Procedura privind efectuarea serviciului de patrulare

Scopul:

a) stabilirea unui set unitar de reguli pentru reglementarea efectuării, de către poliţişti, a serviciului zilnic de patrulare;
b) stabilirea responsabilităţilor privind întocmirea, avizarea şi aprobarea documentelor aferente acestor activităţi.

Domeniul de aplicare:
Procedura se aplică de către ofiţerii şi agenţii Poliţiei Române.

Acte normative:


a) Constituţia României;
b) Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române;
c) Legea nr. 360/2002 privind Statul poliţistului;
d) Legea nr. 677/2001 privind protectia prsoanelor cu privire la prelucarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestora;
e) Dispoziţia I.G.P.R nr.7/2008 privind concepţia de organizare şi acţiune a      structurilor poliţiei de ordine publică;
f) Dispoziţia I.G.P.R nr. 643/2005 privind manualul de bune practici de intervenţie pentru poliţistul de ordine publică;
g) Standardul M.A.I. nr. 005/2006 – Principiile şi metodologia standardizării. Proceduri formalizate specifice. Conţinut şi formă de redactare;
h) Regulamentul de organizare şi funcţionare al unităţii din care face parte poliţistul care aplică procedura;
i) Fişa postului personalului desemnat cu atribuţiile respective.

Descrierea procedurii:

Patrularea este activitatea tactică poliţienească organizată, prin care se realizează prezenţa în teren a poliţiştilor, într-o anumită perioadă de timp pe un itinerar bine stabilit, în raport cu cerinţele situaţiei operative de pe teritoriul de competenţă.

Patrula de poliţie se realizează în scopul:

a) prevenirii fenomenului infracţional;

b) acordării de sprijin şi  asistenţă cetăţeanului;

c) reactivităţi  faţă de incidentele ce ameninţă siguranţa cetăţeanului.

În funcţie de mijlocul de deplasare, patrulele pot fi pedestre, pe biciclete, pe motoscutere, motociclete, ATV-uri, auto, navale (bărci, şalupe şi alte mijloace de deplasare pe apă), feroviare (trenuri de călători şi marfă), cu elicopterul.

Itinerariile de patrulare au o lungime diferenţiată, în funcţie de mijlocul de deplasare:

a) cele pedestre 3—6 km;

b) cele pe biciclete 6—12 km;

c) cele pe motoscutere, ATV, snow-mobil,  navale (cu barca) 10—15 km;

d) cele pe motociclete, auto şi navale (şalupe şi alte mijloace de deplasare pe apă) 15—20 km.

În cazul patrulelor pedestre şi auto, unul din membrii poate avea în dotare şi câine de serviciu (însoţire).

De regulă, durata unei activităţi de patrulare nu poate depăşi 8 ore.

În situaţii speciale, programul de 8 ore se poate prelungi.

În funcţie de condiţiile climaterice, şeful unităţii poate stabili, prin dispoziţie, pauze suplimentare la intervale de timp.

Patrularea se face în baza unei planificări, iar documentul întocmit în acest sens va cuprinde următoarele elemente:

a) itinerarul de parcurs, încadrat în timp, ora plecării şi ora terminării misiunii;

b) locurile de staţionare;

c) mijloacele de deplasare folosite;

d) misiunile ce trebuie îndeplinite pe fiecare zonă a itinerarului.

Instruirea premergătoare intrării în serviciu are ca scop informarea poliţiştilor cu privire la evoluţia situaţiei operative şi formarea echipelor (patrulelor) în funcţie de nevoile identificate din analiza tactică şi elementele hărţii criminogene.

În cadrul activităţii de instruire se pune accent pe acordarea respectului şi pe corectitudinea manifestată faţă de cetăţeni, grija faţă de conduită şi imaginea proprie a poliţistului.

Cu ocazia activităţii de instruire, membrii patrulelor trebuie să primească:

a) informaţii globale cu privire la diversele infracţiuni sau evenimente ce au avut loc în sectorul (zona) de responsabilitate (buletine sau note de evenimente, informaţii de la cetăţeni, etc.);

b) informaţii despre măsurile de prevenire sau operative necesare reducerii criminalităţii stradale;

c) instrucţiuni operative cu privire la persoane şi bunuri urmărite;

d) îndrumări sub aspectul prezentării unor experienţe, idei, sugestii sau alte procedee de prevenţie generale sau specifice, în vederea îndreptării eventualelor erori de procedură, şi reducerii fenomenului infracţional stradal;

e) sarcini, activităţi şi instrucţiuni pentru a fi puse în practică;

f) informaţii noi referitoare la  situaţia operativă şi tehnicile infracţionale.

