STRATEGIA MINISTERULUI ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR DE REALIZARE A ORDINII ŞI SIGURANŢEI PUBLICE, PENTRU CREŞTEREA SIGURANŢEI CETĂŢEANULUI ŞI PREVENIREA CRIMINALITĂŢII STRADALE

PROBLEME :

1. Introducere;
2. Riscuri şi ameninţări la adresa ordinii şi siguranţei cetăţeanului;

2.1 . Riscurile şi ameninţările ce pot aduce atingere ordinii şi siguranţei publice, din mediul intern;

2.2. Factorii de risc din mediul internaţional;

1. Scopul, direcţiile de acţiune şi principiile strategiei de realizare a ordinii şi siguranţei publice;

3.1. Scopul strategiei M.A.I.;

3.2. Direcţiile principale de acţiune;

3.3. Principiile.

4. Structura, atribuţiunile şi pregătirea forţelor de ordine publică.

4.1. Structura forţelor de ordine publică;

4.2. Atribuţiunile:

a) pe timp de pace;

b) pe timpul stării de urgenţă şi a stării de asediu.

4.3. Pregătirea forţelor de ordine şi siguranţă publică;

1. Delimitări de ordin conceptual în legătură cu atribuţiunile şi competenţele în domeniul ordinii şi siguranţei publice;

1. Conducerea forţelor de ordine publică;
2. Cooperarea forţelor care au atribuţiuni pentru asigurarea ordinii publice;
3. Colaborarea în domeniul ordinii publice pe plan extern;
4. Logistica forţelor de ordine şi siguranţă publică;

10. Măsurile întreprinse de M.A.I. pentru implementarea strategiei.

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:

După parcurgerea acestei teme, cursantul va fi în măsură:

– să cunoască şi să înţeleagă care este în totalitate concepţia M.A.I. în domeniul strategiei de asigurare a ordinii şi siguranţei publice;

– să delimiteze corect care sunt exigenţele în domeniu, structura, atribuţiunile şi competenţele M.A.I.;

– să cunoască care sunt concret forţele de ordine şi siguranţă publică;

– să cunoască modul de cooperare, de colaborare şi logistica forţelor de ordine publică şi asigurare a siguranţei cetăţeanului :

– să cunoască şi să conştientizeze măsurile M.A.I. pentru implementarea strategiei.

1. INTRODUCERE

În conformitate cu legea şi reglementările în vigoare, Ministerul Administraţiei şi Internelor – autoritate a administraţiei publice centrale de specialitate, exercită atribuţiunile ce îi revin privind:

– respectarea ordinii publice;

– apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;

– apărarea proprietăţii publice şi private;

– prevenirea şi combaterea faptelor antisociale;

– respectarea regimului juridic al frontierei de stat;

– apărarea împotriva incendiilor şi protecţia civilă;

Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin activitatea sa, apără democraţia constituţională, suveranitatea, unitatea şi integritatea teritorială a României.

Strategia prin care Ministerul Administraţiei şi Internelor va realiza ordinea publică şi siguranţa publică, prevenirea criminalităţii stradale, este un document de planificare pe termen mediu. Documentul a fost realizat în baza Strategiei de securitate naţională a României, a Cartei Albe a Securităţii şi a apărării naţionale. Se realizează o delimitare a conceptelor instituţionale în domeniu. Documentul mai defineşte:

– ordinea şi siguranţa publică;

– factorii de risc;

– principiile;

– direcţiile de acţiune;

– resursele ce sunt necesare pentru menţinerea, asigurarea şi restabilirea ordinei publice;

– responsabilităţile ce revin forţelor de ordine publică.

În decursul timpului au existat modele diferite de asigurare a ordinii publice, care au determinat şi diferite modalităţi de aplicare.

Momentul actual, trebuie să permită compatibilitatea sistemului românesc de ordine publică cu cele din Uniunea Europeană. Compatibilizarea va însemna:

– realizarea unui cadru juridic şi de acţiune eficient;

– asigurarea resurselor umane;

– asigurarea resurselor financiare a subsistemelor din care este compus Ministerul Administraţiei şi Internelor trebuie: să aibă delimitate concret competenţele şi atribuţiunile prin aliniere la cerinţele Comunităţii Europene.

Strategia ordinii publice şi siguranţei publice stabileşte în funcţie de:

– situaţia operativă;

– resursele alocate:

a) structura;

b) misiunile;

c) forţele componente de ordine şi siguranţă publică în sistem dual;

d) logistica;

e) modul de conducere;

f) cooperarea forţelor.

Ordinea publică este parte componentă şi inseparabilă a securităţii naţionale. Este o stare de echilibru, de pace care corespunde unui anumit nivel socialmente acceptabil de respectare a normelor legale de comportament civic şi de asemenea permite exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale, funcţionarea structurilor specifice statului de drept.

Ordinea publică se caracterizează prin:

– credibilitatea instituţiilor statului;

– sănătatea publică;

– morală publică;

– organizarea şi desfăşurarea normală a vieţii politice, sociale şi economice, în concordanţă cu normele juridice, etice, morale, religioase.

Starea de ordine şi siguranţă publică se poate realiza prin:

a) măsuri generale de natură:

– economică;

– socială;

– politică.

b) măsuri speciale (cu caracter preponderent preventiv).

Elaborarea strategiei a fost determinată de situaţia generată de :

– instabilitatea economică specifică perioadei de tranziţie;

– continuarea procesului de reformă instituţională, socială, economică;

– profesionalizarea tot mai mare a mediilor criminale şi de structură a crimei organizate precum şi a modului lor de operare;

– disfuncţionalităţile ce persistă în relaţiile dintre instituţiile statului pe această linie;

– insuficienţa resurselor alocate pentru rezolvarea şi eficientizarea exercitării atribuţiunilor de ordine publică.

– armonizarea legislaţiei noastre cu cea europeană;

– persistenţa corupţiei;

– reacţia indecisă a instituţiilor (autorităţilor statului);

– finalizarea scăzută a justiţiei;

– greutăţi în ceea ce priveşte gestionarea crizelor în domeniul protecţiei sociale.

