc.)

– obiectele sau înscrisurile care nu sunt deţinute în mod legal sau a căror cantitate depăşesc limita admisă, ori cele interzise la detinere(arme, munitii, stupefiante,),

– persoanele care se sustrag de la urmărirea penală sau de la executarea pedepsei, precum şi cadavrele unor persoane dispărute,

– oricare alte obiecte sau înscrisuri de natură să servească la stabilirea faptelor şi împrejurărilor unor cauze, inclusiv la identificarea infractorului.

PREGĂTIREA PERCHEZIŢIEI

Stabilirea obiectivelor percheziţiei

Determinarea cu precizie a scopului percheziţiei se face în funcţie de infracţiunea cercetată (omor,talharie,furt, înşelăciune,trafic de droguri,etc.)ceea ce presupune ca organul judiciar să aibă o reprezentare suficient de clară asupra naturii obiectelor sau înscrisurilor căutate, a orice poate reprezenta produs al faptelor investigate, ori care să fi fost folosit la săvârşirea acesteia.

O percheziţie devine oportună numai în momentul în care există presupuneri întemeiate că, într-un anumit loc, sau asupra unei persoane, se vor găsi obiecte având legătură cu faptele sau împrejurările cauzei cercetare. Neglijarea acestui aspect are, deoseori, consecinţe destul de grave :

– pe de o parte, o percheziţie efectuată la”noroc” poate pune în gardă pe cei implicaţi în săvârşirea infracţiunii;

– pe de altă parte, o percheziţie nejustificată poate fi interpretată ca o încălcare a unor drepturi constituţionale, cum sunt înviolabilitatea persoanei şi a domiciliului, deci o încălcare a libertăţilor si a drepturilor omului.

În formarea imaginii despre obiectele căutate, organul judiciar este obligat să ţină seama, pe cât este cu putinţă, de caracteristicile lor generale (formă, dimensiune, strucura) de valoare şi mai ales, de posibilitatea de ascundere, de distrugere rapidă, de fragmentare, etc.

Există, totusi şi împrejurări în care obiectele căutate nu sunt cunoscute cu exactitate. De pildă, într-un trafic de stupefiante, anchetatorul nu se poate aştepta să descopere numai droguri, ci şi arme, paşapoarte false,etc.

Cunoaşterea locului percheziţiei

În cazul locurilor închise, interesează adresa exactă (strada, nr., scara, etajul, apartamentul) particularităţile de construcţie, dispunerea şi destinaţia încăperilor, a dependinţelor, eventualele modificări sau amenajări făcute pe parcurs de locatari, amplasamentul uşilor, ferestrelor, posibilităţile de intrare sau ieşire (caile de acces), altele decât cele obişnuite, persoanele care domiciliază sau locuiesc temporar la adresa respectivă, vizitatorii frecvenţi, vecinii, nr. de telefon şi altele. În cazul unei posibile percheziţii în magazii, piviniţe, garaje, etc., se impune cu aceeaşi necesitate cunoaşterea lor amănunţită. Un fapt deosebit de important este cunoasterea spatiilor folosite in comun cu alte persoane.

În cazul locurilor deschise, interesează: dispunerea, suprafaţa, particularităţile topografice ale solului şi vegetaţiei, eventualele construcţii aflate pe acest loc, destinaţia şi caracteristicile lor interioare, drumurile şi căile de acces, modalitatea de delimitare (grad de scândură, sărmă, beton,etc.) locurile sau grădinile cu care se învecinează persoanele cărora le aparţin, folosesc sau îngrijesc locurile respective ş.a.

Cunoaşterea persoanelor percheziţionate

Cunoaşterea persoanelor la care urmează să se efectueze perchezi- ţia şi în legătură cu care există indicii temeinice de participare la activitatea infracţională este un alt aspect important ce trebuie avut în vedere în cadrul pregătirii percheziţiei. De regulă, cunoaşterea se referă la personalitatea,la gradul de cultură, profesiunea şi funcţia exercitată, viaţa de familie, raporturile cu vecinii, relaţiile pe care le întreţine cu diverse alte persoane,îndeosebi prietenii mai apropiaţi, pasiunile,muncile din gospodărie pe care se pricepe să le facă, alte activităţi pe care le desfăşoară în calitate de amatori(mecanică,fotografiere,înregistrări muzicale,etc.),fără ca aceasta să fie interpretată drept o imixtiune în viaţa intimă a persoanei.

Trebuie cunoscute, de asemenea şi persoanele care locuiesc cu cel care va fi percheziţionat, indiferent de faptul dacă acestea sunt membrii de familie sau chiriaşi, precum şi rudele cu care întreţin relaţii strânse şi pe care le frecventează mai des.Acest lucru se impune cu atât mai mult în ipoteza existenţei unor presupuneri întemeiate că obiectele căutate pot fi ascunse la rudele sau prietenii mai apropiaţi.

Stabilirea momentului efectuării percheziţiei

Prin specificul său, percheziţia este un act cu caracter inopinat ce trebuie efectuat, de regulă, cu maximă operativitate.

În consecinţă, alegerea momentului propice percheziţiei, se face în funcţie de particularităţile fiecărui caz în parte, de necesitatea efectuării ei în mod inopinat, cât mai operativ şi în condiţii de natură să asigure descoperirea obiectelor sau mijloacelor materiale de probă pe care anchetatorul se aşteaptă să le descopere.

