Instituţii internaţionale implicate în prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri

Între instituţiile importante implicate în combaterea fenomenului drogurilor se înscrie Comisia pentru Stupefiante, care este organismul central de elaborare a strategiilor şi politicilor de gestionare a problematicii  drogurilor în cadrul sistemului Naţiunilor Unite. Ea analizează situaţia mondială în materie de droguri şi dezvoltă propuneri pentru întărirea sistemului de control internaţional destinat combaterii traficului şi consumului ilicit  de droguri în întreaga lume. Comisia a fost înfiinţată de către Consiliul Economic şi Social prin Rezoluţia nr. 9 (I) din 16 februarie 1946.

Adunarea Generală a O.N.U., prin Rezoluţia nr. 46/185 din 20 decembrie 1991, a înfiinţat Programul Naţiunilor Unite pentru Control Internaţional al Drogurilor şi a extins mandatul Comisiei pentru Stupefiante de a funcţiona ca un organism de conducere a Programului. În anul 1998, Adunarea Generală a O.N.U., fidelă ideii de a uni forţele pentru rezolvarea problemei drogurilor, a conferit puteri suplimentare Comisiei pentru Stupefiante, întărind atât rolul de forum global de cooperare internaţională în materie, cât şi funcţiile sale de gestionare şi monitorizare a Programului Naţiunilor Unite pentru Control Internaţional al Drogurilor.

Organul Internaţional de Control al Stupefiantelor, înfiinţat în 1968, ca urmare a punerii în aplicare a Convenţiei asupra stupefiantelor din 1961, este organul de control independent şi quasi-judiciar însărcinat cu implementarea convenţiilor Naţiunilor Unite. Acesta este compus din 13 membri, personalităţi ale statelor semnatare ale convenţiei, ce îşi desfăşoară activitatea independent de guvernele statelor proprii. Cu secretariatul în cadrul Centrului Internaţional de la Viena, Organul Internaţional de Control al Stupefiantelor promovează, în principal, aplicarea de către guverne a  prevederilor tratatelor în materie de control al drogurilor şi le sprijină în acest efort. Acţionând pe baza recomandărilor făcute în 1981, 1991 şi 1993, Consiliul Economic şi Social al Naţiunilor Unite a cerut tuturor guvernelor să furnizeze Organului Internaţional de Control al Stupefiantelor evaluări ale necesităţilor proprii pentru scopuri medicale şi ştiinţifice ale substanţelor şi să se consulte cu acest organism. Rezultatele estimărilor sunt publicate cu regularitate, astfel că în ţările producătoare de substanţe psihotrope, deturnarea acestora a scăzut foarte mult, cunoscându-se permanent necesităţile ţărilor solicitante.

În lupta împotriva flagelului drogurilor au fost angrenate numeroase organisme internaţionale, sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite, ale căror responsabilităţi intersectează sfera de interes. Dintre acestea pot fi amintite: Organizaţia Internaţională a Muncii; Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură; Centrul pentru Dezvoltarea Socială şi Afaceri Umanitare; Organizaţia Maritimă Internaţională; Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale; Uniunea Poştală Internaţională; Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură; Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Dezvoltarea Industrială; Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare; Programul Naţiunilor Unite pentru Copii;  Programul Alimentar Mondial.

De asemenea, pe plan internaţional au fost create şi o serie de organisme interguvernamentale pentru coordonarea gestionării fenomenului drogurilor, printre care se remarcă Organizaţia Internaţională de Poliţie Criminală cu Subdivizia Stupefiante, Organizaţia Mondială a Vămilor, Grupul de Acţiune Financiară asupra Spălării Capitalurilor.

În Uniunea Europeană cooperarea în materie de luptă împotriva drogurilor, între statele membre, s-a dezvoltat datorită întăririi puterilor Comunităţii prin Tratatul asupra Uniunii. Acesta a permis integrarea, printre grupurile de lucru ale Consiliului Uniunii, a Comitetului European de Luptă Împotriva Drogurilor, creat în anul 1989 şi care grupează coordonatorii naţionali în materie ai statelor membre şi furnizează bazele juridice de acţiune ale Uniunii Europene, atât pe plan intern cât şi pe plan extern.

Tratatul de la Amsterdam şi concluziile Consiliului European de la Tampere subliniază importanţa elaborării unei Strategii globale de luptă împotriva criminalităţii, incluzând atât prevenirea cât şi combaterea acesteia, ce a avut ca rezultat crearea, în anul 2001, a unei Reţele de prevenire a criminalităţii, incluzând şi domeniul delincvenţei legate de droguri.

Pentru colectarea datelor, acţiunea Uniunii se sprijină pe Centrul European de Monitorizare a Drogurilor şi Dependenţei de Droguri, creat  în 1995 la Lisabona, care colaborează cu Organizaţia Europeană de Poliţie pentru culegerea, analiza şi difuzarea datelor privind reducerea cererii şi ofertei de droguri. Centrul European de Monitorizare a Drogurilor şi Dependenţei de Droguri a pus în aplicare Reţeaua Europeană de Informaţii asupra Drogurilor şi Toxicomaniei – REITOX care permite circulaţia rapidă a informaţiei între acesta şi guvernele statelor membre, Comisia Europeană şi organizaţiile neguvernamentale. Observatorul a realizat ameliorarea colectării informaţiilor comparabile, ceea ce a condus la creşterea volumului de date primite şi a rolului său de monitorizare.

Organizaţia Europeană de Poliţie este abilitată şi cu lupta împotriva traficului de droguri în Uniunea Europeană, având ca misiune principală susţinerea dezvoltării unei cooperări poliţieneşti şi vamale eficiente între statele membre.

La nivelul Consiliului Europei funcţionează, din anul 1971, Grupul Pompidou, iniţial informal, care cuprindea şapte state europene, hotărâte să facă schimb de experienţă în domeniul combaterii traficului şi consumului ilegal de droguri. În 1980 această formă de cooperare a fost extinsă şi inclusă în cadrul instituţional al Consiliului Europei. Printre problemele abordate s-au numărat: perfecţionarea monitorizării tendinţelor şi tiparelor consumului ilicit de droguri, cooperarea împotriva traficului ilegal de droguri între aeroporturi, iniţierea de programe de pregătire pentru problemele legate de tratamentul toxicomanilor, elaborarea unei serii de studii asupra modului de funcţionare a sistemului justiţiei penale, pe probleme de sănătate individuală şi publică, precum şi despre  impactul social al consumului ilicit de droguri.

În prezent 34 de ţări susţin activitatea Grupului Pompidou prin corespondenţi permanenţi, care se schimbă de două ori pe an. La studiile şi dezbaterile cu abordări pluridisciplinare îşi aduce contribuţia o importantă reţea de experţi. La fiecare trei ani, în cadrul unei conferinţe a miniştrilor din Europa ce sunt răspunzători de domeniul drogurilor, se trasează liniile directoare şi se stabileşte un program de lucru ce acoperă cercetarea epidemiologică, munca pe latura preventivă cu măsurile şi metodele de pregătire, studiile necesare căilor de urmat în terapia şi susţinerea socială a celor predispuşi la consumul de droguri, precum şi aspecte procedurale.

România a devenit membru cu drepturi depline la Grupul de cooperare pentru combaterea terorismului şi a traficului ilicit de droguri (Grupul Pompidou) prin adoptarea Legii nr. 64/ 23.03.2005.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.