Oportunităţi de adoptare şi implementare a justiţiei terapeutice în România

Consumul de droguri este un concept care se referă numai la consumul de substanţe ilicite, fiind separat de alte acte ca posesia, cultivarea, transportul sau comercializarea.

În general, când uzul personal al unui drog nu are legătură cu traficul sau cu alte circumstanţe agravante, autorităţile judiciare tind să nu pedepsească dependenţii cu închisoarea, optând pentru măsuri administrative, medicale sau sociale.

Numărul consumatorilor de droguri din România cunoaşte o fluctuaţie frecventă, în funcţie de instituţia sau organizaţia care a generat şi a administrat estimările respective. Astfel, studiile efectuate de unele organizaţii neguvernamentale sau de alte organisme internaţionale  (UNICEF, UNAIDS, OMS) au vehiculat estimări de 35.000-40.000 consumatori de droguri injectabile doar în Bucureşti.

Prin H.G. nr. 1489/2002, a fost înfiinţată Agenţia Naţională Antidrog ca o instituţie aliniată unor standarde dezvoltate de structuri similare din statele membre ale Uniunii Europene, ceea ce exprimă un grad ridicat de aplicabilitate a unor programe europene de combatere a acestui flagel.

Conform art. 1 din H.G. nr. 1489/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 956/27.12.2002 şi modificată prin H.G. 1093/15.07.2004, Agenţia funcţionează ca organ de specialitate cu personalitate juridică în subordinea Ministerului de Interne, cu sediul în municipiul Bucureşti. Agenţia stabileşte concepţia de ansamblu şi asigură coordonarea unitară, pe baza strategiei naţionale, a luptei împotriva traficului şi consumului ilicit de droguri, desfăşurată de autorităţile competente, de alte instituţii ale statului şi de organizaţii neguvernamentale, centralizează şi monitorizează rezultatele cooperării dintre instituţiile abilitate române şi instituţiile şi organizaţiile străine cu atribuţii în acest domeniu.

Agenţia are ca obiect principal de activitate reducerea cererii şi ofertei de droguri, sens în care elaborează Strategia naţională antidrog, asigură coordonarea unitară, centralizează date şi monitorizează programe.

Conform art. 41 din H.G. 1093/2004, activitatea Agenţiei Naţionale Antidrog se realizează prin centrele de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog, definite ca structuri teritoriale ale instituţiei. De asemenea, fiecare centru de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog este prevăzut cu 5 posturi, încadrate cu personal specializat în unul din domeniile: prevenirea criminalităţii, educaţie-învăţământ, medical, psihosociologic şi al asistenţei sociale.

Centrele de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog vor începe să funcţioneze în această formulă după încadrarea cu personalul necesar.

Faţă de această consolidare instituţională a luptei antidrog, la sfârşitul anului 2004 s-a promulgat Legea nr. 522/2004 privind modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. Acest act normativ aduce o serie de modificări importante prin care se creează practic un cadru inovator de adoptare a principiilor justiţiei terapeutice.

Fundamentul conceptual al Legii nr. 522/2004 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri se regăseşte în art. 1 prin distincţiile realizate între consumator şi consumator dependent, respectiv program integrat de asistenţă a consumatorilor şi a consumatorilor dependenţi de droguri, circuitul integrat de asistenţă a consumatorilor, programul terapeutic şi programul psihologic şi social:

–       consumator − persoana care îşi administrează sau permite să i se administreze droguri, în mod ilicit, prin înghiţire, fumat, injectare, prizare, inhalare sau alte căi prin care drogul poate ajunge în organism;

–       consumator dependent − consumatorul care, ca urmare a administrării drogului în mod repetat şi sub necesitate ori nevoie, prezintă consecinţe fizice şi psihice conform criteriilor medicale şi sociale;

–       program integrat de asistenţă a consumatorilor şi a consumatorilor dependenţi de droguri − totalitatea serviciilor de sănătate şi a serviciilor de asistenţă psihologică şi socială asigurate în mod integrat şi coordonat persoanelor consumatoare de droguri, prin unităţile medicale, psihologice şi sociale, publice, private şi mixte;

–       circuit integrat de asistenţă a consumatorilor şi a consumatorilor dependenţi de droguri − totalitatea programelor integrate de asistenţă asigurate consumatorilor şi consumatorilor dependenţi în vederea ameliorării stării de sănătate în sensul bunăstării fizice, psihice şi sociale a individului;

–       program terapeutic − totalitatea serviciilor şi a măsurilor medicale şi psihologice integrate, individualizate prin evaluare, planificare, monitorizare şi adaptare continuă pentru fiecare consummator dependent, în vederea întreruperii consumului, a înlăturării dependenţei psihice şi/sau fizice şi/sau a reducerii riscurilor associate consumului;

–       program psihologic şi social − totalitatea serviciilor de evaluare, consiliere şi psihoterapie individuală sau de grup şi a serviciilor şi măsurilor sociale, individualizate prin evaluare, planificare, monitorizare şi adaptare continuă pentru fiecare consumator în vederea înlăturării dependenţei, reabilitării şi reinserţiei lui sociale.

