PROCEDURA privind folosirea de catre politisti a mijloacelor de transport si de comunicatii apartinand persoanelor fizice sau juridice

CONŢINUTUL PROCEDURII

I. SCOP

a)   stabilirea unui set unitar de reguli pentru reglementarea folosirii de către poliţişti a mijloacelor de transport şi de comunicaţii aparţinând persoanelor fizice sau juridice, în condiţiile prevăzute de lege;

b) stabilirea responsabilităţilor privind întocmirea, avizarea şi aprobarea documentelor aferente acestor activităţi

II. DOMENIU

Procedura se aplică de către ofiţerii şi agenţii Poliţiei Române.

III. REFERINŢE NORMATIVE

a)        Constituţia României;

b)       Codul de procedură penală;

c)       Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române;

d)       Legea nr. 360/2002 privind Statul poliţistului;

e)        Dispoziţia I.G.P.R nr.7/2008 privind concepţia de organizare şi acţiune a      structurilor poliţiei de ordine publică;

f)         Dispoziţia I.G.P.R nr. 643/2005 privind manualul de bune practici de intervenţie pentru poliţistul de ordine publică;

g)       Standardul M.A.I. nr. 005/2006 – Principiile şi metodologia standardizării. Proceduri formalizate specifice. Conţinut şi formă de redactare;

h)       Regulamentul de organizare şi funcţionare al unităţii din care face parte poliţistul care aplică procedura;

i)          Fişa postului personalului desemnat cu atribuţiile respective.

IV. DESCRIEREA PROCEDURII

A.   Folosirea mijloacelor de transport

1. (1) Poliţiştii pot folosi orice mijloace de transport, indiferent de proprietar sau deţinător, persoană fizică sau persoană juridică, pentru luarea unor măsuri legale ce nu suferă amânare şi nu pot fi aduse la îndeplinire altfel.

(2) Nu se pot folosi:

– mijloacele de transport aparţinând corpului diplomatic;

– mijloacele de transport aparţinând salvării ori pompierilor (chiar dacă acestea nu se află în misiune);

– autovehiculele angajate în accidente de circulaţie din care au rezultat victime, în competiţii sportive şi cele aflate în coloană (inclusiv cele din coloanele oficiale);

– autovehiculele cu care se deplasează oficialităţi (preşedintele ţării, prim-ministrul, parlamentarii, miniştrii, prefecţii).

(3) Cheltuielile se achită ulterior, la cererea proprietarilor, şi sunt suportate din fondurile unităţilor de poliţie sau, după caz, de către persoanele care au determinat intervenţia, nu mai târziu de 15 zile.

(4) Poliţiştii  pot folosi mijloacele de transport pentru:

a) prinderea persoanelor urmărite sau pentru deplasarea de urgenţă în anumite locuri unde au informaţii că se află o persoană dată în urmărire;

b) conducerea la sediul poliţiei a persoanelor turbulente care au provocat acte grave de dezordine şi care încearcă să dispară din acele locuri;

c) prinderea persoanelor care încearcă să dispară de la locul săvârşirii unei infracţiuni;

d) salvarea vieţii, apărarea integrităţii corporale sau a sănătăţii persoanelor,  proprietatea privată şi publică, celelalte drepturi şi interese legitime ale cetăţenilor şi ale comunităţii.

e) deplasarea în locurile unde s-au produs accidente de circulaţie cu urmări grave;

f) deplasarea în locurile unde s-au produs calamităţi ori alte evenimente deosebite, ce impun prezenţa poliţiştilor;

g) exercitarea atribuţiilor de serviciu în îndeplinirea activităţilor specifice poliţieneşti, indiferent dacă acesta se află în timpul sau în afara orelor de program.

2. Poliţistul se prezintă conducătorului mijlocului de  transport, îi arată legitimaţia de serviciu şi îi explică faptul că are de executat o misiune urgentă, ce nu suferă amânare, indicându-i ruta.