Interesele naţionale în domeniu sunt:

a) menţinerea statutului României, de stat democratic generator de stabilitate şi securitate în zona din imediata apropiere;

b) acţiuni de constatare eficientă a criminalităţii şi corupţiei;

c) modernizarea şi restructurarea sistemului de ordine publică şi siguranţă;

d) îndeplinirea în mod integral a obligaţiilor asumate pe plan naţional, european şi internaţional.

2. RISCURI ŞI AMENINŢĂRI LA ADRESA ORDINII ŞI SIGURANŢEI PUBLICE.

Factorii de risc, la adresa ordinii şi siguranţei publice se grupează în trei mari grupe,respectiv:

1. factorii de risc din mediul intern;
2. factorii de risc din mediul internaţional;

III. factorii (fenomenul) infracţionali.

Mediul intern din România are două laturi care au influenţă asupra

sa, astfel:

a) apariţia şi dezvoltarea unor comportamente nonconformiste şi de negare a valorilor moralei creştine în anumite segmente ale societăţii, dar şi extinderea fără precedent a consumului de droguri, crearea dependenţei de acestea şi diminuarea şanselor de integrare socială;

b) fenomenele meteorologice care determină apariţia unor catastrofe şi dezastre naturale cu o accentuată amploare şi frecvenţă pe întreg teritoriul naţional, provoacă victime într-un număr însemnat dar şi pagube materiale foarte semnificative.

Fenomenul infracţional din România poate fi caracterizat ca fiind:

– deosebit de complex şi propice comiterii de noi categorii infracţionale (falsuri, piraterie comercială, criminalitate cibernetico-informativă, etc.);

– înalta specializare şi profesionalizare a infractorilor;

– continuarea corupţiei, chiar trecerea ei pe noi trepte de dezvoltare şi „intelectualizare”;

– criminalitatea transfrontalieră (crima organizată, migraţia ilegală, corupţia, omorurile comandate în scop politic sau de jaf, etc.) se amplifică şi exercită o influenţă negativă asupra cetăţeanului.

2.1. Riscurile şi ameninţările ce pot aduce atingere ordinii şi siguranţei publice – din mediul intern.

Din rândul acestor riscuri şi ameninţări pot fi enumerate următoarele:

a) şomajul;

b) tensiuni sociale determinate de relaţiile economice interetnice, interconfesionale, care pot degenera în confruntări deschise atât între grupuri dar şi între acestea şi autorităţile statului român;

c) acţiuni cu caracter ostil sau provocator, comise în zona de frontieră, la care pot participa indivizi sau grupuri extremist, şovin, acţiuni prin care se încalcă convenţii, tratate ori acorduri cu statele vecine;

d) scăderea autorităţii unor instituţii ale statului, datorită deficienţelor şi slăbiciunilor dovedite în îndeplinirea atribuţiunilor specifice;

e) crearea de panică, subminarea încrederii în autorităţile statului, confuzie, cu ajutorul mijloacelor specifice războiului psihologic;

f) forţele de ordine publică, uneori prin slaba eficacitate, au diminuat încrederea populaţiei;

g) extinderea şi escaladarea corupţiei la nivelurile superioare ale factorilor decizionali din administraţia centrală;

h) manifestări de natură xenofobă, antinaţională, extremistă, separatistă;

i) crize de natură ecologică, accidente chimice, biologice, nucleare, dezastre şi calamităţi naturale;

2.2. Factorii de risc din mediul internaţional.

Globalizarea transformă şi caracterizează mediul internaţional printr-o dinamică fără precedent în toate planurile (regional, continental, internaţional), datorate schimbărilor din domeniul militar, economico-social şi mai cu seamă politic de la începutul anilor 90, cu amprenta imediată asupra configuraţiei geostrategice a continentului european;

Datorită acestor cauze, statele est-europene sunt ameninţate în principal de următoarele acţiuni:

a) tensiuni generate de unele comunităţi etnice, religioase, culturale, care se manifestă pentru autonomie şi integrare în plan regional şi internaţional;

b) extinderea şi generalizarea în spaţiul din est şi sud-estul Europei a acţiunilor teroriste multinaţionale, trafic de droguri, bunuri, armament, substanţe biologice, chimice, trafic ilegal de persoane;

c) dezastru şi catastrofe ecologice, tehnologice, accidente.

În acest context, deosebit de complex se remarcă următoarele riscuri şi ameninţări din mediul extern;

1) – dezvoltarea, specializarea şi consolidarea filierelor de crimă organizată prin:

– internaţionalizarea şi atragerea în componenţă a unor elemente autohtone, sau a unor grupuri;

– includerea teritoriului României în circuitul regional, multinaţional

al migraţiei clandestine;

– traficul ilicit de armament, droguri, substanţe explozive, toxice, radioactive, bancnote false şi traficul cu persoane;

2) a crescut mult pericolul acţiunilor teroriste, proliferarea armelor

N.B.C. şi specificul cu tehnologii şi materiale, supuse controlului destinaţiei finale;

3) a crescut şi creşte continuu interesul unor medii de afaceri străine pentru realizarea pe teritoriul României de operaţiuni financiar – bancare ilegale, obţinerea pachetului majoritar de acţiuni la unele întreprinderi mari producătoare de tehnologii, materiale, substanţe chimice sau strategice ce sunt pretabile exportului, direct sau prin intermediar;

4) diversificarea formelor, metodelor şi procedeelor de spălare a

banilor proveniţi din comiterea unor infracţiuni şi în care sunt implicate grupări care acţionează în plan regional, trec fraudulos sume mari în valută ori transferă aceste sume prin bănci:

5) proliferarea traficului cu armament de tip uşor;

6) manifestări şi tendinţe de autonomizare a unor zone, regiuni sau subregiuni în baza unor criterii de ordin etnic, religios sau cultural;

7) accidente tehnologice sau catastrofe ori dezastre naturale cu efecte transfrontaliere;

8) accesul tot mai mult diminuat la resursele strategice, tehnologice, echipamente de vârf, chiar informatice;

9) avântul fără precedent al fenomenului de migraţiune ilegală.