În art. 4, alin. (1), se stabileşte: “Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amendă”, iar dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea

de la 2 la 5 ani.

Dacă un consumator este condamnat la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea unei alte infracţiuni decât cele prevăzute la art. 4, instanţa poate dispune includerea acestuia într-un program terapeutic derulat în sistemul penitenciar.

În cazul săvârşirii infracţiunilor prevăzute la art. 4, procurorul dispune, în termen de 24 de ore de la începerea urmăririi penale, evaluarea consumatorului de către centrul de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog, în scopul includerii acestuia în circuitul integrat de asistenţă a persoanelor consumatoare de droguri. După primirea raportului de evaluare, întocmit de centrul de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog, în baza expertizei medico-legale în termen de 5 zile, procurorul dispune, cu acordul învinuitului sau al inculpatului, includerea acestuia în programul integrat de asistenţă a persoanelor consumatoare de droguri.

Dacă împotriva învinuitului sau inculpatului s-a luat măsura arestării preventive, aceasta poate fi revocată sau înlocuită cu altă măsură preventivă.

Dacă, până în momentul pronunţării hotărârii, inculpatul respect protocolul programului integrat de asistenţă a persoanelor consumatoare de droguri, instanţa de judecată poate să nu aplice nici o pedeapsă acestuia sau să amâne aplicarea pedepsei. În cazul în care amână aplicarea pedepsei, instanţa stabileşte în cuprinsul hotărârii data la care urmează să se pronunţe asupra pedepsei, interval de timp care nu poate fi mai mare de 2 ani, corelat cu durata programului integrat de asistenţă a persoanelor consumatoare de droguri. Intervalul de timp dintre momentul pronunţării hotărârii şi data stabilită de instanţă constituie perioadă de probă pentru inculpat.

Pentru învinuitul sau inculpatul care refuză includerea într-un program integrat de asistenţă a persoanelor consumatoare de droguri, se aplică dispoziţiile Codului penal şi ale Codului de procedură penală.

Dacă în perioada de probă inculpatul a respectat programul integrat de asistenţă a persoanelor consumatoare de droguri, instanţa poate să nu aplice nici o pedeapsă.

Dacă inculpatul nu respectă programul integrat de asistenţă a persoanelor consumatoare de droguri, instanţa poate să amâne încă o dată aplicarea pedepsei, pentru acelaşi termen, şi reincluderea în circuitul integrat de asistenţă a persoanelor consumatoare de droguri sau să aplice pedeapsa prevăzută de lege.

În art. 27 al Legii nr. 522/2004 se aduc clarificări asupra situaţiei persoanelor consumatoare de droguri, stabilindu-se că pe teritoriul României este interzis consumul de droguri aflate sub control naţional, fără prescripţie medicală. De asemenea, persoana care consumă illicit droguri aflate sub control naţional poate fi inclusă, cu acordul său, într-un program integrat de asistenţă a persoanelor consumatoare de droguri. Manifestarea acordului de includere în circuitul integrat de asistenţă a persoanelor consumatoare de droguri se face prin semnarea unui document, potrivit regulamentului pentru aplicarea dispoziţiilor

prezentei legi.

Stabilirea programului psihologic şi social individualizat se face de către centrul de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog, pe baza evaluării psihologice şi sociale, şi în concordanţă cu rezultatele examinării medicale solicitate unei unităţi medicale, conform criteriilor prevăzute în regulamentul de aplicare a prezentei legi. Stabilirea programului therapeutic individualizat se face conform protocoalelor de practică, elaborate de Ministerul Sănătăţii, prin structurile sale specializate şi Colegiul Medicilor din România.

Unităţile medicale, în care se desfăşoară programe terapeutice pentru consumatorii dependenţi, transmit centrelor de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog datele necesare în vederea menţinerii continuităţii programului integrat de asistenţă a persoanelor consumatoare de droguri, pe baza unui raport medical.

Programul terapeutic şi programul psihologic şi social se desfăşoară integrat, astfel încât consumatorul şi consumatorul dependent să poată beneficia de o asistenţă medicală, psihologică şi socială concomitentă şi continuă, cu respectarea drepturilor omului şi a drepturilor pacientului,

potrivit legii.

Programele psihologice şi sociale se elaborează de către Agenţia Naţională Antidrog în colaborare, după caz, cu Ministerul Sănătăţii, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi Ministerul Justiţiei şi se pot desfăşura în centre autorizate şi/sau acreditate în acest sens, cu regim deschis sau închis, publice, private sau mixte. De asemenea, programele terapeutice se elaborează de către Ministerul Sănătăţii şi se desfăşoară în centre stabilite în acest scop, cu regim deschis sau închis, publice, private sau mixte.

Structura cheltuielilor privind evaluarea consumatorului şi derularea diferitelor tipuri de programe este clar stabilită prin prevederile art 28, alin. (3) – (6).