Poliţiştii desemnaţi cu activitatea de instruire verifică starea psiho-fizică a acestora, precum şi mijloacele individuale de intervenţie din dotare, stabilind măsuri pentru ca fiecare poliţist să nu intre în serviciu fără a avea asupra sa dotarea aferentă şi echipament  corespunzător.

Pe timpul activităţii de instruire, care se va realiza pe parcursul a maxim 15 minute din programul efectiv de lucru, nu se vor prezenta şi dezbate teme de pregătire profesională.

La ieşirea din serviciu, poliţiştii din patrule întocmesc un raport, în care

prezintă activităţile desfăşurate şi rezultatele obţinute,  ce va fi analizat de către şeful biroului / formaţiunii şi de către ofiţerul/agentul şef de schimb.

Analiza activităţii de patrulare şi a evenimentelor înregistrate se va realiza zilnic la începerea programului de lucru, şi va fi prezentată sub forma unei sinteze conducerii poliţiei.

În cadrul activităţii de patrulare sunt şi cazuri în care membrii patrulei se pot abate de la itinerarul de patrulare sau pot întrerupe activitatea de patrulare, acestea fiind:

a) pentru urmărirea şi prinderea infractorilor dispăruţi de la locul faptei sau a per­soanelor date în urmărire;

b) pentru conducerea persoanelor infractoare sau suspecte, la sediul unităţii de poliţie;

c) când sunt sesizate că se comit evenimente grave în afara itinerarului;

d) pentru a acorda ajutor altui poliţist sau cetăţenilor care se află în pericol, sunt victi­me ale unui atac ori accident, sau aflaţi în situaţii limită;

e) pentru a preveni sau a lua măsuri în cazul comiterii unor infracţiuni;

f) pentru transportul unui bolnav psihic periculos la spitalul de psihiatrie;

g) pentru a interveni urgent în caz de calamităţi, catastrofe sau alte dezastre naturale;

h) în cazul îmbolnăvirii subite a unui membru component al patrulei;

i) când condiţiile atmosferice sau alte fenomene naturale fac imposibilă continuarea misiunii;

j) când primeşte dispoziţii din partea şefului nemijlocit sau a ofiţerului de serviciu.

Părăsirea itinerarului de patrulare şi intervenţia la evenimente se va efectua numai după ce a fost informat dispeceratul ori ofiţerul de serviciu al subunităţii.

Şeful subunităţii sau ofiţerul aflat la comandă poate ordona părăsirea itinerarului de patrulare pentru:

a) intervenţia la evenimente deosebite în care este nevoie să se acţioneze cu forţe sporite;
b) organizarea de activităţi pentru prinderea unor infractori prin încercuirea unei zone, cu închiderea căilor de intrare-ieşire din localitate.

Patrularea pedestră:

Patrula pedestră este un element poliţienesc care acţionează pe teritoriul municipiilor, oraşelor şi comunelor, pe itinerare de patrulare care sunt stabilite în funcţie de

locurile şi mediile favorabile săvârşirii infracţiunilor sau contravenţiilor, precum şi de locurile unde se concentrează sau acţionează elemente infractoare.

Patrula pedestră se compune, de regulă, din cel puţin doi poliţişti.

Din componenţa acesteia pot face parte şi studenţi / elevi ai instituţiilor de învăţământ ale M.A.I., poliţişti comunitari, personal din societăţi de pază, voluntari.

Membrii patrulei se deplasează, de regulă, unul lângă altul, iar acolo unde nu este posibil acest lucru, unul după altul, respectându-se regulile de circulaţie impuse pentru pietoni.

Deplasarea trebuie să se facă pe marginea exterioară a trotuarelor, pe partea stângă a carosabilului ori pe mijlocul drumurilor necirculate.

Pe timpul nopţii, trecerea prin locuri întunecoase, locuri acoperite, case părăsite, etc., trebuie să se facă după o observare prealabilă, cu multă prudenţă şi cu mijloacele din dotare pregătite pentru intervenţie.

Noaptea, pe timpul deplasării prin locuri neiluminate, lanterna nu trebuie să fie aprinsă prea des, aceasta putând alerta infractorii despre prezenţa poliţiştilor în locul respectiv.

În general, înainte de a intra în zone acoperite, întunecoase se face o scurtă oprire, dar să se evite profilarea propriei siluete pe timpul staţionării în acest scop.