1. SCOPUL, DIRECŢIILE DE ACŢIUNE ŞI PRINCIPIILE STRATEGIEI DE REALIZARE A ORDINII ŞI SIGURANŢEI PUBLICE.

3.1. SCOPUL strategiei Ministerului Administraţiei şi Internelor de realizare a ordinii şi siguranţei publice, pentru creşterea siguranţei cetăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale este reprezentat de :

– prevenirea şi combaterea fenomenului infracţional;

– garantarea proprietăţii publice şi private;

– asigurarea climatului necesar funcţionării instituţiilor statului

conform legilor în vigoare.

3.2. DIRECŢIILE PRINCIPALE prin care se realizează strategia Ministerului Administraţiei şi Internelor sunt următoarele:

a) realizarea finalizării reconstrucţiei sistemului instituţional de ordine şi siguranţă publică;

b) descentralizarea deciziei, responsabilităţilor şi a alocării resurselor;

c) transferul deciziei, responsabilităţilor şi a alocării resurselor;

d) creşterea nivelului operativ al structurilor de intervenţie rapidă pentru o gestionare calificată a problemelor pe linie de ordine publică;

e) elaborarea unei concepţii coerente de acţiune a forţelor de

ordine publică pentru reducerea nivelului criminalităţii;

f) prin măsurile de prevenire, descoperire şi de combatere a fenomenului infracţional va creşte gradul de siguranţă a cetăţeanului;

g) realizarea unui sistem modern de abordare a acţiunilor şi misiunilor specifice în domeniul ordinii publice, care să asigure starea de normalitate şi echilibru în cadrul comunităţilor;

h) iniţierea şi derularea, în cooperare cu societatea civilă a unor programe menite să prevină şi să reducă criminalitatea comisă cu violenţă obiectivul fiind creşterea gradului de siguranţă civică;

i) dezvoltarea şi consolidarea relaţiilor de parteneriat cu societatea;

j) participarea directă a tuturor componentelor cu atribuţii specifice din Ministerul Administraţiei şi Internelor la realizarea climatului de ordine şi siguranţă civică;

k) realizarea unui sistem dual de ordine şi siguranţă publică ca serviciu public în slujba comunităţii;

l) armonizarea legislaţiei privind activitatea Ministerului Administraţiei şi Internelor în domeniul ordinii publice cu reglementările europene;

m) reformarea şi reorganizarea structurilor funcţionale şi operaţionale în domeniul ordinii publice cu cele europene;

n) adaptarea metodelor, procedeelor şi a regulilor de gestionare a ordinii şi siguranţei publice la situaţia operativă;

o) creşterea capacităţii de răspuns a structurilor operative;

p) realizarea cu societatea civilă a unui parteneriat stabil şi direcţionarea eforturilor comune pentru prevenirea şi contracararea fenomenului infracţional în principal prin:

– adoptarea unei imagini credibile şi stabile a Ministerului Administraţiei şi Internelor;

– limbaj adecvat şi acţiuni transparente;

r) creşterea gradului de profesionalizare a personalului precum şi a eticii şi conduitei moderne ce trebuie să fie adoptate atât de către personal cât şi de instituţiile cu atribuţiuni în domeniul ordinii publice în relaţiile cu cetăţenii;

s) dezvoltarea şi perfecţionarea relaţiilor de colaborare între componentele sistemului naţional de apărare şi securitate, cu celelalte autorităţi cu atribuţiuni în domeniu;

ş) strângerea relaţiilor de colaborare cu instituţiile similare din străinătate;

t) mediatizarea pe plan internaţional a activităţilor şi acţiunilor României de integrare în efortul regional şi subregional al forţelor şi serviciilor de ordine publică.

3.3. PRINCIPIILE PRIN CARE SE POT REALIZA ORDINEA ŞI

SIGURANŢA PUBLICĂ, ÎN CONCEPŢIA MINISTERULUI ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR.

Obiectivele strategiei Ministerului Administraţiei şi Internelor, stipulate anterior, se pot realiza numai în baza următoarelor principii:

a) Principiul legalităţii: toate acţiunile şi activităţile forţelor de ordine şi siguranţă publică să fie exercitate numai în litera şi spiritul legii, fără a leza drepturile şi libertăţile cetăţeneşti consfinţite de Constituţia României;

b) Principiul teritorial şi al mobilităţii forţelor : se referă la modul de organizare la nivel central şi teritorial , cu competenţe şi structuri în relaţie strânsă cu dispunerea şi organizarea administrativ-teritorială şi în funcţie de amplitudinea fenomenului infracţional;

c) Principiul prevenirii acţiunilor de tulburare a ordinii publice: reprezintă gradul în care structurile de conducere precum şi a forţelor de ordine de a iniţia, organiza şi întreprinde pe teritoriul naţional dar şi în cadrul misiunilor internaţionale, sarcinile specifice de menţinere a ordinii publice şi de menţinere a păcii de înlăturare a consecinţelor producerii unor acte şi fapte prin care pot fi aduse atingeri ordinii publice; evitarea amplificării consecinţelor; înlăturarea efectelor unor dezastre, accidente pe teritoriul naţional sau al altor state;

d) Principiul operabilităţii şi a interoperabilităţii: reprezintă atât capacitatea cât şi disponibilitatea forţelor de ordine de a-şi exercita atribuţiunile pe teritoriul României; de a conlucra cu forţe similare pe teritoriul altor state; sau de a îndeplini misiuni de menţinere a păcii, de înlăturare a efectelor dezastrelor, catastrofelor, accidentelor, în cadrul organismelor internaţionale;

e) Principiul nediscriminării: impune forţelor de ordine şi siguranţă publică un comportament corect, nediscriminatoriu şi imparţial, în spiritul legii, fără a face deosebire de rasă, sex, religie, naţionalitate, apartenenţă politică, avere sau stare socială, pentru toţi cetăţenii:

f) – Principiul evitării surprinderii – reprezintă obligativitatea factorilor de decizie din domeniul ordinii publice, de a atenţiona şi de a soma cu privire la folosirea armamentului şi a altor mijloace din dotare, acordarea unui timp necesar pentru încetarea acţiunilor şi părăsirea zonei de către persoanele implicate;