Pregătirea mijloacelor tehnice necesare efectuării percheziţiei

Pentru efectuarea percheziţiei se apelează, de regulă, la aceleaşi mijloace tehnico-ştiinţifice folosite în cercetarea la faţa locului, majoritatea dintre ele găsindu-se în trusele criminalistice universale sau în dotarea laboratoarelor criminalistice mobile.

Sunt necesare surse de iluminare, truse de chei pentru deschiderea uşilor, diverse unelte (ciocan,pantent,şurubelniţă,leviere, lopată, târnăcop, etc.).

Pentru descoperirea obiectelor ascunse este nevoie de sonde metalice, stetoscoape, de sonde electromagnetice sau de magneţi puternici, utilizaţi pentru scoaterea obiectelor metalice din fântâni, ape, curgătoare, bălţi, latrine, etc.

Se apelează, totodată, la diferite tipuri de detectoare, cum sunt, de pildă, cele de metale, cadavre, detectoarele cu ultraviolete. La nevoie, se poate apela la aparate Roentgen portabile, utilizate în examinarea interiorului unor corpuri, la examinarea cu ajutorul radiaţiilor gamma, dacă există indicii că obiectele au fost ascunse în elemente de construcţii.Fireşte, în cadrul mijloacelor tehnice, va fi inclusă şi aparatura de fotografiat, filmare şi înregistrare videomagnetică.

Formarea echipei care va efectua percheziţia

Organul judiciar care efectuează şi conduce percheziţia, în funcţie de gradul de dificultate al acesteia, de mărimea locurilor sau terenurilor percheziţionate, va trebui să formeze o echipă dintr-un număr suficient de persoane care să-l ajute la căutarea obiectelor sau înscrisurilor, precum şi în asigurarea pazei locului percheziţionat.

După natura cauzei o impune, în echipă vor fi incluşi specialişti din diverse domenii (construcţii, electricitate, mecanică, petrochimie, etc.)

În ipoteza căutării de obiecte sau înscrisuri considerate secrete de stat, precum şi a percheziţionării unor locuri supuse unui regim special,  trebuie să se aibă în vedere includerea în echipa de percheziţie, numai a persoanelor care au acces în astfel de locuri, la datele secrete,cu respectarea stricta a regulilor de confidentialitate.

Potrivit prevederilor art.104 C.p.p., perecheziţia se efectuează în prezenţa unor martori asistenţi, care trebuie selecţionaţi numai dintre persoanele care nu au nici o legătură cu cei implicaţi în săvârşirea infracţiunii şi nici un interes în cauză. Este contraindicat să se procedeze la alegerea martorilor asistenţi dintre persoanele care se găsesc întâmplător la faţa locului, mai ales că acestea pot fi chiar complici ai autorului infracţiunii.

La percheziţie va fi adusă şi persoana la care se efectuează percheziţia, chiar dacă este reţinută sau arestată. Dacă acest lucru nu este posibil, percheziţia domiciliară, ca şi ridicarea de obiecte sau înscrisuri se face în prezenţa unui reprezentant ori a unui membru al familiei, iar în lipsa acestora, a unui vecin, având capacitatea de exerciţiu(art.104 C.p.p.,alin.4). În prezent, la efectuarea percheziţiei poate participa şi aparatorul ales de învinuit sau de inculpat. Este interzisa efectuarea in acelasi timp a unor acte de procedura cu inv./inc. retinut sau arestat in aceeasi cauza, care prin natura lor l-ar impiedica sa participe la perchezitie.

REGULI TACTICE DE EFECTUARE A PERCHEZIŢIEI

Faţă de importanţa percheziţiei pentru aflarea adevărului, este evi- dentă necesitatea urmăririi de către organul judiciar a unei conduite tactice, potrivit unor reguli generale, comune tuturor acestor acte procedurale:

a) Examinarea minuţioasă şi observarea permanentă

b) Menţinerea stabilităţii atenţiei

c) Adaptarea rapidă la situaţii concrete întâlnite la faţa locului, dublate de mobilitatea gândirii în interpretarea datelor obţinute pe parcursul perche- ziţiei.

d) Percheziţia necesită multă perseverenţă, calm şi răbdare

Psihologia persoanei percheziţionate oferă elemente deosebit de semnificative pentru orientarea cercetării, elemente pe care organul judiciar trebuie să le aibă în permanenţă în vedere, întrucât, dacă sunt valorificate cu pricepere, pot contribui direct la reuşita percheziţiei.

Principalele manifestări somatice şi viscerale determinate de stările de tensiune psihică, manifestări ce pot fi sesizate direct de către cel care face percheziţia sunt  următoarele.

-Dereglarea respiraţiei şi a emisiei vocale, de răguşirea însoţită de scăderea salivaţiei, de mişcarea neregulată a”mărului lui Adam”.

-Modificarea activităţii cardiovasculare, manifestată printre altele prin congestionare sau paloare, tipice emoţiei

-Crisparea, schimbarea expresiei normale a feţei, efectuarea de mişcări, de gesturi sau acţiuni nefireşti.

-Modificarea timpului de reactie, individul răspunzând cu întârziere iar alteori precipitat la întrebările care au încărcătură afectogenă.

Asemenea manifestări diferă de la individ la individ, ceea ce justifică cu atat mai mult, cunoaşterea sa încă înaintea percheziţiei.

