DOCUMENTAR PRIVIND MODALITĂŢILE DE REALIZARE A ASIGURĂRII PSIHOLOGICE ÎN STRUCTURI SIMILARE MINISTERULUI DE INTERNE DIN STRĂINĂTATE

traduceri şi adaptări –
Modalităţi de realizare a protecţiei psihologice în structurile pompierilor din S.U.A.
– Pregătirea teoretică, practic-acţională şi psihologică a echipelor de intervenţie în cazul operaţiunilor de salvare
– Promovarea sănătăţii mentale prin cabinetele de consiliere şi măsuri de reducere a stresului în rândul poliţiei din S.U.A.
– Managementul stresului în forţele de poliţie. Semnele stresului şi prevenirea efectelor lui.
Cum se evită stresul şi uzura în muncă?
–  Factorii de stres în activitatea poliţistului
-Sentimentul de teamă în activitatea poliţistului

MODALITĂŢI DE REALIZARE A PROTECŢIEI PSIHOLOGICE ÎN STRUCTURILE POMPIERILOR (SUA)

1. Tehnici de eliberare a stresului acumulat în timpul serviciului

Pompierii se confruntă zilnic cu situaţii de stres, acestea făcând parte din specificul muncii lor. Aceştia trebuie să facă faţă unor situaţii cum ar fi: moartea colegilor, a copiilor, situaţiile în care sunt „prinşi” în clădirile în flăcări ş.a. Activitatea de urgenţă desfăşurată de ei a fost definită drept „90% plictiseală şi rutină, procent accentuat de 10% panică”.

Ca urmare a creşterii traumelor cauzate de situaţiile de luptă cu focul, au fost realizate anumite rapoarte care au ca punct de analiză stresul. Modul în care se intervine este foarte important pentru pompieri dar modalităţile sunt adoptate după ce deja s-a instalat trauma.

De aceea, au fost introduse noi modalităţi care să aibă ca obiectiv starea de confort psihic şi întărirea managementului stresului.

Acestea includ:

– utilizarea de programe structurate pe managementul stresului

– strategii de îmbunătăţire a stilului vieţii, între care:

– exerciţiile

– hobby-urile de relaxare

– sprijinul familial

Astfel de abordări nu se adresează însă unei arii importante din viaţa pompierilor, aceea a pregătirii lor pentru a putea gestiona stresul din timpul operaţiilor propriu-zise.

O mare atenţie a început să se acorde şi operaţiunilor care vizează refacerea fizică şi mai puţin pregătirii psihologice. Exemplele în acest sens cuprind: odihna / turele; adăpost corespunzător, hrana.

Experimentele, conversaţiile şi interviurile sugerează că pompierii consideră că un răspuns de succes în situaţii limită depinde 60% de abilităţile fizice şi 40% de cele psihice.

Cele mai multe exerciţii de pregătire a pompierilor sunt încă orientate pe abilităţi / calităţi fizice, factorii psihologici fiind de multe ori ignoraţi.

Performanţa cerută în situaţii de stres este cerută şi altor profesionişti. Unii folosesc tehnici pentru pregătirea individuală, pentru a se comporta mai bine în situaţii de stres ridicat.

Sportul este un exemplu bun în acest sens. Atleţii realizează performanţele sub presiune şi experimentează impactul factorilor psihologici pozitivi sau negativi. De fapt, atleţii şi antrenorii lor estimează de multe ori că performanţa în sport este 90% dependentă de disciplina mentală.

Analogia cu sportul de performanţă este potrivită pompierilor deoarece ambele situaţii necesită si pregătire psihologică, rezistentă si abilitate.

în sport a fost acordată o atenţie specială tehnicilor psihologice care sprijină performanţa. O doză substanţială de pregătire psihologică este destinată pregătirii sportivilor în a-şi menţine atenţia, concentrarea, astfel încât să fie capabili să realizeze performanţe în situaţii de stres.

