Freud spunea ca pedofilia este o dezvoltare nevrotica, o tulburare afectiva.

Asociatia americana a psihiatrilor defineste pedofilul ca fiind „cineva care  mai mult de 6 luni, recurent, are intense fantezii sexuale, impulsuri sexuale sau comportamente  implicand activitati sexuale cu adolescenti sau copii„.Pedofilia desemneaza inclinatia adultului  de satisfacere sexuala numai sau preferential  cu copii minori, indiferent de sexul  biologic al acestora.  Pot fi  pedofili  care prefera copii de o anumita categorie de varsta in vreme ce altii sunt mai flexibili.

Dictionarul explicativ al limbii române nu defineste explicit notiunea de „pedofilie”, iar Codul penal si legile speciale române nu fac referiri la pedofilie ca fapta de sine statatoare, dar, tinand cont  de latura obiectivă, unele infractiuni la viata sexuala ce au ca victime minori, apreciem ca se pot  subscrie pedofiliei.

Infractiunile privitoare la viata sexuala reprezinta fapte grave de incălcare a libertătii si moralitatii vietii sexuale cu repercusiuni grave asupra persoanei. Intrucât  consecintele sunt mai profunde in cazul minorilor, legiuitorul a sanctionat in mod expres in art. 197 – 203  din Codul penal faptele  comise asupra acestora.

Copilul face parte din categoria persoanelor  cu o vulnerabilitate  victimala crescută, datorita particularitatilor  psiho – comportamentale si de varsta specifice : lipsiti aproape complet de posibilitatile fizice de aparare, capacitate redusa de anticipare a unor acte comportamentale proprii sau ale altora, capacitate limitata de intelegere a efectelor, a consecintelor unor actiuni proprii sau ale altor persoane, nivelul inalt de sugestibilitate si credulitate, sinceritatea si puritatea sentimentelor, gândurilor si intentiilor lor.

Fiind uneori in imposibilitatea de a rezista unor promisiuni si recompense oferite de catre persoanele adulte, minorii devin usor victimele celor care abuzeaza sexual de ei.

Ca atare, avand in vedere pericolul social deosebit de grav al infractiunilor privitoare la  viata sexuala, ale caror victime au fost minori, mai ales cei cu vârsta de până la 14 ani, s-a acordat o importanta deosebita prevenirii si combaterii acestora.

Abuzurile sexuale  savârsite asupra minorilor  cuprinse generic in conceptul de pedofilie, sunt de natura sa impresioneze profund opinia publica, sunt puternic mediatizate, atragându-se atentia asupra proliferarii acestui fenomen, cu privire la care apreciem ca se impune expunerea câtorva precizari din literatura de specialitate.

Pedofilia face parte din acea categorie de perversiuni definite ca anomalii  ale alegerii  obiectivului sexualitatii, alaturi de autoerotism, gerontofilie, incest, zoofilie, fetisism, necrofilie, travestism, transexualism.

Se intâlneste indeosebi la sexul masculin si se caracterizeaza prin impulsuri erotice dominante sau exclusive  fata de copii, distingându-se doua categorii clinice :

–         pedofilia compulsiva (erotica)

–         pedofilia simptomatica .

Pedofilia erotica poate fi tandra (cand atractia sexuala este mai ales pentru baietii mici – pedofilia homoerotica), sau poate fi agresiva (cand se dirijeaza indeosebi  catre fetite).

Pedofilul homoerotic nu intra in categoria homosexualilor reali, deoarece se apreciaza ca el este incapabil sa intretina realtii sexuale cu un barbat adult.

Pedofilia simptomatica se intalneste la bolnavii psihic (dementi, senili, schizofreni, oligofreni).

Etimologic vorbind, pedofilul este cel care iubeste copiii. Ar fi laudabil  daca aceasta dragoste  nu ar avea caracter pervers, care o transforma in infractiune.

Trasaturile caracteristice ale pedofilului  sunt fragilitea si timiditatea. El se teme de raporturile cu o femeie adulta, pentru ca risca sa fie supus in loc sa domine.