Sunt persoane care afişează mult calm şi indiferenţă, până în momentul în care organul de urmărire penală se apropie de locul de ascundere a corpului delict, când încep să se agite, să vorbească inutil şi să atragă atenţia în altă parte. Alte persoane reacţionează invers, fiind volubile şi aparent destinse, până în momentul critic, când devin brusc tăcute.

Unii protestează sau susţin că percheziţia nu are rost, ei fiind nişte oameni cinstiţi, onorabili, susţinere ce se pot amplifica pe măsură ce anchetatorul se apropie de locul în care se găsesc obiectele sau înscrisurile căutate. Protestele fac referire frecventă la”încălcarea drepturilor omului” cunoscându-se sensibilitatea unor anchetatori la asemenea argument.

Deplasarea şi intrarea la locul percheziţiei

Deplasarea la locul percheziţiei trebuie pregătită cu multă atenţie pentru a se asigura caracterul inopinat al acţiunii, astfel încât persoana percheziţionată să fie abordată prin surprindere, fără a i se da timp să înlăture obiectele sau înscrisurile vizate de către organul judiciar, ori să dispară de la domiciliu.

Maşina cu care se deplasează membrii echipei nu va fi oprită în dreptul intrării în imobilul în care se va face percheziţia, ci la o distanţă mai mare.

La percheziţiile efectuate în blocurile cu multe etaje, liftul va fi oprit cu un etaj mai sus sau mai jos de palierul la care se află amplasat apartamentul, preferabil fiind ca o parte din membrii echipei să vină pe scară, desigur în măsura posibilităţilor şi fără a forma un grup compact.

Este de la sine înţeles că, înainte de pătrundere, vor fi luate măsurile necesare de pază a intrărilor, de înlăturare a oricăror posibilităţi de părăsire a locului percheziţiei.

Intrarea la locul percheziţiei se face potrivit particularităţilor fiecărui caz în parte.De regulă, se sună sau se bate la uşă, membrii echipei aşezân- du-se astfel încât prin vizor ori fereastră să nu fie observată decât o singură persoană.Dacă în casă sau apartament locuiesc mai multe familii, este indi- cat să se sune la familia la care nu se face percheziţie.

În împrejurările în care uşa nu va fi deschisă, datorită refuzului persoanei sau faptul că nu este nimeni în casă, se procedează diversificat.                 Dacă organul judiciat nu sesizează nici o mişcare în locuinţă, va trebui să se informeze la vecini dacă persoanele căutate sunt sau nu în casă şi ce ştiu despre ele. Asemenea situaţii pot fi evitate, prin obţinerea de date bine verificate cu privire la programul de activitate al celor percheziţionaţi, asupra modului lor de viaţă.

În eventualitatea în care nu este nimeni în casă, se procedează la deschiderea uşii în prezenţa unui reprezentant al persoanei percheziţionate,

a unui vecin având capacitatea de exerciţiu, a responsabilului asociatiei de locatari sau a unui delegat al primăriei.

Dacă se constată că, totuşi, este cineva în locuinţă sau în încăpere, se va trece la forţarea uşii, după ce în prealabil s-a atras atenţia asupra acestei măsuri, precum şi asupra calităţii organului care efectuează perche- ziţia.

Raportat la cerinţa tactică a pătrunderii rapide la locul percheziţiei, a-preciem că organul de urmărire penală este nevoit să se adapteze la fiecare caz în parte.În situaţiile deosebite, când din datele existente la dosar sau din materialul informativ obţinut în vederea pregătirii percheziţiei, rezultă că ne aflăm în faţa unor indivizi periculoşi, a unor recidivişti, etc. se va proceda la pătrunderea forţată, fără întârziere, la locul percheziţiei.

Întreaga operaţie de pătrundere la locul percheziţiei se face în pre- zenţa martorilor asistenţi invitaţi să participe la efecturea percheziţiei.

Primele măsuri luate la locul percheziţiei

După intrarea la locul percheziţiei, cel care conduce echipa îşi va prezenta legitimaţia şi sa prezinte autorizaţia dată de judecator (art.104 C.p.p.).

Înainte de începerea percheziţiei propriu-zise, se impune luarea unor măsuri cu caracter preliminar, cum sunt :

– inspectarea rapidă, a întregului loc percheziţionat, îndeosebi a WC-urilor, sobelor, maşinilor de gătit, tuburilor de aruncat gunoiul şi, în general, a oricărei instalaţii ce ar putea fi folosită în vederea distrugerii obiectelor sau înscrisurilor căutate,

– luarea măsurilor de contracarare a oricărei acţiuni violente, încercări de sinucidere,

– strângerea tuturor persoanelor găsite la locul percheziţiei într-o singură încăpere sau într-un spaţiu limitat, inclusiv a celor care dorm, în afara copiilor mici si a bolnavilor,

Persoanele întâlnite la locul supus percheziţiei domiciliare vor fi legiti- mate şi întrebate în ce calitate sau scop se află în acel loc.  Într-un mod asemănător se procedează şi cu persoanele care vin după începerea percheziţiei.

În funcţie de natura faptei, ca şi de particularităţile obiectelor căutate, se poate recurge la o percheziţie corporală a persoanelor găsite la locul percheziţiei.

– studierea atentă şi familiarizarea cu locul ce va fi percheziţionat

– organizarea percheziţiei propriu-zise

În cadrul primelor măsuri luate după intrarea la faţa locului, dacă este cazul, vor fi completate măsurile destinate blocării intrărilor şi ieşirilor. De asemenea, vor fi puse sub control alte posibilităţi de comunicare cu exteriorul, cum ar fi, de pildă, telefonul, soneriile, interfoanele, eventualele statii radio.