Au fost aplicate câteva tehnici de pregătire psihologică şi pompierilor, pentru îmbunătăţirea performanţei, mai ales în situaţiile de salvare.

Tehnicile psihologice (gen pregătire pentru simularea stresului) au fost încorporate celor de resuscitare cardio-pulmonară, crescând astfel dorinţa de a răspunde şi a utiliza cunoştinţele respective.

2. Programul pentru combaterea stresului în operaţiunile pompierilor („Firepsyche Program”)

A fost oferit de către Institutul pentru Securitate Publică din comunitatea Harrisburg şi îi pregăteşte pe pompieri să-şi îmbunătăţească:

– performanţele tehnice

– construirea încrederii

– reducerea stresului

Dezvoltat de către un psiholog consultant şi pompieri profesionişti, experimentaţi, programul se bazează pe întărirea abilităţilor prin tehnicile psihologice utilizate în sport, adaptate însă şi modificate în conformitate cu situaţiile întâlnite de pompieri.

Programul ocupă 10 ore de instruire, într-un program de cinci săptămâni. Pregătirea include concepte de bază şi întărirea abilităţilor pentru performanţe specifice.

La începutul programului, fiecare pompier completează un Profil al performanţelor psihologice, destinat evaluării abilităţilor din diferite zone ale performanţelor psihologice.

a) Conceptele de bază:

Acest segment al pregătirii începe cu o discuţie asupra rolului CONCENTRĂRII în obţinerea performanţei. Problemele puse în discuţie includ ca teme:

– „Cum afectează stresul concentrarea”

– „Cum să diminuăm distragerea atenţiei în situaţiile de intervenţie la foc”

– „Cum să obţinem şi să ne îmbunătăţim concentrarea asupra unei anumite probleme”.

Este descrisă şi relaţia dintre calitatea performanţei şi mediul fizic înconjurător. Sunt introduse şi concepte care privesc „starea ideală” pentru o performanţă maximă şi indicatorii care pot defini o astfel de stare.

Sunt discutate tehnici care privesc starea de panică şi cele care ajută la relaxare şi calm în situaţiile de răspuns.

Performanţa şi răspunsul la stres, concepte discutate în final, explorează natura acestui tip de răspuns, caracteristicile celor care răspund într-o manieră anxioasă şi câteva metode pentru managementul răspunsului la stres.

b) Tehnici de întărire a performanţelor specifice

Relaxarea musculară progresivă şi alte tehnici sunt predate. Tehnicile piivesc reducerea stresului, prevenirea leziunilor, recuperarea, pregătirea pentru a-ţi administra energia şi a conserva oxigenul în situaţii care-ţi pun în pericol viaţa.

Tehnici de imagerie mentală – sunt destinate practicării şi îmbunătăţirii abilităţilor speciale pe care le au pompierii, corectării erorilor şi executării acestora.

Sunt cuprinse aici şi mecanismele de pregătire pentru situaţii neaşteptate şi pentru creşterea gradului de încredere.

Discursul interior – cum gândeşti (ca şi cum ţi-ai vorbi) are o mare legătură cu modul în care răspunzi la o situaţie. Acest segment analizează relaţia dintre monologul interior şi performanţă, în special efectele negative, inhibate ale gândirii negative.

Tehnici de respiraţie – în special respiraţia la nivelul diafragmei, care sporeşte oxigenarea, reduce senzaţia de anxietate.

Stoparea gândirilor negative – o tehnică psihologică specială, care ajută la eliminarea gândurilor negative irelevante, critice şi excesive, care interferează cu abilitatea de a te concentra şi a acţiona.

Auto-susţinerea – prin afirmaţii pozitive despre tine însuţi, în legătură cu performanţele tale profesionale sau chestiuni personale, care servesc la întărirea încrederii şi promovarea auto-încrederii. Acestea îmbunătăţesc performanţa.

