CONSIDERAŢII TEORETICE CU PRIVIRE LA RESTRÂNGEREA EXERCIŢIULUI UNOR DREPTURI ŞI LIBERTĂŢI ALE POLIŢISTULUI

A. Cadrul legal:

– Legea nr. 360/2002 privind Statutul Poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare;

– Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei;

– Ordinul M.I.R.A. nr. 451/2003 privind conflictul de interese, incompatibilităţile şi declaraţiile de interese ale personalului M.I.R.A., modificat prin Ordinul M.I.R.A. nr. 614/2005; Consideraţii teoretice:

Art. 45 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 prevede că “Poliţistului îi este interzis:

a) să facă parte din partide, formaţiuni sau organizaţii politice ori să desfăşoare propagandă în favoarea acestora;

b) să exprime opinii sau preferinţe politice la locul de muncă sau în public;

c) să candideze pentru autorităţile administraţiei publice locale, Parlamentul României şi pentru funcţia de Preşedinte al României;

d) să exprime în public opinii contrare intereselor României;

e) să declare sau să participe la greve, precum şi la mitinguri, demonstraţii, procesiuni sau orice alte întruniri cu caracter politic;

f) să adere la secte, organizaţii religioase sau la alte organizaţii interzise de lege;

g) să efectueze, direct sau prin persoane interpuse, activităţi de comerţ ori să participe la administrarea sau conducerea unor societăţi comerciale, cu excepţia calităţii de acţionar;

h) să exercite activităţi cu scop lucrativ de natură să lezeze onoarea şi demnitatea poliţistului sau a instituţiei din care face parte;

i) să deţină orice altă funcţie publică sau privată pentru care este retribuit, cu excepţia funcţiilor didactice din cadrul instituţiilor de învăţământ, a activităţilor de cercetare ştiinţifică şi creaţie literar-artistică.”

Cadrul legal detaliat anterior impune norme juridice imperative, cu privire la situaţiile de care poliţistul trebuie să se delimiteze, în contextul exercitării atribuţiilor de serviciu conform normelor juridice incidente şi în mod obiectiv.

În continuare, acest text de lege suportă următoarele precizări:

Lit. a) impune că persoanei care a dobândit calitatea de poliţist îi este interzis să facă parte din partide, formaţiuni sau organizaţii politice ori să desfăşoare propagandă în favoarea acestora. Din enumerarea cuprinsă în teza I a normei, se constată că este exclusă în totalitate posibilitatea ca poliţistul să se asocieze în orice formaţiune cu caracter politic. În acest caz, termenul de asociere înseamnă să aibă calitatea de membru într-un partid politic sau să îndeplinească orice condiţie impusă de forma de asociere politică, astfel încât acesta să dobândească drepturi şi obligaţii conform actelor juridice statutare.

Teza a II-a interzice orice activitate a poliţistului prin care se face propagandă în favoarea partidelor, formaţiunilor sau organizaţiilor politice. Din formularea dată de legiuitor, se constată că această condiţie este îndeplinită, în momentul existenţei cumulative a două elemente:

– o acţiune sub forma activităţii de propagandă;

– această activitate să fie în favoarea formaţiunii politice;

În acest context, propaganda trebuie să îmbrace forma acţiunii de răspândire a unor idei care prezintă şi susţin o teorie, o concepţie, un partid politic etc., cu scopul de a convinge şi de a câştiga adepţi. Acest termen diferenţiază această interdicţie de cea cuprinsă la lit. b).

Lit. b) prevede că poliţistului îi este interzis să exprime opinii sau preferinţe politice la locul de muncă sau în public. În acest caz, trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii:

– opinia sau preferinţa exprimată să fie cu caracter politic;

– acţiunea de exprimare să fie făcută la locul de muncă sau în loc public.

Astfel, se observă că legiuitorul a dorit, pe de o parte, să protejeze locul de muncă de exprimarea opiniilor politice, în scopul creării unui mediu în care poliţistul să-şi desfăşoare activitatea independent de factorul politic şi, în consecinţă, ca acesta să nu fie influenţat de un asemenea factor în cadrul derulării atribuţiilor de serviciu; iar pe de altă parte, a dorit ca datorită calităţii sale, fiind învestit cu autoritate publică, să nu influenţeze convingerile politice ale cetăţenilor prin exprimarea propriilor opinii politice în public.

Din cele două norme juridice, rezultă că legiuitorul a considerat oportun şi necesar ca poliţistul să nu fie influenţat în niciun mod de factorul politic, să-şi îndeplinească obligaţiile de serviciu independent de acesta, având în vedere faptul că face parte din structurile puterii executive, care trebuie să ducă la îndeplinire atribuţiile pe linia ordinii publice şi siguranţei naţionale.