Reguli tactice aplicate în efectuarea percheziţiei propriu-zise

Reguli de bază ale percheziţiei domiciliare :

– percheziţia se efectuează cu minuţiozitate

– percheziţia se desfăşoară metodic, sistematic

– va fi observat în permanenţă comportamentul persoanei perchezi- ţionate

– percheziţia trebuie efectuată în strictă conformitate cu prevederile legii

Seful echipei de perchezitie va impune o atmosferă de calm, de obiectivitate, dirijând cu competenţă activitatea membrilor echipei, pentru evitarea unor atitudini sau operaţii abuzive, de genul intimidării persoanelor percheziţionate, al distrugerii şi degradării unor obiecte, răvăşirii inutile a încăperii.

Ridicarea obiectelor descoperite cu ocazia percheziţiei, se face po- trivit prevederilor art.105 C.p.p. şi art.109 C.p.p.

O problemă importantă rămâne totuşi, determinarea exactă a criterii- lor după care se stabileşte”legătura cu fapta”, astfel încât să nu fie întârzia- te cercetările. Fără a ne opri asupra obiectelor mijloc sau produs al infrac- ţiunii, referitor la care nu se poate face nici o discuţie, considerăm că,în această categorie mai pot fi incluse (în anumite limite) şi alte obiecte. Avem în vedere, îndeosebi, obiectele ce pot oferi indicii cu privire la circum- stanţele în care a fost pregătită şi săvârşită infracţiunea şi la persoanele care au participat sau cunosc ceva despre faptă. De pildă, pot fi ridicate agende de telefon, fotografii, desene, însemnări, corespondenţă ş.a.

In cazul perchezitiilor efectuate in locuri inchise, se cerceteaza elementele de constructie ale cladirii, ale incaperilor si dependintelor, cum sunt zidurile, pardoselile, plafoanele, scarile, instalatiile sanitare, precum si obiectele aflate in incaperi, obiecte in care pot fi amenajate ascunzatori.

Cercetarea cladirii si a elementelor de constructie presupune verificarea cladirii in ansamblul sau, precum si a fiecarei incaperi sau dependinte in parte.

Cercetarea cladirii, in ansamblul sau, este destinata descoperirii unor eventuale ascunzatori facute prin modificarea constructiei. Pe aceasta se vor examina comparativ suprafetele interioare si exterioare, stabilite prin masurarea lungimii din interior si din exterior a zidurilor, a grosimii acestora si a unghiurilor pe care le fac intre ele. Examinarea va incepe cu subsolul cladirii, cu pivnitele sau cu dependintele si se va termina cu podul sau terasa cladirii.

Cercetarea zidurilor sau a peretilor incepe prin masurarea dimensiunilor lor (lungime, latime, inaltime), pentru a se constata daca sunt sau nu uniforme ori corespunzatoare cu planul cladirii. In general, sunt mai rare cazurile in care se construieste un zid nou sau se dubleaza unul vechi pentru amenajarea unei ascunzatori, aspect ce nu trebuie, totusi, pierdut din vedere, in practica intalnindu-se si asemenea cazuri.

Frecvent, insa, se procedeaza la practicarea de ascunzatori in pereti.           Descopererirea niselor de acest gen este posibila prin ciocanirea peretilor, sunetul lor fiind mai infundat in dreptul nisei, „neajuns” pe care infractorii mai versati incearca sa-l inlature, introducand diverse materiale, mai ales nisip in ascunzatoare. Totodata, se va examina tencuiala, zugraveala si tapetul. Diferenta de vechime sau nuanta a tencuielii, zugravelii sau vopselii este vizibila atat cu ochiul liber, cat si cu ajutorul lampii cu ultraviolete, datorita fluorescentei diferite a straturilor de vopsea. Peretii tapetati se verifica prin pipaire si prin examenarea modului de imbinare a marginilor fasiilor de tapet.

Cercetarea altor elemente de constructie. Cu ocazia verificarii zidurilor se cerceteaza si pervazurile de la usi sau ferestre, precum si gurile de aerisire, debaralele, folosite frecvent ca ascunzatori. De pilda, un infractor a ascuns doua pistoale si cateva grenade intre o nisa, practicata in zidul de la debara. Datorita calitatii proaste a mortarului si a varului, acesta a crapat intr-o maniera in care se putea vedea conturul ascunzatorii.

Cercetarea pardoselii ori a planseelor se face in functie de specificul lor. De exemplu, in cazul pardoselilor de pamant batatorit (pivnita, poduri, magazii, bucatarii de vara s.a.) in care se sapa gropi pentru ascunderea obiectelor, cadavrelor sau a persoanelor care se sustrag urmaririi penale, este posibila descoperirea lor prin examinarea gradului de afanare a pamantului. In acest scop, se vor face sondaje cu vergelele metalice, se va ciocani pardoseala ori se vor face sondaje cu vergele metalice, se va ciocani pardoseala ori se va turna apa, care de regula este absorbita mai repede in dreptul gropii.

Cercetarea scarilor se raporteaza la tipul de material din care sunt construite (lemn, ciment, caramida, metal). Examinarea se apropie, ca modalitate, ce cercetarea pardoselilor, verificandu-se treptele, balustradele, indeosebi cele din tuburi de metal sau din lemn.