Cel mai adesea, pedofilul are o fire blânda si foloseste rar constrangerea. Profita doar de naivitatea victimei sale care nu stie sa faca deosebirea intre ceea ce este permis si ce nu este. De asemenea, pedofilul profita de nevoia de afectiune a unor copii abandonati (copiii strazii, copii din familii alcoolice in care unul sau ambii parinti sunt  alcoolici, familii dezorganizate, copii ai caror  parinti sunt plecati la munca in strainatate, etc.).

In literatura de specialitate au fost evidentiate trasaturile psiho – comportamentale ale pedofililor , comparativ cu cei care comit violul :

Ä    ei sunt mult mai in varsta decat violatorii, avand in medie varsta peste 35 de ani, pe cand violatorii  sunt sub 30 ani ;

Ä    sunt mult mai inhibati sexual sau mai putin agresiv sexual;

Ä    sunt in general  blanzi, amabili si pasivi, in timp ce violatorii sunt mult mai duri  si agresivi;

Ä    spre deosebire de violatori, sunt aproape incapabili in a intretine relatii cu persoane de sex opus, fiind mult mai anxiosi  si mai  putini abili in comunicarea cu acestea;

Ä    cei mai multi savarsesc infractiuni asupra aceluiasi copil pe o perioada mai lunga de timp,  pe cand violatorii ataca diferite victime;

Ä    cei mai multi isi recunosc vinovatia, spre deosebire de violatori, care resping orice acuzatie.

Relatiile incestuoase reprezinta  o categorie distincta de abuz sexual asupra minorilor . Cele dintre tata – fiica  sunt mult mai frecvente  decat cele dintre mama – fiu. Urmeaza apoi, ca frecventa, incestul intre frati – surori. Incestul se consuma, de regula, in mediile de viata unde domnesc promiscuitatea, alcoolismul, nevrozele obsesive, imoralitatea parintilor, precum si inteligenta scazuta  sau starea de incultura ale acestora.

Varsta tatalui incestuos este, de obicei , cuprinsa intre 30 – 45  de ani , iar varsta femeii victime intre 5 – 14 ani. De cele mai multe ori, tatal alege fata cea mare, dar uneori continua  si cu celelalte . Nu este de obicei pedofil, dar se foloseste de copil pentru a-si rezolva spre exemplu problemele relationale cu mama.

Exista situatii in care sotia – mamă  joaca, in mod inconstient, rolul de complice in declansarea relatiilor incestuoase.  Sunt, din nefericire, femei  care  isi educa fiica sa ingrijeasca  activ si afectiv tatal, oferindu-i propriul sau statut si consolidând  intimitatea tata – fiica, pâna la incurajarea relatiilor incestuoase dintre ei.  Aceste mame  traiesc  traumatismul cauzat de propria lor imposibilitate de identificare cu mama in copilarie.

Referitor la posibilitatile incestului, se utilizeaza ca principiu de baza toleranta fetei. Incestul poate fi obtinut  prin violeta si teroare.  Incestul poate fi acceptat, dar relatiile rămân conflictuale sau poate fi  integrat in structura relatiilor normale.

Anchetele arata ca in majoritatea cazurilor, incestul este obtinut  prin  agresivitate fizica sau verbala. Oricum ar fi savarsit , incestul ramane prin excelenta  un comportament sexual agresiv, care violeaza  regulile morale  si normalitatea relatiilor umane. Acest fapt este dovedit de consecintele psihologice si psihopatologice  la nivelul persoanelor agresate.

Unii psihologi si specialisti in domeniu, apreciaza ca o persoana poate fi numita pedofil numai dupa comiterea mai multor infractiuni privitoare la viata sexuala care au ca victime minori, caz in care se contureaza o  devianta comportamentala a individului respectiv, o continuitate in manifestarea impulsurilor sexuale asupra copiilor, iar o fapta singulara nu poate conduce la caracterizarea unei persoane drept pedofil.

Politia Română  si-a insusit  conceptional  punctul de vedere al politiei Marii Britanii , care a abordat pedofilia  ca fiind orice abuz sexual savarsit asupra unui minor cu varsta prepubera, chiar daca se rezuma si la consumarea unui act sexual.