3. Răspunsuri la program

Răspunsul la programul de pregătire a fost pozitiv iar experienţele realizate au sugerat dezvoltarea anumitor module de pregătire. Pregătirea propriu-zisă va fi deplasată din clase către câmpul operaţiilor concrete, în vederea îmbunătăţirii abilităţilor psihologice necesare.

Beneficiile anticipate ale programului includ:

– îmbunătăţiri ale calităţii vieţii pentru pompieri, fapt care va conduce la mai puţină îngrijorare manifestată în situaţiile de urgenţă;

– o posibilă reducere a fluctuaţiei personalului, cauzată de reacţiile psihologice negative în situaţii de stres;

– creşterea acceptării şi conştientizării importanţei componentelor psihologice în incendii.

Toate acestea vor conduce la a-i determina pe pompieri să fie mult mai deschişi la recunoaşterea reacţiilor datorate stresului, în cazul lor, al colegilor, îi vor motiva în căutarea modalităţilor de a învinge stresul.

PREGĂTIREA ECHIPELOR DE INTERVENŢIE PENTRU

OPERAŢIUNILE DE SALVARE ÎN DOMENIUL TEORETIC, PRACTIC-ACŢIONAL ŞI PSIHOLOGIC

Managerii îşi dau seama de cât de „speciale” sunt: oamenii, pregătirea şi echipamentul care se folosesc în operaţiunile de salvare a victimelor în diferite situaţii (privări de libertate, tranşee, inundaţii, etc). Eliminarea oricărui element din cele trei menţionate, ar duce la compromiterea operaţiunilor.

Operaţiile tehnice de salvare necesită personal care să fie bine adaptat muncii în medii extrem de stresante. In timp ce serviciile de pompieri sunt stresante prin natura lor, multe din apelurile în acest sens pot fi descrise ca fiind „tipice”. Nu acelaşi lucru se poate spune despre apelurile care privesc salvarea (intervenţia) în alte situaţii.

Tehnicianul pentru situaţii de salvare trebuie să posede un nivel înalt al entuziasmului şi motivaţiei. Oamenii care realizează sarcini grele şi complexe, au nevoie de un sprijin extraordinar în cadrul echipei, dacă vor să se menţină eficienţi şi să nu fie epuizaţi (psihic). Cel mai eficient mod de a realiza sprijinul, de a-1 dezvolta este prin folosirea conceptului de „eficienţă a echipei„.

Acest concept subliniază faptul că siguranţa şi eficienţa sunt sinonime. Victimele, salvatorii şi toţi ceilalţi beneficiază atunci când este implicat acest concept. Principiul din spatele acestui concept rezidă în ideea că nici un individ nu este abilitat în toate domeniile. Prin identificarea punctelor slabe şi a celor forte ale fiecărui membru din echipă, acestea, asemeni unei unităţi, pot să se adapteze prin valorificarea corespunzătoare a fiecărui membru.

Cele mai speciale programe care privesc operaţiunile de salvare, încep cu pregătirea teoretică. Această abordare tradiţională este necesară pentru a „aşeza” regulile teoretice ale programului (identificarea situaţiilor de hazard, familiarizarea cu echipamentul, înţelegerea standardelor şi a cerinţelor legale, adoptarea strategiilor şi tacticilor acceptate).

Pregătirea practică este chiar mult mai importantă pentru situaţiile de salvare, deoarece include utilizarea echipamentului specific şi a altor părţi tehnice. Personalul din echipele de intervenţie trebuie să fie foarte bine pregătit în utilizarea echipamentelor sofisticate utilizate în detectarea victimelor unui cutremur sau ale unei alunecări de teren ş.a.

În plus, pe lângă pregătirea teoretică şi practică, personalul specializat trebuie să posede un anumit nivel de pregătire psihologică.