Cheltuielile ocazionate de efectuarea evaluării consumatorului şi de derularea programelor psihologice şi sociale sunt alocate de la bugetul de stat prin bugetul Agenţiei Naţionale Antidrog şi, în funcţie de posibilităţile materiale, suportate de către persoana în cauză, de familie sau de un organism privat, în condiţiile stabilite printr-un ordin comun al ministrului administraţiei şi internelor, al ministrului sănătăţii şi al ministrului finanţelor publice.

Cheltuielile ocazionate de aplicarea programului therapeutic individualizat pentru persoanele asigurate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate sunt suportate de casele de asigurări de sănătate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru afecţiunile ce decurg din consumul de droguri şi prin programele de sănătate ale Ministerului Sănătăţii şi programele de profilaxie ale Agenţiei Naţionale Antidrog.

În funcţie de posibilităţile materiale, persoana în cauză, familia acesteia sau organisme private pot suporta parţial sau integral contravaloarea serviciilor de evaluare şi cheltuielile ocazionate de participarea la programe psihologice şi sociale, la tarifele şi în condiţiile stabilite prin decizie a preşedintelui Agenţiei Naţionale Antidrog, cu avizul ministerelor interesate. Sumele încasate de centrele de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog reprezintă venituri extrabugetare ale Agenţiei Naţionale Antidrog, cu titlu permanent, şi se utilizează pentru finanţarea programelor de prevenire a traficului şi consumului ilicit de droguri. Sumele neutilizate la sfârşitul anului se reportează în anul următor cu aceeaşi destinaţie.

Practic, prin consolidarea instituţională a Agenţiei Naţionale Antidrog întreprinsă prin preluarea în viitor a celor 47 de centre de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog se realizează un pas important în stabilirea echipei multidisciplinare care se va implica în tratamentul consumatorului şi al consumatorului dependent de droguri, aflat sau nu în conflict cu legea.

Modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri are o reprezentare deosebită pentru aplicarea tratamentului de reabilitare a consumatorului de droguri în stare de libertate. Cadrul legal adoptat reflectă în mare măsură demersurile realizate în alte state care au adoptat programele instanţelor privind drogurile. Adoptarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 522/2004 va stabili cu exactitate parcursul consumatorului de droguri de-a lungul sistemului de administrare a justiţiei, consumatorul asumându-şi obligaţia de a urma programul integrat de asistenţă a persoanelor consumatoare de droguri.

Principalele priorităţi pentru aplicarea prevederilor noului cadru legal sunt centrate pe profesionalizarea echipelor centrelor de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog în acord cu standardele stabilite în Regulamentul de aplicare a Legii nr. 522/2004, dar în aceeaşi măsură este necesar să se asimileze aceste practici de către sistemele de administrare a justiţiei (poliţişti,

procurori, judecători) şi de administrare a serviciilor de sănătate.

În acest context, centrele de prevenire, evaluare şi consiliere sunt „puncte de sudură” între cele două sisteme, iar rezultatele ce vor fi obţinute în primii doi ani de funcţionare vor certifica eficienţa practicilor de tratare a consumatorului de droguri.

Activităţile desfăşurate în ultimii ani în domeniul reducerii cererii de droguri au vizat garantarea unei asistenţe medicale şi psihosociale cu caracter universal, public, gratuit şi specializat, definirea circuitului terapeutic al sistemului de asistenţă medicală şi de reintegrare socială a consumatorilor de droguri prin crearea unei reţele medicale adecvate care să includă toate structurile terapeutice specifice, încurajarea şi susţinerea reinserţiei sociale a acestora.

În contextul alocării unor resurse financiare insuficiente pentru realizarea obiectivelor specifice reducerii cererii de droguri, la nivelul instituţiilor abilitate ale statului, aplicarea mijloacelor şi modalităţilor specifice de prevenire, asistenţă şi tratament s-a realizat doar într-o mică măsură, în raport cu explozia consumului de droguri în România.

În scopul coordonării acţiunilor de eficientizare a activităţilor de tratament a consumatorului de droguri, Agenţia Naţională Antidrog se află în poziţia de a fi motorul schimbării percepţiei societăţii româneşti faţă de acesta, promovând o serie de programe eficiente aplicate în alte ţări.

În acest sens, în condiţiile în care invocarea lipsei de autoritate, dublată de o acută responsabilizare sectorială a instituţiilor, au devenit coordonatele endemice ale sistemului de asistenţă medicală şi psihologică, reabilitare şi reintegrare socială a consumatorului de droguri, rolul coordonator al Agenţiei Naţionale Antidrog în promovarea conceptului de justiţie terapeutică va fi determinant.

Fără a uita de necesitatea schimbării atitudinilor şi mentalităţilor în abordarea sistemului de justiţie penală prin imprimarea unui predominant rol social şi proactiv, ne exprimăm optimismul că analiza şi cercetarea sistematică şi riguroasă a domeniului va conduce la adoptarea şi implementarea unei filosofii juridice orientate către efecte sociale.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.