Pedofilia, in unele cazuri, este strans legata de alte infractiuni dintre care mentionam : traficul de persoane   (Legea 678 din 20.11.2001),  prostitutia, proxenetismul  si chiar cersetoria si vagabondajul .

Traficul de persoane este o problema internationala, inclusa in problematica generala  a migratiei de persoane. Numarul  de persoane traficate din Sud  – Estul Europei, in special al copiilor, a inregistrat o crestere dramatica in ultimii ani. Este cunoscut faptul ca minorii sunt traficati pentru adoptii ilegale, exploatare sexuala, munca fortata, sclavie sau practici similare sclaviei, servitute ori transplant de organe si tesuturi umane.

Potrivit Conventiei de la Palermo din 13.12.2000, la care România este parte, traficul de carne vie este definit astfel : ” recrutarea, transportarea, transferarea, adapostirea sau primirea de persoane, prin amenintare sau  prin urilizarea fortei  sau a altor forme de constrângere, prin rapire, escrocare, inselaciune sau abuz de putere, prin utilizarea  unei situatii vulnerabile, prin darea sau primirea de bani sau beneficii, pentru obtinerea consimtamântului unei persoane care are control una asupra alteia, in scopul exploatarii„.

In ceea ce priveste proxenetismul, se practica de regula  alaturi de prostitutie, in locurile si mediile unde de obicei exista o mare afluenta de persoane, cum sunt : hoteluri, moteluri, capinguri, statiuni balneo-climaterice, parcari, sosele de centura,  zona litoralului,  zone portuare, etc., in care sunt plasate din pacate ca victime si minori.

Mentionez ca  pedofilia  nu este sanctionata distinct nici in legislatia celorlalte tari din Uniunea Europeana, dar unele dintre tari, precum Franta si Italia, fac referire  la infractiunea de turism sexual pentru a putea sanctiona si urmari mai usor persoanele care se deplaseaza in alte state in vederea intretinerii de raporturi sexuale, facându-se referire si la cele cu minori. Pedofilii se cred rafinati, specialisti in relatiile cu copiii, colectioneaza  fotografii reprezentand copii in diverse ipostaze, isi creeaza site-uri pe internet si chiar mentin legatura intre ei.

Pe forumuri  si chat-roomuri, fac schimb de  impresii si experienta si chiar se incurajeaza unii pe altii. Pe  site-urile pedofililor  au postat chiar si tabele cu legislatia in domeniul infractiunilor de natura sexuala  din aproape toate tarile lumii. Este scoasa in evidenta varsta de la care un minor poate consimti o relatie sexuala .

In România, prin Legea 196 / 2003, privind prevenirea si combaterea pornografiei, la art. 8, al. 4, se interzice realizarea si administrarea site-urilor avand caracter pedofil, dar acest lucru nu ii impiedica sa zburde liber prin spatiul virtual.

Paginile web ale pedofililor sunt ilustrate cel mai adesea cu fotografii facute copiilor, fara stirea lor, in diferite locuri publice.

In unele tari, pedofilii militeaza pentru drepturile lor  la „dragoste„, editeaza chiar si reviste (S.U.A), iar in Olanda exista un post de radio  online pentru boyloveri, dar si o revista lunara intitulata O.K Magazine in care militeaza chiar pentru infiintarea unui partid politic al pedofililor.In Danemarca, unde discriminarea sau injosirea unor persoane pentru preferintele lor sexuale este interzisa,  exista de asemenea o asociatie  care militeaza pentru recunoasterea lor ca minoritate sexuala, avand drept slogan „legea cunoaste limite, dragostea – nu „. Danezii  au si sfaturi pentru tarile din Est , recomandandu-le sa isi stabileasca structuri care sa ajute pedofilii.

Pare incredibil si s-ar putea ca in curand sa fim martori la revendicarea unor drepturi similare si din partea criminalilor care vor invoca acelasi argument spunand ca pana la urma si ei constituie o minoritate ce trebuie respectata.