Scopul unei astfel de pregătiri este acela de a reduce sau elimina sentimentele de anxietate care se pot adăuga în situaţiile extrem de tensionate şi de confuze la care ne-am referit, de a transforma anxietatea într-un întăritor de performanţă

Salvatorii pregătiţi în recunoaşterea şi înţelegerea răspunsurilor psihologice normale în astfel de situaţii, au şanse crescute de supravieţuire.

Înţelegerea concepţiei de „reacţie de evitare”, „frica subconştientă”, „valul fobic”, îi ajută pe aceştia să-şi obiectivizeze sentimentele şi să-şi controleze reacţiile psihologice. Când opusul ar fi adevărat, reacţiile psihologice sunt cele care-1 controlează pe salvator, diminuându-se astfel siguranţa şi eficienţa echipei.

O abordare care combină cele trei domenii ale ciclului de pregătire este pregătirea contextuală.

Terapia contextuală (descrisă de doctorii Manuel Zane şi Harry Milt în lucrarea „Fobia ta”), este de fapt o metodă comună, acceptată, de tratare a problemelor legate de anxietate.

Strategiile de pregătire contextuală pentru situaţiile de salvare combină modulele de construcţie a abilităţilor cu scenariile realizate în timp real, într-o manieră graduală.

Spre exemplu, în cazurile de pregătire pentru intervenţii în spaţii strâmte, salvatorii vor pătrunde în spaţii controlate pentru ca apoi să întâlnească situaţii mult mai provocatoare, dificile.

Siguranţa relativă a mediului controlat este compensată de introducerea unor stresori artificiali, adaptaţi nivelului la care se găsesc salvatorii studenţi.

Tehnica poate fi accelerată şi are rezultate remarcabile până la punctul în care echipa atinge nivelul ineficientei (prin greşeli făcute sau scurgerea timpului alocat). Este foarte important ca studenţii să identifice acest „moment al ineficientei”, tocmai pentru a nu înainta, prevenind astfel pericolele.

Cantitatea de stres pe care o acumulează o persoană este direct proporţională cu cantitatea de excitanţi externi care au impact asupra sistemului nervos.

Tehnicile privării senzoriale întăresc astfel, pregătirea în context. Ele sunt introduse după ce membrii echipei s-au obişnuit cu elementele specifice pregătirii în context (spaţii înguste, peşteri, unghiuri strâmte).

Expunerea repetată la astfel de stimuli, reduce nivelul de stres resimţit de salvatori şi duce la creşterea eficienţei şi siguranţei operaţiunii.

Nu trebuie uitat că scopul este acela de a ridica nivelul de stres individual, în circumstanţe controlate, astfel încât studenţii să se familiarizeze cu nivelele de anxietate experimentate în timpul exerciţiului simulat şi să ştie să le folosească în beneficiul lor, într-o situaţia reală de urgenţă.

In timpul pregătirii teoretice sunt explicate elementele stresoare care vor fi folosite, cum ar fi: restricţiile de timp, tunele foarte înguste, condiţii de iluminare slabă, zgomot, greutate mare, etc.

Cei care sunt pregătiţi sunt asiguraţi că mediul este sub control şi nu sunt pericole reale şi că trebuie să utilizeze tehnicile de control psihologic pe care le-au învăţat.

GLOSAR

TERMENI UTILIZAŢI ÎN PREGĂTIREA PSIHOLOGICĂ

1 Reacţie de evitare: o strategie defensivă angajată de un individ care arc o frică conştientă sau inconştientă de o anumită experienţă, pentru a se apăra de aceasta, percepând-o ca fiind ameninţătoare.

2 Panica: pierderea controlului, ca urmare a unei frici necontrolate.

3 Valul fobic: fobia constă într-o frică permanentă de o situaţie sau un obiect, care poate conduce la panică?

Reacţia fobică este automată şi se declanşează spontan, atunci când individul „păşeşte” în situaţia care-i provoacă teama. Chiar şi atunci când indivizii au fost

pregătiţi să-şi controleze anxietăţile şi fricile, acestea pot să reapară; reapariţia este un fenomen normal.