g) Principiul suficienţei, gradualităţii şi proporţionalităţii: presupune folosirea forţei proporţional cu gradul de tulburare a ordinii publice, dar atât cât este necesar, pe timp limitat, necesar pentru atingerea obiectivului propus. Procedurile, procedeele şi mijloacele de acţiune vor fi utilizate progresiv şi numai dacă este absolut necesar;

h) Principiul colaborării permanente cu comunitatea: aici se are în vedere că forţele de ordine şi siguranţă publică să intre în contact permanent cu cetăţenii şi să îşi sprijine întreaga activitate pe cooperarea cu aceştia şi să acţioneze cu aspect pentru public;

i) Principiul inviolabilităţii persoanei: acest principiu acţionează în strânsă legătură cu drepturile cetăţeanului şi omului de a i se respecta viaţa, integritatea morală şi fizică şi a personalităţii sale. În acest sens se interzice folosirea torturii , a relelor tratamente precum şi respectarea drepturilor persoanei la proces echitabil, public, corect cu instanţe competente, imparţiale şi independente în deplin acord cu legea;

j) Principiul intervenţiei specializate şi a cooperării: se referă la folosirea forţelor de ordine şi siguranţă publică pentru asigurarea, menţinerea şi restabilirea ordinii publice în raport cu atribuţiunile legale, pregătirea, mijloacele şi dotarea specifică fiecărei categorii de forţe participante;

k) Principiul conducerii unitare; se referă la armonizarea, sincronizarea şi optimizarea atât structurală cât şi a relaţiilor între forţele de ordine publică.

1. STRUCTURA, ATRIBUŢIILE ŞI PREGĂTIREA FORŢELOR DE

ORDINE PUBLICĂ:

4.1. Din punct de vedere al structurii, forţele de ordine şi siguranţă publică, în contextul strategiei Ministerului Administraţiei şi Internelor, sunt următoarele:

a) forţe principale;

b) forţe de sprijin;

c) forţe complementare;

d) forţe de excepţie.

În cele ce urmează vom vedea în ce constă fiecare categorie de forţe în parte.

a) Forţele principale: ale Ministerului Administraţiei şi Internelor sunt constituite, în conformitate cu legea din:

– structuri ale poliţiei;

– structuri ale Jandarmeriei, ambele structuri fiind abilitate să exercite atitudini de poliţie a statului. Ele sunt structuri de bază, abilitate şi destinate gestionării întregii activităţi din domeniul ordinii şi siguranţei publice pe timp de pace şi pe timpul stării de urgenţă şi a stării de asediu.

b) Forţele de sprijin: sunt constituite din structuri speciale astfel:

– de protecţie şi intervenţie;

– poliţie de frontieră;

– protecţie civilă;

– pompieri;

– aviaţie, aparţinând Ministerului Administraţiei şi Internelor.

c) Forţele complementare: au în compunere structuri ale:

– Ministerului Apărării Naţionale;

– Serviciului Român de Informaţii;

– Serviciul de Protecţie şi Pază;

– Ministerul Justiţiei;

– Garda Financiară;

– Poliţia Comunitară şi Locală;

– serviciile de pompieri civili;

– formaţiunile de protecţie civilă de la autorităţile de administraţie publică;

– Agenţia Naţională Sanitar – Veterinară;

– Garda Naţională de Mediu;

– societăţi specializate de pază şi protecţie;

– agenţi economici şi instituţii;

– alte categorii de forţe stabilite prin lege.

d) Forţele de excepţie: sunt constituite din structuri specializate ale:

– Serviciului Român de Informaţii;

– Serviciului de protecţie şi Pază;

– Ministerul Apărării Naţionale.

Aceste structuri acţionează numai în condiţiile şi situaţiile prevăzute de lege pentru:

– restabilirea ordinii constituţionale;

– atunci când instituţiile legale ale statului sunt în pericol şi toate celelalte posibilităţi şi forţe (principale, de sprijin, complementare) ce asigură ordinea şi siguranţa publică au fost depăşite de situaţia operativă.

Organizarea activităţilor de ordine şi siguranţă publică se face pentru:

a) Menţinerea ordinii publice;

b) Asigurarea ordinii publice;

c) Restabilirea ordinii publice.

Pe scurt, cele trei coordonate ale ordinii şi siguranţei publice, pot fi definite astfel:

* MENŢINEREA ORDINEI PUBLICE: este reprezentată ca un ansamblu de măsuri , – activităţi, acţiuni ce sunt organizate şi desfăşurate constant de către forţele de ordine şi siguranţă publică pentru buna funcţionare a instituţiilor legale ale statului, dar şi pentru protejarea şi respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, stipulate în Constituţia României, a normelor de conduită civică şi morală, a regulilor de convieţuire socială, precum şi pentru protejarea proprietăţii publice şi private.

* ASIGURAREA ORDINII PUBLICE: reprezintă un sumum de măsuri, ce se întreprind pentru:

– respectarea legalităţii;

– prevenirea şi descurajarea unor acţiuni ce pot viza tulburări sociale;

– manifestări de violenţă pe timpul unor manifestări culturale, sportive; cu participare numeroasă şi sunt asigurate de forţele principale şi de sprijin, conform competenţelor;

* RESTABILIREA ORDINII PUBLICE: este un ansamblu de măsuri legal întreprinse pentru readucerea ordinii publice la starea iniţială, în condiţiile când a fost grav tulburată, cu mijloace paşnice sau prin folosirea exclusivă a forţei.

4.2. ATRIBUŢIUNILE FORŢELOR DE ORDINE ŞI SIGURANŢĂ

PUBLICĂ.

Atribuţiunile acestor forţe de ordine şi siguranţă publică trebuie vizate prin prisma a două situaţii deosebite astfel:

3.1.1. – Pe timp de pace;

3.1.2. – Pe timpul stării de urgenţă sau al stării de asediu.