În vederea exercitării drepturilor şi obligaţiilor ce le revin, pe lângă atribuţiile generale ale poliţiştilor din serviciul de menţinere a climatului de siguranţă publică, componenţii patrulelor pedestre au următoarele obligaţii:

a) să acţioneze permanent pentru prevenirea furturilor din obiectivele de pe raza de competenţă, a celor de şi din autoturisme, a telefoanelor publice stradale, precum şi pentru prevenirea violurilor, tâlhăriilor, scandalurilor şi a altor manifestări prin care se

încalcă normele de convieţuire socială, ordinea publică, circulaţia pe drumurile publice şi

se aduce atingere drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, vieţii şi integrităţii corporale a persoanei, avutului public şi privat, luând măsuri ferme, conform prevederilor legale, atunci când aceste fapte s-au comis;

b) să acţioneze pentru combaterea faptelor ilegale;

c) să participe la acţiuni organizate, în baza planurilor întocmite în acest sens, pentru combaterea faptelor antisociale;

d) să acţioneze pentru combaterea faptelor de parazitism social şi pentru depistarea celor care poluează strada (cerşetori, vagabonzi, prostituate, etc.);

f) să menţină permanent legătura cu jandarmii, poliţiştii comunitari, personalul din sistemul de pază care acţionează în zonă, pentru a face schimb de informaţii, a cere şi acorda sprijin în soluţionarea unor situaţii ivite pe timpul serviciului;

g) să supravegheze persoane aflate în atenţia poliţiei ce domiciliază în zona de responsabilitate;

h) să intervină pentru asigurarea fluenţei rutiere pe itinerariul de patrulare, atunci când situaţia impune, urmărind depistarea unor persoane care au furat autovehicule ori a infractorilor care transportă bunuri sustrase sau sunt urmăriţi;

i) să verifice în baza de date, autovehiculele care sunt suspecte prin staţionarea îndelungată sau prin starea de degradare;

j) să se afle la orele stabilite în punctele fixate în variantele de patrulare, dacă nu sunt cauze care pot împiedica aceasta;

k) să participe la menţinerea ordinii publice pe timpul producerii unor calamităţi naturale, catastrofe, dezastre, precum şi pentru limitarea efectelor acestora prin luarea primelor măsuri.

Patrularea auto

Patrulele auto desfăşoară activităţi specifice în zona de siguranţă publică, pentru observare, asigurarea vizibilităţii şi a intervenţiei la evenimente, în vederea prevenirii şi combaterii faptelor antisociale.

Patrulele auto asigură legătura cu patrulele pedestre, care acţionează în acelaşi sector (zonă) de siguranţă publică.

Pentru patrulele auto se stabilesc puncte obligatorii de staţionare în scopul observării zonelor aglomerate sau unde se concentrează persoane suspecte, activitate ce

va fi realizată de către aceşti poliţişti, aflându-se în imediata apropiere a autovehiculului şi având asupra lor toate mijloacele de intervenţie din dotare.

Staţionarea va dura până la 15 minute, în timp ce membrii patrulei se vor deplasa în zonă pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.

Pe timpul staţionării, poliţiştilor le este interzis să rămână în mijlocul de transport, cu excepţia situaţiilor când se află în pauză.

Patrula auto execută serviciul cu autoturisme special destinate şi este formată din  cel puţin doi poliţişti sau un poliţist cu experienţă profesională şi un student/elev/poliţist comunitar.

Patrularea pe raza de competenţă se poate efectua cu semnalele luminoase în funcţiune, atât ziua cât şi pe timpul nopţii.

Această modalitate este stabilită de şefii unităţilor şi subunităţilor, în funcţie de situaţia operativă sau specificul anumitor zone de patrulare ori misiuni ce trebuie realizate.

Şefii menţionaţi stabilesc, dacă este necesar, inclusiv anumite orare în care să se folosească semnalele luminoase.

Condiţia esenţială este de a nu îngreuna circulaţia celorlalte vehicule, astfel că se foloseşte banda de lângă acostamentul drumului.

Pentru a nu crea confuzia în rândul participanţilor la traficul rutier că autovehiculele se deplasează la evenimente, pe timpul patrulării se recomandă folosirea unei viteze reduse (20 – 40 km/oră).

În situaţia în care patrularea este întreruptă pentru deplasarea la un eveniment semnalat sau pentru o activitate cu caracter de urgenţă, conducătorul autovehicului va pune în funcţiune simultan semnalele acustice şi luminoase.

Pe timpul deplasării la evenimente se foloseşte sunetul tip YELP – butonul 2!La pătrunderea şi traversarea intersecţiilor se utilizează sunetul tip PIERCER – butonul 3!