Confruntarea cu mediile care declanşează fobia, de preferinţă în condiţii de pregătire, îi ajută pe salvatori să devină conştienţi de limitele personale şi să se controleze atunci când vor întâlni astfel de situaţii, nepunând în pericol viaţa sa ori a victimelor.

4 Frica subconştientă: este în strânsă legătura cu fobia.

PROMOVAREA SĂNĂTĂŢII MENTALE PRIN CABINETELE DE CONSILIERE ŞI MĂSURI DE REDUCERE A STRESULUI ÎN RÂNDUL POLITIEI DIN SUA

Nevoia unei protecţii emoţionale şi psihologice a devenit o necesitate pentru ofiţerul care trebuie să facă faţă situaţiilor de zi cu zi. Ofiţerii se confruntă cu partea mai puţin optimistă a ceea ce se întâmplă în societate, în special cei care stau în stradă şi văd partea rea a ceea ce poate oferi societatea. Ameninţările, moartea altora devin mult mai frecvente şi chiar şi cei mai bine antrenaţi se confruntă cu probleme emoţionale şi psihice.

Stresul şi traumele emoţionale, lăsate deoparte, neurmărite cu atenţie, îl vor pune pe ofiţer în incapacitatea de a-şi face datoria.

Programul de consiliere pentru poliţie al departamentului din Fort Worth, acţionând şi fiind în subordinea unităţii de Servicii Psihologice, asigură ajutor imediat în problemele emoţionale, membrilor departamentului.

Consilierii sunt disponibili 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână. S-au acoperit astfel toate departamentele. Toţi consilierii au primit o pregătire de bază pentru intervenţiile în situaţie de criză şi incidentele legate de stres. Li se cere să participe lunar la pregătire în cadrul” Serviciului ca şi la cursuri în afară, cu sau fără departamentul în care lucrează.

După doi ani, răspunsul calitativ oferit de aceştia este remarcat şi rata de acoperire a nevoilor de asistenţă psihologică a crescut (există un consilier la 60 de membri ai unui departament fapt care face posibilă o intervenţie reală în cazul problemelor care apar).

Când omul de pe stradă are o problemă apelează la un ofiţer de poliţie. Dar când poliţiştii au probleme, ei la cine apelează? Unele departamente au cabinete pentru asigurarea sănătăţii mentale care fie că sunt parte a departamentului, fie funcţionează pe bază consultativă. Şi chiar atunci când cabinetele sunt disponibile, sunt mulţi ofiţeri care manifestă reţinere în a-1 căuta pe ofiţerul psiholog.

Programele de consiliere pentru colegi (egali), în general şi programul utilizat în departamentul din Fort Worth, permit accesul mai uşor şi mai rapid la situaţiile de criză în cadrul departamentului.

Programul de la Fort Worth s-a dezvoltat ca urmare a evaluării nevoii unor astfel de servicii în cadrul departamentului respectiv şi programe similare pot fi un răspuns de mare ajutor pentru aceleaşi nevoi din cadrul altor departamente naţionale şi internaţionale.

I. Scopul programului este acela de a asigura tuturor angajaţilor (militari şi civili) posibilitatea de a fi sprijinit de colegi în situaţii de criză profesională sau personală.

Rezultate aşteptate:

1 Să asigure o reţea de angajaţi care să dorească să constituie suportul celor cu nevoi de asistenţă.

7 Să promoveze încrederea şi confidenţialitatea pentru toţi cei care participă în program.

3 Să dezvolte abilitatea angajatului de a anticipa conflictele personale şi de a se auto-ajuta.

4 Să menţină un proces continuu de pregătire în materie de consiliere.

II. Participarea în program

A. Criterii de selecţionare

1. Dorinţa exprimată de a fi consilier pentru colegi.

  1. Standarde înalte ale eficienţei muncii.
  2. Să nu existe restricţii referitoare la stresul psihic.
  3. Aprobarea din partea comandantului.
  4. Să nu existe probleme serioase personale.
  5. Testare psihologică şi interviu cu psihologul.
    1. Angajaţilor li se cere să completeze un formular prin care să-şi exprime cele mai sus amintite.