Atat  legislatia tarilor europene cat si cea din S.U.A, contine prevederi  legale drastice fata de persoanele care abuzeaza sexual minori. Legile au fost adaptatate si pentru cazurile de pedofilie, prostitutie si proxenetism prin internet, la nivel mondial declasandu-se o vanatoare a pedofililor  care isi satisfac viciile pe cale electronica.

In S.U.A, in conformitate cu Legea MEGAN,  persoanele care au suferit condamnari pentru comiterea unor infractiuni de natura sexuala sunt obligate prin lege sa se inregistreze intr-o baza de date speciala a politiei locale. Inregistrarea se face personal in maxim 72 de ore de la eliberarea din custodie. Celor care nu se supun acestor reguli, li se majoreaza pedeapsa de la 6 luni la 5 ani inchisoare. In registrul  online, in dreptul fiecarui infractor apare fotografia acestuia, semnalmente  (culoare ochi / păr, greutate, inaltime), adresa, faptele pentru care a fost condamnat. Datele sunt reactualizate anual, insa in cazul infractorilor periculosi, se poate face si la un interval de cateva luni. Daca isi schimba domiciliul sau devin oameni ai strazii, infractorii trebuie sa anunte politia in cel mult 7 zile. Exista state in care baza de date  poate fi accesata liber de oriunde din lume, dar exista si unele in care accesul la registru este controlat.

Obiectivele prioritare ce stau in atentia Politiei pentru  combaterea delicventei si victimizarii  juvenile :

Ä    educarea si informarea minorilor  pentru a nu deveni victime sau autori de infractiuni;

Ä    consilierea  minorilor  victime ale unor infractiuni cu violenta, abuzuri sexuale, prostitutie, violenta intrafamiliala;

Ä    diminuarea  abandonului scolar si a nescolarizării;

Ä    legătura cu familiile  „minorilor problemă” si a „minorilor victime„, antrenarea acestora in solutionarea problemelor apărute;

Ä    culegerea de informatii si date cu privire la pregătirea sau savărsirea unor fapte de natură penală, de către minori;

Ä    constientizarea copiilor prin metode adecvate, de pericolul social al unor actiuni, pentru a deveni responsabili si a cunoaste măsurile care pot fi luate impotriva lor, atunci când săvârsesc fapte penale;

Ä    cooperarea permanentă cu unitătile scolare pentru intocmirea unei evidente stricte privind „minorii problemă”;

Ä    participarea la intâlniri cu părinti, elevi si profesori, pentru a cunoaste problemele existente atât in scoală, cât si in familie, precum si informarea acestora privind preocupările politistilor judiciaristi in solutionarea cauzelor in care sunt implicati minori;

Ä    solutionarea cauzelor cu minori victime intr-un timp cât mai scurt, având insă prioritate măsurile de reintegrare a acestora in familie sau in altă formă de protectie socială, aceasta făcându-se in colaborare cu Directiile Generale de Protectie a Copilului ;

Ä    sprijinirea reintegrării autorilor de infractiuni cât si a victimelor minori  in familie si in mediul scolar, solicitându-se (atunci când este cazul) sprijin  si colaborare Serviciilor de Reintegrare  Socială si Supraveghere din cadrul Ministerului Justitiei;

Ä    identificarea minorilor care sunt in dificultate in familie (neglijati, abuzati sau supusi  la rele tratamente) si sesizarea imediată  a Directiilor Generale pentru Protectia Copilului;

Ä    elaborarea si implimentarea unui nou concept privind prevenirea si combaterea criminalitătii juvenile in sistem integrat, prin atragerea tuturor structurilor guvernamentale si neguvernamentale la nivel local;

Ä    desfăsurarea de activitati specifice in unitătile de invătământ, sub forma unor intâlniri  interactive cu elevii, in scopul pregătirii antiinfractionale si antivictimizare a acestora;

Ä    continuarea activitătilor in cadrul Programului National „Siguranta ta conteaza”, in care una dintre componente se referă la prevenirea tâlhăriilor si a delicventei juvenile in incinta unitătilor de  invătământ si in perimetrul alăturat acestora;

Ä    urmarirea oricăror probleme care fac obiectul muncii de politie de investigatii criminale si au legătură cu protectia copilului.