Cercetarea instalatiilor sanitare, incalzire si iluminare, se face cu multa atentie, intrucat sunt frecvent folosite pentru ascunderea unor obiecte cu volum mic, de genul bijuteriilor, valutei, inscrisurilor falsificate, stupefiantelor etc. La WC-urile moderne, se va examina amanuntit rezervorul de apa si interiorul scaunului.

Sobele pot fi „ascunzatori” ideale, indeosebi cele de teracota, ele putand servi la ascunderea unor obiecte chiar in interior, daca aceste obiecte sunt rezistente la caldura. In acelasi scop sunt folosite si cosurile, in interiorul carora sunt atarnate obiectele cautate.

In fine, din cercetarea cladirilor nu vor fi omise burlanele de scurgere a apei, lucarnele, stucaturile, diversele ornamente.

Cercetarea mobilierului si a obiectelor din interiorul incaperilor este o operatie migaloasa, care necesita multa atentie si rabdare din partea celui care o efectueaza. O enumerare a obiectelor ce pot fi gasite in interiorul unei incaperi, este dificil de realizat. De aceea, ne vom limita numai la acelea care trebuie verificate cu ocazia perchezitiei.

Mobila, in special cea din lemn, va fi verificata piesa cu piesa, data fiind posibilitatea improvizarii de ascunzatori, prin gaurirea lemnului sau prin dublarea peretilor ori fundurilor sertarelor, ale lazilor de studio, sifonierelor  s.a. aceeasi atentie se va acorda mobilelor tapitate, somierelor, canapelelor, fotoliilor care trebuie sondate cu vergele metalice subtiri, pipaite sau desfacute, pe o portiune care sa permita introducerea mainii. Tablourile, stampele, icoanele, diversele decoratiuni de interior fixate in perete, permit acsunderea in spatele lor a inscrisurilor, a valutei, a altor obiecte subtiri, deci trebuie verificate cu aceeasi atentie. Deasemenea, statuetele, vasele de ceramica, bibelourile, veiozele, sunt drept ascunzatori.

Cartile, albumele vor fi cercetate bucata cu bucata, in ele, ascunzandu-se nu numai bani si inscrisuri, ci si arme, bijuterii, in care scop sunt decupate in interior gauri corespunzatoare formei si marimii obiectelor de volum mic, insa de mare valoare.

Vasele si borcanele cu alimente conservate (muraturi, dulceata, compot, untura, diverse mancaruri) sunt deseori folosite pentru ascunderea monezilor de aur si pietrelor pretioase.

Perchezitia efectuata in autoturime este asimilata locurilor inchise, desi prezinta cateva particularitati, firesti prin natura lor constructiva. Ca urmare, perchezitia unui autoturism sau a altui mijloc de transport, va fi efectuata de persoane ce dispun de cunostinte in acest domeniu, uneori fiind nevoie de sprijinul specialistilor in mecanica auto. Printre locurile utilizate frecvent ca ascunzatori pentru obiecte de genul bijuteriilor, armelor, stupefiantelor, obiectelor de arta sau cult, se numara tapiseria scaunelor, a banchetelor si portierelor, rezervorul de benzina, elementele de caroserie, camerele rotilor, radiatoarele, farurile, etc.

Fixarea rezultatelor percheziţiei

Potrivit prevederilor art.108 C.p.p.despre efectuarea percheziţiei, ca şi despre ridicarea de obiecte sau de înscrisuri, se întocmeşte un proces-verbal. Alături de procesul-verbal, ca mijloace tehnice auxiliare de fixare a rezultatelor percheziţiei, se mai foloseşte fotografierea, înregistrarea video-magnetică, filmarea şi, atunci când este necesar, se execută schiţe sau desene ale locului percheziţiei.

Procesul verbal este principalul mijloc de consemnare a rezultatelor unei percheziţii. El va trebui să cuprindă, în primul rând, menţiunile prev. de art.91 C.p.p. cum sunt: data şi locul de încheiere, numele şi calitatea celui care îl încheie, datele de identificare ale martorilor asistenţi şi ale persoa- nelor la care se referă procesul-verbal, descrierea celor constatate şi a măsurilor luate,etc. De asemenea, procesul verbal va mai trebui să cuprindă în plus, menţiunea referitoare la locul, timpul şi condiţiile în care au fost descoperite şi ridicate obiectele şi înscrisurile, enumerarea şi des- crierea lor amănunţită, pentru a putea fi recunoscute. Totodată se vor face menţiuni despre obiectele care nu au fost ridicate, precum şi despre acelea care au fost lăsate în păstrare (art.108 C.p.p., alin.2 şi 3).

Cu privire la modul de redactare a procesului-verbal, dat fiind calitatea sa de mijloc de probă, atragem atenţia asupra necesităţii consemnării cât mai exacte, clare şi precise a celor constatate din momen- tul pătrunderii la locul percheziţiei şi până la terminarea acesteia.

Descrierea obiectivelor şi înscrisurilor descoperite, a ascunzătorilor sau locurilor în care au fost găsite, trebuie să se facă riguros exact, fără a se omite nici o caracteristică generală sau particulară (dimensiune,formă, culoare, marcă, serie, urme specifice de folosire, etc.). Necesitatea descri- erii amănunţite a acestor caracteristici este dovedită în practică, unii învinu-iţi sau inculpaţi susţinând, ulterior că obiectivele au fost introduse la locul percheziţiei fără ştirea lor. Astfel, cu ocazia unei percheziţii, a fost descoperit un plic cu droguri, ascuns în cutia de scrisori fixată la uşa de la intrare în locuinţă. În instanţă, inculpatul a încercat să susţină că plicul a fost introdus de o persoană străină, ca să-l compromită.