B. Respingerea şi înlocuirea celui respins

Se realizează când nu sunt îndeplinite criteriile de secţionare.

III. Obiective ale pregătirii

A. Pregătirea celor care vor acorda asistenţă

Grupul celor care vor acorda asistenţă (condus pe o perioadă de 3 zile de către psihologul departamentului poliţiei din Fort Worth) va primi cunoştinţe de bază privitoare la tehnici utilizate în următoarele situaţii:

1. Identificarea crizelor.

  1. Intervenţie şi consiliere în caz de criză.
  2. Abilităţi de ascultare.
  3. Abilităţi de evaluare.
  4. Evaluarea posibilităţilor de sinucidere.
  5. Consumul de alcool şi stupefiante.

B. Pregătirea în şedinţe care urmează pregătirii iniţiale

Vor fi susţinute programe de pregătire în domeniu, conduse de specialişti din următoarele arii speciale:

1. Rezolvarea de probleme (workshop-uri).

  1. Trimiteri speciale (la specialişti în diferite domenii: medici, ….).
  2. Abilităţi speciale.
  3. Şedinţe pentru împărtăşirea problemelor.
  4. Şedinţe de lucru pentru probleme legate de alcool şi stupefiante.

C. Coordonarea pregătirii.

Pentru departamentul poliţiei din Fort Worth. responsabilul pentru menţinerea legăturilor cu consultanţii din afară (dacă e necesar), este psiholog. Tot el se ocupă şi de programarea sesiunilor de lucru şi pregătire.

IV. Responsabilităţile consilierilor

1. Să participe la seminarul de pregătire pentru tehnicile de consiliere;

  1. Consilierea poate să fie realizată în timpul şi în afara serviciului;
    1. Consilierii (care se anunţă voluntar) vor fi răsplătiţi doar dacă doresc (serviciile lor nu sunt plătite);
    2. Consilierii vor fi de acord să fie contactaţi şi să răspundă la orice oră;
      1. Vor dezvolta relaţii sincere în raport cu cei cărora le acordă asistenţă şi vor menţine confidenţialitatea. Misiunea lor este de a-i ajuta pe indivizi să se ajute pe ei înşişi;
      2. Menţinerea contactului cu Departamentul de Psihologie.

V. Confidenţialitatea

Una dintre cele mai importante responsabilităţi ale celor din grupul de suport este aceea a promovării încrederii, anonimatului şi confidenţialităţii pentru angajaţii care caută asistenţă.

Astfel, comunicarea dintre consilieri şi consiliat este una specială, cu excepţia chestiunilor care implică încălcarea legii sau a unui comportament total deviant. In această situaţie/consilierul va cere sprijin din partea Departamentului de Psihologie.

A. Rolul legăturilor realizate cu serviciile specializate medicale.

B. Rolul comandanţilor (de a-i sprijini pe cei implicaţi în procesul de
consiliere şi de a sprijini programul).

VI. Comunicaţiile

VII. Consilierea în afara orelor de program

Forma pe care o vor lua şedinţele de consiliere nu va depăşi durata a 4 ore (prin întâlniri de scurtă durată). Toate activităţile de consiliere vor fi realizate voluntar şi nu vor fi recompensate.

VIII. Utilizarea facilităţilor tehnice şi a echipamentului existent

Facilităţile departamentului şi vehiculele vor fi utilizate cu aprobarea şefului responsabil cu acestea.