Lit. c) interzice poliţistului să candideze pentru autorităţile administraţiei publice locale, Parlamentul României şi pentru funcţia de Preşedinte al României.

Pe de o parte, impunerea unei astfel de obligaţii este în deplină concordanţă cu prevederile lit. i), din acelaşi text de lege, iar pe de altă parte un cumul de funcţii nu ar fi posibil din prisma faptului că ar exista o coincidenţă între puterea executivă şi cea legislativă, de exemplu.

Lit. d) interzice poliţistului să exprime în public opinii contrare intereselor României. Deasemenea, această normă preupune îndeplinirea cumulativă a două condiţii:

–         să se exprime opinii contrarea intereselor României;

–         exprimarea să fie făcută în public.

Raţiunea pentru care a fost reglementată această normă juridică este aceea că din moment ce poliţistul este învestit cu puterea autorităţii publice, acesta nu poate promova vreo opinie contrară intereselor ţării, indiferent de ce natură ar fi aceste interese.

Lit. e) interzice ca poliţistul să declare sau să participe la greve, precum şi la mitinguri, demonstraţii, procesiuni sau orice alte întruniri cu caracter politic.

Totodată restricţia totală a poliţistului de a declara şi de a participa la grevă este stipulată şi de art. 63 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, care prevede că “Nu pot declara grevă: procurorii, judecătorii, personalul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne (actual Ministerul Internelor şi Reformei Administrative) şi al unităţilor din subordinea acestor ministere, personalul Serviciului Român de Informaţii, al Serviciului de Informaţii Externe, al Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, personalul militar încadrat în Ministerul Justiţiei, precum şi cel din unităţile din subordinea acestuia.”

Raţiunea introducerii unei astfel de interdicţii este aceea ca serviciul poliţienesc să se desfăşoare continuu şi să asigure respectarea ordinii publice, siguranţei naţionale şi drepturilor/libertăţilor cetăţeneşti.

Conform prevederilor art. 48 din Legea nr. 360/2002 poliţiştii se pot asocial şi pot constitui asociaţii cu character professional, umanitar, tehnico-ştiinţific, cultural, religios şi sportive-recreativ, fără a aduce atingere îndeplinirii atribuţiilor şi îndatoririlor de serviciu.

Coroborând prevederile legale, rezultă că poliţiştii pot participa la mitinguri, demonstraţii, procesiuni sau orice alte întruniri, care nu au caracter politic, doar în timpul liber.

Lit. f) interzice poliţistului să adere la secte, organizaţii religioase sau la alte organizaţii interzise de lege.

Aceste secte, organizaţii religioase sau de altă natură trebuie să fie expres interzise de lege.

Lit. g) prevede interdicţia ca poliţistul să efectueze, direct sau prin persoane interpuse, activităţi de comerţ ori să participe la administrarea sau conducerea unor societăţi comerciale, cu excepţia calităţii de acţionar.

În acest caz, calitatea de acţionar este determinantă şi trebuie interpretată restrictiv, în sensul că doar această noţiune juridică reprezintă o excepţie, nu şi calitatea de asociat.

Acest text de lege se coroborează cu prevederile Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.

Lit. h) interzice poliţistului să exercite activităţi cu scop lucrativ de natură să lezeze onoarea şi demnitatea poliţistului sau a instituţiei din care face parte.

Această interdicţie trebuie prevăzută şi prin prisma lit. g) şi i), astfel încât poliţistul poate deţine funcţii didactice în cadrul instituţiilor de învaţământ, a activităţilor de cercetare ştiinţifică şi creaţie literar-artistică, prin care, însă să nu lezeze onoarea şi demnitatea acestuia sau a instituţiei din care face parte.

Principalul punct de referinţă, în acest caz, este probitatea morală, a cărei decădere angrenează atingerea onoarei/demnităţii poliţistului şi instituţiei. Astfel nu poate fi exercitată vreo activitate în scop lucrativ, care să pună la îndoială probitatea morală a unui funcţionar care, în relaţiile cu terţii, reprezintă autritatea statului român.

Lit. i) interzice poliţistului să deţină orice altă funcţie publică sau privată pentru care este retribuit, cu excepţia funcţiilor didactice din cadrul instituţiilor de învaţământ, a activităţilor de cercetare ştiinţifică şi creaţie literar-artistică.

Cu privire la excepţia cuprinsă în acest text de lege, facem precizarea că aceasta trebuie analizată din perspectiva Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare, care individualizează funcţiile didactice în raport de unităţile de învăţământ şi Legii nr. 84/1995 – Legea învăţământului, cu modificările şi completările ulterioare, care defineşte instituţiile şi unităţile de învăţământ.

Însă, această excepţie trebuie coroborată şi cu prevederile lit. h), respectiv poliţistul nu trebuie “să exercite activităţi cu scop lucrativ de natură să lezeze onoarea şi demnitatea poliţistului sau a instituţiei din care face parte”.