Procesul- verbal de percheziţie se face în mai multe exemplare,o co-pie a acestuia lăsându-se persoanei la care s-a făcut percheziţia, ori repre- zentantului acesteia, a unui membru al familiei, celor cu care locuieşte sau unui vecin şi, dacă este cazul, custodelui.

Fixarea prin fotografiere este un procedeu tehnic deosebit de valoros nu atât prin caracterul său ilustrativ, ci mai ales prin obiectivitatea şi precizia cu care sunt redate caracteristicile obiectelor, precum şi a ascun- zătorilor în care au fost descoperite.

Înregistrarea pe bandă videomagnetică, ca şi filmarea, sunt modalităţi tehnice de fixare a rezultatelor percheziţiei (care se dovedesc superioare fotografierii) modalităţi devenite, în prezent, aproape indispensabile suprin- derii de secvenţe, de momente cheie ale unor percheziţii dificile, efectuate în cazuri doesebite, complexe.

Desenul-schiţă va cuprinde locul percheziţiei, în întregime, indicându-se punctele în care au fost descoperite obiectele sau înscrisurile, într-o manniere asemănătoare schiţei efectuate cu ocazia cercetării la faţa locului.

PERCHEZITIA CORPORALA

Perchezitia corporala, dupa cum se cunoaste, este destinata cautarii de obiecte si de inscrisuri aflate asupra unei persoane. Potrivit prevederilor art. 106. C pr.pen., ea se efectueaza de catre organul judiciar care a dispus-o, cu respectarea dispozitiilor art.104 C.pr.pen. alin.1 sau de persoana desemnata de acest organ. Perchezitia  orporala se face numai de catre o persoana de acelasi sex cu persoana perchezitionata. Ea are un caracter distinct, efectuandu-se in multe imprejurari, separat de alte acte procedurale, insa este facuta frecvent si cu ocazia perchezitiei domiciliare sau a arestarii. Perchezitia corporala, in calitatea sa de act de urmarire penala, nu trebuie confundata cu acte cum ar fi, de exemplu, controlul vamal efectuat la punctele de trecere a  frontierei de stat ori in locurile supuse unui regim special.

Datorita particularitatilor, ca si metodele de efectuare, din punct de vedere tactic criminalistic, perchezitia persoanei este impartita, conventional, in perchezitia imbracamintei si perchezitia corpului.

Perchezitia preliminara sumara este destinata preintampinarii unei actiuni violente a persoanei perchezitionate ceea ce presupune, in primul rand, dezarmarea acesteia, respectiv verificarea imprejurarii daca are sau nu asupra sa o arma alba sau de foc, precum si orice alte obiecte sau substante ce ar putea pune in pericol organul judiciar, permitand celui perchezitionat sa fuga.

Tactic, trebuie sa se procedeze astfel incat persoana sa fie pusa in imposibilitatea de a reactiona. Pentru aceasta, cel perchezitionat va fi asezat cu fata la perete, la o distanta de cel putin un metru, in functie de inaltimea sa. In continuare, i se cere sa ridice mainile deasupra capului, sa se sprijine de perete si sa desfaca picioarele.

Se cerceteaza, pe rand, partea dreapta si stanga a corpului, organul de urmarire penala, asezandu-se intr-o pozitie laterala si punand un picior in fata piciorului din partea corpului cercetata. Acest procedeu permite dezechilibrarea rapida a celui perchezitionat, in ipoteza unei incarcari de atac. In cazul infractorilor periculosi, cunoscuti sau banuiti ca pot reactiona violent, perchezitia se va face cu o singura mana, in mana cealalta fiind tinuta arma.

Perchezitia amanuntita se efectueaza de sus in jos, incepand cu obiectele de pe cap (palarie, caciula, sapca). In continuare, se cerceteaza spatele, portiunile de sub brate, mainile de la umar pana la degete, pieptul. Vor fi verificate picioarele prin interior si exterior, pana la glezna, precum si mansetele pantalonilor, ciorapii (in care deseori se introduc obiecte mici, bani, cutite etc.), iar la urma pantofii. Cercetarea se face si prin palpare ferma, prin strangerea portiunilor de imbracaminte mai groasa (umeri, revere, masete) intrucat, la o simpla pipaire, obiectele subtiri inclusiv metalice, pot trece deseori nesesizate. Deasemenea, vor fi golite toate buzunarele, verificandu-se daca imbracamintea nu are si buzunare secrete, organul de urmarire penala ridicand nu numai eventuale arme descoperite, ci si obiectele sau inscrisurile gasite, in acest mod, evitandu-se o posibila incercare de aruncare a lor.