IX. Disciplina

A. Suport în cazul investigaţiilor disciplinare (interne).

Rolul consilierului nu este de a-1 acoperi pe individ, ci a-1 ajuta să facă faţă problemelor cu care se va confrunta pe parcursul procesului. Atunci când este nevoie să se invoce confidenţialitatea consilierului va cere sprijin şi îndrumare din partea Departamentului de Psihologie.

B. Depunerea de mărturii.

Consilierii pot participa la audieri şi ca martori. Sunt liberi să depună mărturie în favoarea altui angajat, cu permisiunea acestuia de a oferi informaţii care, normai, ar fi considerate confidenţiale. Vor răspunde întrebărilor legate de individul respectiv, tară a încălca principiul confidenţialităţii acestei relaţii.

Poliţia din Bedfordshire —

Stresul a apărut ca fiind un factor important al nivelurilor de îmbolnăvire din rândul efectivelor poliţieneşti, pentru care costurile au fost de aproape 10 milioane de dolari anul trecut, fapt care a afectat eficienţa activităţilor.

Directorul departamentului de resurse umane a declarat că dificultatea a constat în cuantificarea problemei, pe de o parte pentru că mulţi oameni sunt reticenţi în a admite că au probleme personale şi slăbiciuni, iar pe de altă parte pentru că s-au temut ca astfel le vor fi închise perspectivele pentru promovare.

Pentru procesul de investigare a problemei, specialiştii au stabilit sesiuni speciale, întâlniri de unu la unu, în care oamenii au fost încurajaţi să vorbească deschis. Pe baza informaţiilor strânse, a fost întocmit un chestionar care a fost trimis tuturor membrilor (11100 de oameni au răspuns).

A fost evidenţiat faptul că personalul nu simte doar stresul fiecărei zile, că există şi alte cauze ale stresului.

Principalele cauze ale stresului, identificate în urma aplicării chestionarului sunt:

1. Slaba comunicare între organizaţii şi în cadrul acestora (59,8% din răspunsuri).

  1. Lipsa consultării cu personalul atunci când este vorba de schimbare (55%).

3. Monitorizarea performanţei, care nu reflectă efortul personal şi valoarea
persoanei.

Cei care au răspuns au exprimat şi faptul că indicatorii de performanţă nu pot cuantifica întotdeauna munca desfăşurată de poliţişti, mai ales în probleme care privesc legăturile cu comunitatea şi creşterea încrederii populaţiei în serviciile poliţieneşti.

  1. Creşterea birocraţiei şi a volumului de lucrări scrise, care îi deturnează de la sarcinile propriu-zise.
  2. Timp insuficient pentru realizarea muncii (54%).
  3. Lipsa unui feed-back corespunzător (51%).
  4. Reducerile bugetare care afectează nivelul personalului.

Ca urmare a răspunsurilor şi a recomandărilor, poliţia din Bedfordshire urmează să introducă un set de măsuri menite să se adreseze frustrărilor şi incertitudinilor. Ele includ:

1. Asigurarea fluxului de informaţii de la comandă către toate nivelele organizai iei.

  1. O mai bună consultare a personalului asupra schimbărilor şi pentru revizuirea modului în care acestea sunt implementate,
  2. O concentrare mai bună asupra monitorizării adecvate a performanţei, pentru a se asigura că este reflectat efortul depus de către personal.
  3. Un management mai bun al timpului, pentru a utiliza mai bine personalul.
  4. Feed-back pozitiv pe sarcinile îndeplinite corect.
  5. Simplificarea procedurilor, pentru a se reduce birocraţia.

O altă problemă cu care s-au confruntat a fost aceea care promovează mesajul că stresul nu este legat numai de viaţa profesională ci afectează întregul stil de viată.

Mesajul transmis celor care se simt afectaţi de stres este că ar avea nevoie de schimbări şi în regimul alimentar ca şi în programul de exerciţii fizice pe care-1 practică.

In cadrul şedinţelor de lucru, personalul caută ajutor de specialitate pentru realizarea schimbărilor menţionate.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.