3. În situaţia folosirii autovehiculului aparţinând unei persoane juridice, se menţionează în foaia de parcurs sau în ordinul de serviciu: ora şi locul opririi, traseul  parcurs, numărul de kilometri parcurşi, ora terminării  misiunii, numele şi prenumele

poliţistului (în clar), unitatea de poliţie din care face parte, numărul legitimaţiei de serviciu  şi semnătura.

4. În  situaţia folosirii autovehiculului aparţinând unei persoane fizice, la solicitarea acesteia, poliţistul eliberează o dovadă din care să rezulte: gradul, numele  şi prenumele, unitatea de poliţie din care face parte, numărul de kilometri parcurşi şi durata misiunii (în ore).

5. La înapoierea din misiune, se întocmeşte un raport care trebuie să cuprindă: situaţia care a determinat intervenţia, acţiunea poliţistului, mijlocul de transport folosit şi proprietarul, ruta şi numărul de kilometri parcurşi, timpul cât a durat.

B. Folosirea mijloacelor de transport în comun

1. Poliţistul are dreptul să folosească gratuit mijloacele de transport în comun în timpul serviciului, pentru executarea unor misiuni, iar personalul din poliţia pentru transpor­turi pe cele feroviare şi navale.

2. Folosirea mijloacelor de transport se face pe baza le­gitimaţiei de serviciu.

3. Poliţiştii pot folosi asemenea mijloace de transport numai în timpul serviciului şi numai pentru executarea unor misiuni ce nu pot fi îndeplinite altfel.

C. Folosirea mijloacelor de comunicaţie

1. Mijloacele de comunicaţie aparţinând persoanelor fizice ori unităţilor economico-sociale  pot fi folosite de către poliţişti numai pentru primirea ori transmiterea de ordine sau de informaţii referitoare la evenimente deosebite, urmărirea unor evadaţi ori infractori periculoşi, împiedicarea săvârşirii unor infracţiuni etc.

2. (1) Înainte de a  folosi  mijlocul de comunicaţie, poliţistul este obligat să prezinte  legitimaţia de serviciu, dacă nu este cunoscut, să precizeze unitatea de poliţie din care face parte, precum şi faptul  că are de transmis o comunicare urgentă, în interes  de serviciu.

(2) Cheltuielile se achită ulterior, la cererea posesorilor, şi sunt suportate din fondurile unităţilor de poliţie sau, după caz, de către persoanele care au determinat intervenţia, nu mai târziu de 15 zile.

Folosirea  în orice mod a mijloacelor de transport şi comunicaţie în alte interese decât cele de serviciu, constituie un abuz, o ilegalitate, care angajează răspunderea juridică a celui care săvârşeşte  o asemenea faptă (disciplinară, materială sau penală).

V. RESPONSABILITĂŢI

1. Şeful nemijlocit coordonează, sprijină, îndrumă şi controlează persoanele care aplică procedura, urmărind respectarea acesteia şi a variantei / variantelor revizuite.

2. Persoanele care utilizează această procedură aplică forma iniţială, precum şi varianta / variantele revizuită / revizuite de la data intrării în vigoare a acesteia / acestora.

3. Prezenta procedură nu exclude şi nu limitează obligaţia personalului implicat în aceste activităţi de a-şi însuşi şi respecta actele normative/dispoziţiile în vigoare, precum şi prevederile din Regulamentului de organizare şi funcţionare şi din Fişa postului.

VI. DISPOZIŢII FINALE

1. Procedura se difuzează personalului care execută sau participă la activităţile  respective de către emitent împreună cu anexele 3 şi 4.

2. Actuala procedură se revizuieşte în cazul în care apar modificări organizatorice sau reglementări legale cu caracter general şi intern pe baza cărora se desfăşoară activităţile care fac obiectul acestei proceduri.

3. Anexele nr. 1, 2, 3 şi 4  fac parte integrantă din prezenta procedură.

4. Anexele nr. 1 şi 2 se păstrează la emitent.

5. Această procedură se aplică începând cu data de 27.10.2008.

ANEXE:

Anexa 1 – Lista de difuzare

Anexa 2 – Lista reviziilor

Anexa 3 – Model dovadă folosire mijloace de transport, etc.

Anexa 4 – Model raport de folosire a mijloacelor de transport

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.