1. Pe timp de pace:

– organizează, îndrumă, execută şi controlează activităţile legate de asigurarea / restabilirea ordinii publice; combate manifestările violente, corupţia, criminalitatea şi crima organizată;

– ia măsuri specifice de prevenire şi contracarare a faptelor ce constituie ameninţări la adresa siguranţei naţionale ori producerea unor activităţi ilegale ce se adresează patrimoniului ori personalului Ministerului Administraţiei şi Internelor;

– restabilesc în cooperare cu alte autorităţi legale ale statului ordinea publică, în situaţiile când a fost grav tulburată;

– asigurarea de măsuri pentru asigurarea vieţii, integrităţii generale şi a libertăţii şi drepturilor persoanelor, a proprietăţii publice şi private;

– sunt în măsură ca împreună cu alte forţe abilitate ale statului să restabilească ordinea publică;

– acţionează în conformitate cu legea, prin măsuri specifice pentru a apăra viaţa, integritatea corporală, libertatea şi proprietatea publică şi privată a altor drepturi şi libertăţi cetăţeneşti stipulate de Constituţia României;

– prin toate metodele şi mijloacele specifice, întreprinde activităţi de cunoaştere, prevenire şi combatere a acţiunilor infracţionale, sau atunci când există informaţii că se pregătesc acţiuni ilicite ori fapte ilegale;

– asigură cu pază militarizată obiectivele, bunurile, valorile de importanţă deosebită sau strategică pentru apărarea ori activitatea ţării, reşedinţele diplomatice, agenţii ori reprezentanţe economice ori agenţii de transport aerian, sedii ale organismelor internaţionale ce activează în România;

– execută paza unor transporturi de importanţă deosebită, valori importante, metale ori pietre preţioase, obiecte de tezaur, patrimoniu ori cultură sau artă, transporturi strategice de armament, muniţii substanţe N.B.C., substanţe stupefiante ori explozive; alte materiale periculoase;

– iau măsuri de organizare a activităţilor specifice poliţieneşti în domeniul transporturilor (feroviare, maritime, aeriene);

– execută activităţi specifice de evidenţă şi control a regimului armelor, muniţiilor, substanţelor toxice, explozive, radioactive ori stupefiante;

– organizează, îndrumă şi controlează circulaţia rutieră;

– organizează şi iau măsuri specifice de pază şi însoţire a trenurilor specializate şi asigură paza şi ordinea în staţiile de cale ferată;

– organizează execută şi controlează supravegherea frontierei de stat pentru a preveni migraţia ilegală, criminalitatea transfrontalieră, alte infracţiuni ori încălcări ale normelor regimului juridic a frontierei de stat, al apelor interioare navigabile, a mării teritoriale şi de asemenea asigură respectarea drepturilor şi jurisdicţiei româneşti în zona apelor litorale şi zona economică exclusivă;

– ia măsuri legale de descoperire, reţinere, cercetare prin organele abilitate a persoanelor care comit sau intenţionează să comită infracţiuni ori contravenţii pe sau în zona frontierei de stat;

– participă conform legii, la acţiunile de rezolvare, evacuare a trenurilor şi persoanelor şi de limitare şi înlăturare a urmărilor catastrofelor , dezastrelor etc.;

– organizează, execută, îndrumă şi coordonează pe teritoriul statului român, activităţile de prevenire şi stingere a incendiilor. Acordă asistenţă tehnică specifică;

– înştiinţează şi alarmează populaţia atunci când există pericol de producerea unor dezastre;

– organizează, execută şi îndrumă activitatea specifică de apărare civilă;

– organizează, planifică şi execută măsuri de limitare şi înlăturare a urmărilor dezastrelor;

– organizează, desfăşoară şi controlează legalitatea şederii străinilor

în scopul prevenirii şi combaterii migraţiei ilegale;

– asigură aplicarea măsurilor legale de şedere şi returnare a

străinilor depistaţi pe teritoriul României.

1. Pe timpul stării de urgenţă şi al stării de asediu

– intensificarea activităţilor specifice de culegere de informaţii şi a

datelor cu referire la intenţiile sau activităţile unor persoane cunoscute cu antecedente pe linia tulburării ordinii publice, atacarea instituţiilor publice, unităţilor militare sau a demnitarilor;

– reţinerea persoanelor cunoscute cu comportament tulburent şi a celor care incită la dezordine şi violenţă;

– intensificarea activităţilor informative, pentru descoperirea

persoanelor ce deţin ilegal armament, muniţii, substanţe toxice, explozive sau radioactive;

– iau măsuri de prevenire şi asigurare a locurilor de depozitare a substanţelor explozive, radioactive, toxice sau la locurile de producere ori întrebuinţare;

– asigură deplasarea cu prioritate a forţelor, autovehiculelor, mijloacelor a altor materiale, pentru intervenţia rapidă pe traseele de deplasare către şi dinspre zona de acţiune;

– interzic în totalitate, temporal sau parţial circulaţia autovehiculelor ori persoanelor în zonele în care a fost grav tulburată ordinea publică;

– iau măsuri de atenţionare a populaţiei paşnice de limitare sau încetare a activităţilor ce ar putea îngreuna intervenţia forţelor de ordine;

– intensifică şi întăreşte paza la obiectivele date în competenţă cu prioritate a celor aflate în zonele de criză;

– sunt combătute manifestările de violenţă şi este restabilită ordinea publică;

– sunt înlăturate urmările acţiunilor violente şi sunt create condiţiile de reintrare în dispozitiv a forţelor care vor menţine ordinea publică în parametrii de normalitate;

– blocarea ieşirii din ţară a persoanelor ori grupurilor de persoane

despre care există date sau suspiciuni că au provocat acţiuni turbulente ori sunt implicate în aceste activităţi şi au intenţia de a părăsi teritoriul României;

– se vor lua măsuri pentru identificarea şi depistarea persoanelor

ce au intenţia de a introduce în ţară armament, muniţie, substanţe toxice, stupefiante, explozivi sau substanţe radioactive;

– identificarea şi descoperirea persoanelor date în urmărire generală sau internaţională, ori a persoanelor care intenţionează să intre la punctele de frontieră pentru a amplifica prin acţiunile lor, efectele crizelor;

– coordonează, execută şi centralizează aplicarea măsurilor legale

de prevenire şi stingere a incendiilor în zonele unde s-au produs evenimente deosebite;

– ţin evidenţa şi dirijează persoanele evacuate sau refugiate pe direcţiile şi în zonele care au fost stabilite;

– interzic circulaţia, când este necesar, pe diferite rute feroviare,

maritime, fluviale sau aeriene.