Perchezitia obiectelor de imbracaminte presupune verificarea in parte a fiecarei piese din care este formata, a lenjeriei si a incaltamintei, la nevoie, acestea putand fi scoase de pe corpul persoanei. Dezbracarea este necesara atat pentru faptul ca permite o verificare minutioasa a imbracamintei cat si pentru posibilitatea perchezitionarii separate a corpului. Cu ocazia dezbracarii este posibila, totodata, descoperirea eventualelor obiecte atarnate sau infasurate in jurul corpului. La imbracaminte se verifica captuseala, cusaturile, buzunarele, gulerele, vatelina de la umeri, tesaturile interioare de la piept, de care pot fi lipite inscrisurile, valuta etc., greu de sesizat la o simpla pipaire. Daca se considera necesar, imbracamintea poate fi descusuta, atat cat sa permita verificarea interioara. La incaltaminte se verifica captuseala, braturile, talpa, tocurile ce pot fi transformate in ascunzatori de obiecte mici, in special bijuterii sau valuta. Aceeasi atentie va fi acordata obiectelor aflate curent asupra unei persoane: portomenee, curele de pantofi, ceasuri, brichete, tabachere, agende, tocuri de ochelari, diverse articole de papetarie, podoaba etc.

Servietele, posetele, geamantanele s.a., vor fi cercetate amanuntit, atat ele ca atare (interesand captuseala, manerele, eventuale funduri duble, ornamentele), cat si continutul lor care este deosebit de divers. Si in acest caz, posibilitatile de ascundere sunt nenumarate. De pilda, frecvent sunt utilizate ca ascunzatori tuburile de pasta de dinti sau ras, obiectele de cosmetica din trusele de machiaj, de barbierit, spary-urile, cutiile cu medicamente, instrumente muzicale, umbrele, bastoane etc.

Perchezitia corpului ca atare se efectueaza, dupa cum am mentionat, de catre o persoana de acelasi sex cu persoana perchezitionata, la nevoie, apelandu-se la sprijinul medicului. Principala modalitate de ascundere o reprezinta introducerea obiectelor in orificiile naturale, iar cateodata, chiar inghitirea obiectelor, mai ales daca pot fi eliminate cu usurinta . fata de aceste modalitati, se va cere medicului, sa verifice, in primul rand, orificiile naturale, iar dupa accea se va recurge la examenul radiologic.

Totdata, vor fi cercetate si protezele de maini, de picioare, inclusiv cele dentare, alte dispozitive sau aparate medicale, aflate asupra persoanei (corsete, centuri pentru hernie, aparate auditive etc.)

Precizam ca si animalele de apartament (caini, pisici) care insotesc persoanele perchezitionate trebuie sa li se faca un control, daca este cazul, indici ca ar putea fi folosite in scop criminal, intrucat acestea pot fi folosite pentru ascunderea de obiecte, recurgandu-se inclusiv la operatii de introducere sub piele a inscrisurilor sau obiectelor plate, de marime mica.

Consemnarea rezultatelor perchezitiei persoanei se face potrivit regulilor mai sus, atat prin procesul-verbal, cat si prin fixarea lor cu ajutorul fotografiei sau inregistrarii video. Ele vor fi insotite si de o declaratie luata imediat persoanei.

PERCHEZITIA ELECTRONICA

Activitatile de perchezitionare a sistemelor informatice si suporturilor de stocare a datelor informatice sunt efectuate de regula de specialisti din cadrul compartimentului de specialitate din Serviciul de Combatere a Criminalitatii Informatice la care pot apela si politistii de la celelalte formatiuni de politie judiciara. Pentru aceste activitati se mai poate apela si la specialisti de la S.R.I. sau D.G.I.P.I.

Aceasta activitate se realizeaza cu respectarea acelorasi reguli stabilite de Codul de Procedura Penala pentru perchezitia domiciliara, care se completeaza cu prevederile Legii nr.161/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii informatice, titlul III,art.56.

Procedura ridicării sistemelor informatice este următoarea:

Etapa 1: închiderea sistemului. Dacă sistemul a fost găsit închis în

momentul pătrunderii investigatorilor, nu trebuie sub nici un motiv pornit. Se va proceda în continuare trecând la celelalte etape. Dacă sistemul a fost găsit deschis, el trebuie închis pentru a se putea proceda la ridicarea lui. Pentru închiderea sistemului se pot folosi următoarele procedee:

  • deconectarea de la alimentarea cu energie electrică;
  • închiderea conform procedurii normale.

Prima alternativă este de preferat în cazul în care investigatorul nu are

cunoştinţe de informatică. Unele calculatoare dispun de surse de alimentare neintreruptibile (UPS). În acest caz, pe lângă deconectarea de la sistemul de alimentare cu energie electrică, trebuie oprit şi acest sistem.    Deconectarea nu va produce, în cele mai multe cazuri, pierderea de date, dar poate provoca ştergerea unor informaţii relevante, cum ar fi fişierele temporare, care se pot pierde în cadrul procesului normal de închidere a calculatorului.

Cea de-a doua alternativă este de preferat atunci când calculatorul este conectat în reţea sau atunci când investigatorul este asistat de o persoană ce are cunoştinţe asupra modului de funcţionare a sistemului respectiv, precum şi asupra procedurilor ce sunt folosite pentru închiderea lui.

Etapa a 2-a: etichetarea componentelor. În cazul în care se impune

dezasamblarea, fiecare componentă a sistemului trebuie etichetată înainte de modificarea configuraţiei în vederea ridicării probelor. În cazul cablurilor, se etichetează atât cablul, cât şi suporturile de unde a fost debranşat. În

cazul existenţei unor suporturi care nu au conectate cabluri, este recomandabil ca să fie etichetate „neocupat”. Se poate realiza şi o schiţă a componentelor, cu precizarea simbolurilor folosite pentru etichetare.