Poliţiştii aflaţi în patrularea auto trebuie să aibă în vedere următoarele reguli:

a) să respecte legislaţia privind circulaţia pe drumurile publice;

b) să poarte uniforma de serviciu, indiferent din ce compartiment face parte;

c) să poarte centura de siguranţă;

d) să folosească autovehiculul numai pentru executarea serviciului;

e) în situaţii deosebite, să intervină pentru acordarea primului – ajutor şi transportarea la o unitate sanitară a persoanelor a căror viaţă este în pericol;

f) dacă este cazul, să intervină rapid în sprijinul celorlalţi poliţişti aflaţi în teren, precum şi pentru transportul operativ la poliţie al persoanelor depistate.

g) să intervină cu operativitate pentru rezolvarea unor situaţii, constatate din oficiu, la solicitarea cetăţenilor sau la dispoziţia şefului său nemijlocit, ofiţerului de serviciu, dispecerului, etc.;

h) să menţină legătura direct sau prin staţia de emisie-recepţie cu poliţiştii aflaţi în serviciu, pentru realizarea schimbului de informaţii şi acordarea sprijinului necesar, dacă este cazul;

i) înaintea părăsirii itinerarul de patrulare, să raporteze, prin mijloacele avute la  dispoziţie, şefului său nemijlocit sau ofiţerului de serviciu, dispecerului.

În timpul executării serviciului în patrula auto, poliţiştii ce o compun vor avea în vedere:

a) zonele unde locuiesc elementele agresive, turbulente, infractorii recidivişti, gazdele de infractori şi alte asemenea persoane;

b) locurile favorabile săvârşirii infracţiunilor cu violenţă, precum şi cele unde de obicei se întâlnesc sau îşi fac apariţia elemente parazitare, infractoare, discoteci, baruri sau alte localuri de alimentaţie publică cu program nocturn;

c) locuinţe izolate ale persoanelor în vârstă, lipsite de apărare sau care prin modul de viaţă şi comportare sunt potenţiale victime ale infractorilor;

d) arterele de circulaţie rutieră cu trafic intens ori unde se înregistrează frecvent evenimente rutiere;

e) locurile de staţionare a taximetrelor şi intervenţia cu operativitate în cazul evenimentelor deosebite;

f) grădiniţe, şcoli, aziluri de bătrâni etc.;

g) unităţi economice cu schimburi de noapte;

h) case în construcţie, cabane, cartiere nou construite în zone periferice.

Patrularea cu câini de serviciu:

Câinii de serviciu (de însoţire) sunt daţi în dotarea poliţiştilor după ce aceştia urmează un curs de iniţiere în creşterea şi dresajul câinilor.

Patularea cu câini de însoţire  se efectuează de regulă în zonele cunoscute cu stare infracţională ridicată (violenţă, trafic şi consum stradal de droguri, etc.)

La orice ieşire în teren, câinele de serviciu este echipat cu botniţă şi pus în lesă, fiind folosit, de regulă, numai de poliţistul care îl are în primire şi care l-a dresat.

În funcţie de situaţia creată, câinele de serviciu poate fi folosit:

a) cu botniţă şi fără lesă, pentru:

– paza locului faptei, a corpurilor delicte şi a persoanelor;

– cercetarea şi scotocirea terenurilor acoperite ori a locurilor greu accesibile;

b) fără botniţă şi în lesă, când:

– trebuie dispersat un grup ce prezintă pericol pentru ordinea publică;

– trebuie înlăturată opunerea violentă faţă de măsurile legale luate de poliţişti;

– este necesară asigurarea pazei persoanelor în timpul conducerii forţate la sediul poliţiei;

– este necesară restabilirea ordinii în parcuri sau în alte locuri deschise.

c) fără botniţă şi fără lesă, pentru:

– semnalarea şi descoperirea persoanelor ascunse;

– înlăturarea unor atacuri care pun în pericol viaţa sau integritatea cor­po­rală a poliţist ori a altor persoane, precum şi pentru prevenirea unor posibile atacuri de acest gen;

– prinderea unor persoane suspecte de comiterea unor infracţiuni şi care nu se supun somaţiei;

– prinderea evadaţilor şi altor persoane urmărite în temeiul legii.

Folosirea câinilor de serviciu pentru imobilizare este precedată de somaţia pentru încetarea acţiunilor şi avertizarea cu privire la folosirea acestui mijloc, prin formula „ÎNCETAŢI, DISPERSAŢI-VĂ, VOM FOLOSI CÂINII DE SERVICIU!”.

Câinele poate fi folosit şi fără somaţie, dacă timpul necesar pentru această activitate este insuficient, existând un pericol iminent.

Poliţiştii, care au în dotare câini de serviciu, vor aloca 30 de minute din timpul  de lucru zilnic pentru îngrijirea şi hrănirea acestora.

Şeful nemijlocit coordonează, sprijină, îndrumă şi controlează persoanele care aplică procedura, urmărind respectarea acesteia şi a variantei / variantelor revizuite.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.