4.3. Pregătirea forţelor de ordine şi siguranţă publică.

Forţele ce sunt destinate asigurării ordinii publice, prin atribuţiunile legale pe care le au sunt obligate să se pregătească permanent:

* în raport de situaţia operativă nou creată şi evoluţia ameninţărilor la adresa ordinii publice;

* pentru menţinerea şi dezvoltarea capacităţii operative de intervenţie;

* în scopul perfecţionării modalităţii de cooperare între structuri;

* pentru realizarea unui efort comun absolut necesar asigurării ordinii

publice.

* pentru realizarea unui efort comun absolut necesar asigurării ordinii

publice.

Toate structurile forţelor de ordine publică sunt pregătite în cadrul instituţiilor de învăţământ aflate în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor şi în centre de pregătire ce sunt special destinate acestui scop.

Pregătirea are orientări semnificative spre:

3.2. cunoaşterea legislaţiei specifice în domeniu;

3.3. formarea deprinderilor necesare pentru exercitarea atribuţiunilor şi competenţelor specifice;

3.4. pentru creşterea capacităţilor de rezolvare eficientă şi în timp scurt a situaţiilor complexe şi periculoase apărute;

3.5. cunoaşterea caracteristicilor şi posibilităţilor optime de funcţionare a mijloacelor şi materialelor din dotare, creşterii îndemânării şi priceperilor în mânuirea acestora;

3.6. cunoaşterea celor mai noi tehnici de intervenţie în strânsă concordanţă cu cele întrebuinţate, creşterea îndemânării şi priceperilor în mânuirea acestora;

3.7. cunoaşterea celor mai noi tehnici de intervenţie în strânsă concordanţă cu cele întrebuinţate în statele cu tradiţie în domeniu;

3.8. schimburi de experienţă cu structuri şi forţe similare din alte state;

3.9. pregătirea se execută atât teoretic şi cât mai mult practic.

1. DELIMITĂRI DE ORDIN CONCEPTUAL ÎN LEGĂTURĂ CU

ATRIBUŢIILE ŞI COMPETENŢELE ÎN DOMENIUL ORDINII

ŞI SIGURANŢEI PUBLICE.

Strategia Ministerului Administraţiei şi Internelor în domeniul ordinii

şi siguranţei publice, pun accentul şi pe unele delimitări în ceea ce priveşte atribuţiunile structurilor ce compun forţele de ordine, ce trebuiau să fie luate în

calcul, din punct de vedere a unei delimitări conceptuale ce în decursul timpului

s-a dovedit a fi necesară. Mai cu seamă între cele două structuri cu atribuţiuni importante în domeniu, respectiv: Poliţia Română şi Jandarmeria Română.

Pentru a înţelege mai bine aceste delimitări vom analiza din trei puncte de vedere acest concept prin prisma atribuţiunilor acestora, astfel:

a) Poliţia Română are atribuţiuni şi competenţe de menţinere a ordinii şi siguranţei publice pe întreg teritoriul naţional;

b) Jandarmeria Română are următoarele atribuţiuni specifice:

* asigură şi restabileşte ordinea publică la nivel naţional;

* asigură paza obiectivelor de interes deosebit pentru

activitatea statului, a obiectivelor strategice şi protecţia transporturilor de valori importante sau speciale;

* asigură paza şi ordinea publică la instanţele de judecată;

* prin structurile specializate de care dispun, participă la

menţinerea ordinii publice în staţiunile montane şi pe litoral;

* acţionează în structuri integrate, cu forţă de poliţie europeană, specializată pentru menţinerea până la solicitarea organismelor internaţionale.

De asemenea, Jandarmeria Română mai dispune de două structuri, respectiv:

1) structurile mobile de jandarmi;

2) structurile de jandarmi specializate.

1). Structurile mobile de jandarmi, sunt formate din:

* Brigada specială de Intervenţie;

* grupările mobile de intervenţie;

* detaşamentele de intervenţie.

Aceste structuri îndeplinesc următoarele misiuni cu caracter specific:

a) asigură ordinea publică în timpul manifestaţiilor, întrunirilor publice,

(mitinguri, marşuri, demonstraţii, acţiuni de pichetare, pro,moţionale, comerciale, activităţi cultural-sportive şi artistice, religioase, comemorative, etc.) şi pe timpul vizitelor oficiale ale demnitarilor români şi străini;

b) intervin pentru restabilirea ordinii publice, sportive ori alte activităţi unde asistă un public numeros;

c) intervin pentru a asigura protecţia antiteroristă la obiectivele din responsabilitatea sa permanent sau la alte obiective în funcţie de situaţia operativă;

d) intervin pentru combaterea acţiunilor violente dintre grupuri

e) turbulente şi pentru capturarea ori neutralizarea infractorilor care folosesc arme de foc ori alte mijloace ce pot pune în pericol siguranţa persoanei, bunurilor, valorilor şi transporturilor speciale;

e) urmărirea şi capturarea evadaţilor, dezertorilor ori a altor persoane despre care există date şi informaţii temeinice că au în intenţie să săvârşească sau au săvârşit infracţiuni ori se sustrag măsurii arestării preventive;

f) executarea de misiuni în sprijinul unor instituţii, pentru prevenirea şi combaterea unor infracţiuni ce pun în pericol siguranţa statului;

g) asigurarea ordinii publice şi executarea unor misiuni de

salvare, evacuare de persoane şi de bunuri ce au fost afectate de incendii, catastrofe, dezastre, explozii, accidente, epidemii etc.;

h) executarea unor misiuni cu structuri specializate de jandarmi

în sprijinul instanţelor de judecată, în staţiuni montane şi pe litoral, în deltă, în scopul combaterii fenomenului infracţional şi contravenţional;

i) misiuni în sprijinul poliţiei, executate la solicitarea sau în baza unor planuri de cooperare şi executarea în comun în zone şi locuri ce pot crea probleme infracţionale;

j) activităţi specifice pentru obţinerea unor date şi informaţii necesare luării de măsuri pe linia ordinii publice pe timpul adunărilor, manifestaţiilor publice, a altor manifestări artistice sau culturale pentru prevenirea producerii de acte, potenţiale pericole la adresa unor obiective, persoane ori a ordinii publice;

l) alte acţiuni sau misiuni, cu aprobarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, independent ori în cooperare cu alte structuri în scopul prevenirii şi combaterii unor infracţiuni (atunci când nu sunt angrenate în măsuri de menţinere sau restabilire a ordinii publice);

2) Structurile de jandarmi specializate, au în compunere:

* forţele necesare sprijinirii activităţii legale a instanţelor judecătoreşti şi parchetelor;

* staţiuni montane;

* staţiuni şi obiective din deltă;

* staţiuni litorale.