Etapa a 3-a: protejarea la modificare. Toate suporturile magnetice de

stocare a datelor trebuie protejate împotriva modificării conţinutului lor. Unele tipuri de hard-diskuri au contacte speciale care realizează protejarea la scriere. În cazul dischetelor, protejarea se va face prin mutarea martorului de permitere a modificărilor în poziţia „închis”.

Etapa a 4-a: ridicarea propriu-zisă. Ridicarea probelor trebuie făcută

cu multă grijă, evitându-se orice avariere a componentelor. Este recomandabilă împachetarea componentelor în ambalajul original, dacă acesta poate fi găsit, sau în ambalaj special ce asigură protecţia electrostatică a acestora. De asemenea, toate suporturile magnetice de stocare a datelor vor fi ambalate şi sigilate în aşa fel încât accesul la ele să nu fie permis până la desfacerea în laborator.

În timpul perchezitiei, dacă suspectul este prezent, organul de urmărire penală trebuie să împiedice orice apropiere a acestuia de sistemul informatic mai ales dacă suspectul are pregătire superioară în domeniul informatic, acesta putand altera voit datele aflate pe calculatorul său, fără ca investigatorii să poată    sesiza acest lucru. Calculatorul suspectului poate conţine unele comenzi ce pot produce pierderea datelor, comenzi ce pot fi mascate sub numele unor comenzi uzuale ale sistemului de operare folosit.

Dacă suspectul insistă să ajute investigatorii în procesul de închidere a calculatorului sau în procesul de ridicare a componentelor sistemului, aceştia pot cere suspectului să le descrie operaţiunile pe care acesta doreşte să le execute, şi chiar să le scrie pe hârtie. Investigatorii nu vor urma indicaţiile suspectului, ci le vor remite experţilor ce efectuează analiza probelor. Astfel, aceştia vor putea fi avertizaţi de eventualele capcane introduse de suspect.

Transportarea probelor reţinute trebuie făcută cu multă grijă, având în

vedere fragilitatea lor. Este necesar să fie luate precauţii legate de protejarea de şocuri fizice, umiditate, căldură şi, mai ales, de influenţa undelor electromagnetice. În legătură cu acest din urmă aspect, trebuie evitată plasarea echipamentelor în apropierea surselor de radiaţii electromagnetice, cum ar fi aparate de fax, copiatoare, staţii radio, telefoane celulare. Este recomandabilă măsurarea cu instrumente speciale a câmpului electromagnetic în spaţiile unde sunt depozitate echipamentele ridicate.

Reguli referitoare la modul de efectuare:

a. Se verifică autorizaţia de percheziţie în sistem informatic, în ceea ce priveşte autoritatea emitentă, perioada de valabilitate şi sistemele informatice şi /sau respectiv mediile de stocare a datelor la care se face referinţă în cuprinsul acesteia;

b. Se verifică asigurarea prezenţei martorilor asistenţi şi a persoanei de la care s-a ridicat sistemul informatic de percheziţionat. În situaţia în care persoana în cauză nu este prezentă şi nu este cercetată în stare de arest preventiv, se verifică existenţa procesului-verbal de citare pentru prezentarea la data şi locul de efectuare a percheziţiei în sistem informatic, iar în cazul în care persoana în cauză este în stare de arest preventiv sau detenţie, este necesară asigurarea prezenţei acesteia la locul de desfăşurare a perchezitiei în sistem informatic, cu escortă.

c. În situaţia în care persoana în cauză este asistată de apărător, acestuia i se va aduce la cunoştinţă data şi locul efectuării percheziţiei în sistem informatic, iar în măsura în care apărătorul va fi de acord, va fi prezent pe timpul percheziţiei în sistem informatic.

d. După verificarea îndeplinirii condiţiilor de mai sus, se vor prezenta persoanelor de faţă autorizaţia de percheziţie în sistem informatic şi sistemul informatic de percheziţionat, pentru verificarea integrităţii sigiliului.

e. Persoana în cauză va fi întrebată dacă pe sistemul informatic ce urmează a fi percheziţionat există date sau infonnaţii interzise la deţinere conform legii sau care ar putea interesa dosarul, iar în cazul în care răspunsul este afirmativ, i se va solicita să indice verbal locatia în care aceste date există.

Asigurarea integritatii datelor informatice

Se verifică integritatea sigiliului aplicat sistemului informatic / mediului de stocare a datelor ce unnează a fi percheziţionat, după care acesta se desigilează;

Percheziţia în sistem infonnatic se va efectua folosindu-se aplicaţii informatice dedicate şi asigurându-se protejarea la scriere a datelor de pe mediul ce urmează a fi percheziţionat, atât prin dispozitive speciale („writeblockers”) cât şi în funcţie de caracteristicile mediului respectiv.

Mediile de stocare a datelor se vor manevra cu atenţie, prevenindu-se expunerea acestora la câmpuri electromagnetice puternice, şocuri, contactul cu lichide etc.

În situaţia în care prin autorizaţia de percheziţie se dispune efectuarea percheziţiei cu efectuarea de copii, copierea datelor de pe mediul de stocare în cauză se va efectua, de asemenea, folosindu-se aplicaţii informatice dedicate pentru efectuarea de percheziţii în sistem informatic.

Rezultatele perchezitiei electronice vor fi consemnate intr-un proces verbal asemanator ca modalitate de intocmire cu cel de perchezitie domiciliara.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.