Totodată, trebuie respectate condiţiile impuse de prevederile art. 157-163 din Ordinul M.A.I. nr. 300/2004 privind activitatea de management resurse umane din cadrul M.I.R.A., cu modificările şi completările ulterioare, care reglementează instituţia juridică a cumulului de funcţii. În acest sens, trebuie respectate următoarele condiţii:

a)       ocuparea unei alte funcţii, alta decât cea în care este încadrat, este permisă numai în afara timpului de lucru destinat exercitării funcţiei de bază şi fără a afecta îndeplinirea obligaţiilor specifice – în situaţia în care este necesară prezenţa în unitate, în afara orelor de program, a personalului M.I.R.A. în vederea exercitării unor misiuni, activităţi, servicii şi sarcini, poliţistul este obligat să-şi îndeplinească cu prioritate atribuţiile funcţiei de bază în care este încadrat;

b)      poliţistul nu foloseşte în activitatea desfăşurată prin cumul aparatură, materiale, date şi informaţii aflate în folosinţa/utilizarea unităţilor din care fac parte;

c)       nu desfăşoară activităţi lucrative în cadrul organizaţiilor sau societăţilor comerciale care furnizează bunuri, execută lucrări sau prestează servicii unităţilor M.I.R.A.;

d)      cumulul de funcţii să fie exercitat într-un mod în care să nu contravină demnităţii, prestigiului şi normelor de comportare ce decurg din calitatea de poliţist. Poliţistul trebuie să solicite prin raport scris aprobarea şefului, raportul conţinând date despre locul de muncă, funcţia ocupată, programul de muncă, cauzele contractuale şi orice informaţii considerate relevante de şeful unităţii.

Având în vedere că încălcarea incompatibilităţilor reprezintă cauze pentru încetarea raporturilor de serviciu ale poliţiştilor, apreciem că acestora le sunt aplicabile şi reglementările prevăzute de Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, în această materie. Astfel, art. 95 alin. (1) prevede că “Nu sunt permise raporturile ierarhice directe în cazul în care funcţionarii publici respectivi sunt soţi sau rude de gradul I.”

Ordinul M.I.R.A. nr. 451/2003 privind conflictul de interese, incompatibilităţile şi declaraţiile de interese ale personalului M.I.R.A., modificat prin Ordinul M.I.R.A. nr. 614/2005, se aliniază cadrului legal stabilit de actele normative de nivel superior.  În art. 1 alin. (1) se stabileşte că poliţistul se află în stare de incompatibilitate, atunci când:

– potrivit atribuţiilor de serviciu este abilitat să rezolve cereri, să ia decizii sau să participle la luarea deciziilor cu privire la persoanele fizice şi/sau persoanele juridice cu care are relaţii cu caracter patrimonial;

– participă la luarea unei decizii în exercitarea funcţiei publice care pot fi influenţată de interesele sale patrimoniale, ale soţului sau rudelor sale de gradul I;

– participă în cadrul aceleaşi comisii, constituită conform legii, cu poliţişti sau funcţionari publici care au calitatea de soţ sau rudă de gradul I;

C. CONCLUZII

Normele juridice prin care se impun restricţii totale a drepturilor poliţistului sunt în concordanţă cu prevederile Codului European de Etică al Poliţiei adoptat de Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei prin Recomandarea (2001)10 din 19 septembrie 2001, care la titlul IV.4. intitulat “Drepturile personalului din poliţie” punctul 31 precizează “Personalul din poliţie trebuie, în reguli generale, să beneficieze de aceleeaşi drepturi civile şi politice, ca şi ceilalţi cetăţeni. Restricţiile privind aceste drepturi nu sunt posibile decât dacă ele sunt necesare în exercitarea funcţiunilor poliţiei, într-o societate democrată, în conformitate cu legea şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.”

Nerespectarea dispoziţiilor legale privitoare la intericţii duce la aplicarea art. 57 lit. k) din Legea nr. 360/2002, care prevede că încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri, incompatibilităţi, conflicte de interese şi interdicţiile stabilite prin lege constituie abatere disciplinară, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracţiune.

Un comentariu la “CONSIDERAŢII TEORETICE CU PRIVIRE LA RESTRÂNGEREA EXERCIŢIULUI UNOR DREPTURI ŞI LIBERTĂŢI ALE POLIŢISTULUI

  1. S-a adoptat legea cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice.

    „La 3 zile de la data publicarii prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, alineatul (1) al articolului 96 din Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica dupa cum urmeaza:
    „Art. 96
    (1) Functionarii publici pot exercita functii sau activitati in domeniul didactic, al cercetarii stiintifice, al creatiei literar-artistice si in alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt in legatura directa sau indirecta cu atributiile exercitate ca functionar public potrivit fisei postului.”

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.