Aceste structuri, enumerate, au următoarele misiuni:

a) păzesc sediile instanţelor judecătoreşti, a parchetelor precum şi bunurile şi valorile ce aparţin acestora. De asemenea au competenţe de a supraveghea accesul şi de a menţine ordinea interioară în sedii;

b) participă, în baza unor planuri de cooperare aprobate de ministrul

administraţiei şi internelor, pentru menţinerea ordinii şi siguranţei publice, în staţiunile montane, pe litoral sau în Delta Dunării ori alte zone de interes operativ;

c) participă la acţiunile pentru salvarea turiştilor ori persoanelor aflate în pericol;

d) desfăşoară activităţi specifice de obţinere a unor date şi informaţii de interes operativ din domeniul ordinii publice în zona de responsabilitate;

B) Atribuţiunile Poliţiei Române

Poliţia Română acţionează prin următoarele structuri specializate:

1) Direcţia Poliţiei de Siguranţă Publică;

2) serviciile judeţene;

3) birourile municipale şi orăşeneşti;

4) birourile şi posturile comunale.

Toate aceste structuri au următoarele misiuni:

* de a menţine ordinea şi siguranţa publică pe teritoriul localităţilor urbane şi rurale, asigurând patrularea, prevenirea şi combaterea criminalităţii stradale organizând dispozitive, de ordine şi de siguranţă publică cu efective specializate;

* asigură conform competenţelor de poliţie judiciară, cercetarea

infracţiunilor săvârşite, în zona lor;

* asigură consilierea cetăţenilor prin instituţia agentului de proximitate;

* asigură protecţia magistraţilor;

* asigură ordinea publică în staţii de cale ferată, triaje, patrulează

trenurile de călători şi combate infracţiunile prin structurile specializate;

* supraveghează, îndrumă şi controlează traficul rutier, în mediul urban şi rural, însoţeşte coloanele oficiale în cadrul activităţilor oficiale, fluidizează circulaţia, execută alte misiuni specifice specializate ale poliţiei de frontieră;

* desfăşoară activităţi specifice înainte şi pe timpul manifestaţiilor

publice pentru obţinerea şi culegerea de date şi informaţii, asigură circulaţia normală în zona şi pe traseele de deplasare a manifestanţilor iar când este cazul participă la activitatea de cercetare – triere cu echipe specializate;

* sprijină unităţile Jandarmeriei cu date şi informaţii în scopul asigurării şi restabilirii ordinii publice.

1. CONDUCEREA FORŢELOR DE ORDINE PUBLICĂ.

Conducerea forţelor ce concură la asigurarea ordinii publice este exercitată de autorităţile legal constituite şi care au atribuţii şi competenţe pe linia:

– concepţiei;

– planificării;

– organizării;

– controlului misiunilor şi acţiunilor, în domeniul ordinii publice.

Aceste instituţii cu atribute de conducere şi îndrumare a forţelor de ordine publică sunt:

a) Parlamentul României;

b) Preşedintele României;

c) Consiliul Suprem de Apărare al Ţării C.S.A.T.;

d) Guvernul României;

e) Ministerul Administraţiei şi Internelor;

f) Celelalte instituţii care au în subordine alte categorii de forţe de ordine publică.

Conducerea forţelor de ordine publică se realizează:

A – la nivel strategic de către:

– Parlamentul României;

– Preşedintele României;

– C.S.A.T.

La acest nivel strategic, conducerea este necesară în formula exprimată mai sus pentru problemele care constituie factori de risc pentru securitatea naţională;

B – de Guvern prin Ministerul Administraţiei şi Internelor precum şi de alte ministere care au în subordine alte categorii de forţe.

Ministerul Administraţiei şi Internelor este autoritatea administraţiei publice centrale, specializate care conduce activitatea forţelor de ordine şi de siguranţă publică în mod permanent, unitar pe timp de pace şi pe timp de stare de urgenţă sau stare de asediu.

Ministerul Administraţiei şi Internelor conduce activitatea forţelor de ordine şi siguranţă publică astfel:

a) la nivel naţional, unde:

* conduce şi coordonează unitar activitatea forţelor principale şi de sprijin de ordine şi siguranţă publică, asigurându-le dotarea şi instruirea corespunzătoare;

* organizează şi conduce activitatea tuturor forţelor angrena-te în restabilirea ordinii publice;

* informează sistematic şi în permanenţă populaţia despre starea de legalitate şi despre modul în care îşi îndeplineşte atribuţiunile;

* informează periodic şi de câte ori este nevoie, instituţiile atribuţiuni pe linia ordinii publice despre modificarea situaţiei operative.

b) la nivel teritorial, conducerea forţelor principale şi de sprijin este asigurată de către:

– şefii structurilor în cauză;

Coordonarea revine prefectului, în conformitate cu legea.

Situaţiile din competenţa Ministerului Administraţiei şi Internelor, revine Centrului Operaţional pentru Situaţii de Criză.

1. COOPERAREA FORŢELOR CARE AU ATRIBUŢIUNI PENTRU

ASIGURAREA ORDINII PUBLICE.

Cooperarea forţelor cu atribuţiuni pentru asigurarea ordinii şi siguranţei publice se realizează la nivel:

– intrainstituţional;

– interinstituţional.

La nivel intrainstituţional, forţele specializate ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, cooperează în baza unor planuri întocmite pe misiuni concrete.

La nivel interinstituţional, forţele de ordine publică ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, cooperează cu structurile cu atribuţii în domeniu din alte ministere sau instituţii.

În acest sens sunt încheiate protocoale de cooperare; se întocmesc planuri comune de acţiune; planuri bilaterale sau multilaterale, între ministerele interesate, în funcţie de situaţia operativă.

Situaţiile pentru care se cooperează sunt în principal:

● contracararea fenomenului infracţional;

* asigurarea climatului de linişte socială;
* asigurarea desfăşurării normale a adunărilor, întrunirilor, a altor manifestaţii publice;
* combaterea manifestărilor violente şi restabilirea ordinii de drept;
* prevenirea şi neutralizarea acţiunilor teroriste;
* prevenirea şi combaterea criminalităţii economico-financiar, a crimei organizate şi a celei transfrontaliere;

● prevenirea producerii de accidente ecologice şi diminuarea efectelor dezastrelor.

1. COLABORAREA ÎN DOMENIUL ORDINII PUBLICE ÎN PLAN

EXTERN

Ministerul Administraţiei şi Internelor dezvoltă relaţii de colaborare cu structuri similare din străinătate în domeniul ordinii şi siguranţei publice, în conformitate cu tratatele şi acordurile încheiate de Guvernul României, în plan regional, subregional şi internaţional.

Această colaborare, pe plan internaţional va urmări:

– perfecţionarea propriilor structuri organizatorice;

– perfecţionarea metodelor şi mijloacelor;

– pregătirea personalului;

– realizarea sprijinului reciproc.

Extinderea cooperării şi perfecţionarea acesteia sunt părţi integrale

a politicii externe a statului român.

1. LOGISTICA FORŢELOR DE ORDINE ŞI SIGURANŢĂ PUBLICĂ

Din punct de vedere logistic, forţele de ordine şi siguranţă publică trebuie

să răspundă la mai multe necesităţi structurale şi funcţionale, cum ar fi:

Toate aceste necesităţi sunt necesare pentru constituirea unui sistem logistic eficient, simplu şi flexibil.

9.1. Obiectivele sistemului logistic

* reorganizarea sistemului logistic, ajungându-se până la structurile teritoriale şi locale, în funcţie de necesităţile şi cerinţele situaţiei operative;

* considerarea unor priorităţi în raport cu nevoile forţelor de ordine şi evoluţia factorilor de risc;

* realizarea unui sistem informatic în măsură să răspundă necesităţilor de informare, promptă şi în timp util;

* eficientizarea sistemului de relaţii publice şi de obţinere a unei imagini favorabile;

* restructurarea şi readaptarea sistemului de reparaţii la necesităţile momentului şi a nevoilor impuse de munca operativă, mergându-se până la externalizarea acestor servicii;

* toate eşaloanele să-şi asigure rezerve materiale şi financiare proprii, în măsură să-şi poată dimensiona şi eşalona consumurile şi necesităţile din dotare;

* realizarea unor condiţii mai bune de dotare, pregătire şi viaţă a personalului;

* creşterea calităţii actului medical prin servicii medicale integrate;

* interoperabilitatea structurilor Ministerului Administraţiei şi Internelor cu atribuţiuni logistice să fie monitorizată în procesul de activităţi, în raport cu structurile similare atât din sistemul de apărare şi siguranţă naţională cât şi în raport cu cele din statele U.E.

* dezvoltarea unor programe de înzestrare care să permită înlocuirea eşalonată a mijloacelor tehnice cu grad mare de uzură şi asigurarea dotării cu armament, tehnică de luptă, echipament cu caracteristici superioare, moderne;

* îmbinarea judicioasă a activităţilor de aprovizionare centralizată cu aceea descentralizată printr-o politică de adaptare a normativelor interne;

* dotarea unităţilor cu armament, mijloace de comunicaţii, de transport şi

intervenţie în caz de urgenţe, care să permită îndeplinirea activităţilor şi misiunilor cu maximă eficienţă;

* compatibilizarea mijloacelor tehnice de apărare şi a aparaturii de luptă împotriva armelor N.B.C. cu acelea ale N.A.T.O. şi U.E.;

* obţinerea unui raport de eficienţă sporită între cost şi eficienţă şi externalizarea unor servicii şi activităţi logistice (hrănire, reparaţii, întreţinere, imobile, etc.);

* iniţierea unor programe de investiţii prin care să fie dezvoltată infrastructura, finalizarea unor investiţii deja începute şi stabilirea unor măsuri de punere în siguranţă a fondului imobiliar aflat în exploatare.

9.2. Resursele destinate asigurării ordinii publice

Atât resursele materiale cât şi cele financiare ce au drept destinaţie structurile de ordine şi siguranţă publică, trebuie să asigure atât înzestrarea cât şi pregătirea corespunzătoare a acestora, în scopul îndeplinirii misiunilor ce le revin. Aceste resurse sunt suportate de la bugetul de stat şi din alte fonduri legal constituite şi sunt bazate pe programe care asigură o abordare unitară şi integrată a gestionării resurselor precum şi aplicarea unui sistem nou de planificare şi bugetare.

Resursele de ordin material, specifice înzestrării forţelor de ordine şi siguranţă publică vor fi realizate şi asigurate preponderent din producţia naţională. Achiziţionarea produselor de import va fi numai în cazul materialelor şi mijloacelor de înalt nivel tehnologic care nu pot fi asimilate.

10. MĂSURILE ÎNTREPRINSE DE MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI

ŞI INTERNELOR PENTRU ÎMPLEMENTAREA STRATEGIEI.

* prezenta strategie se va corela cu strategia de modernizare a Poliţiei Române pentru perioada 2004 – 2007, precum şi cu aceea de modernizare a Jandarmeriei în perioada 2004 – 2007;

* restructurarea jandarmeriei Române conform Legii nr. 550/2004 cu privire la organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române şi delimitările ce au fost stabilite pentru executarea misiunilor specifice din cadrul ordinii publice;

* transferarea efectivelor (ofiţeri, subofiţeri şi jandarmi angajaţi pe bază de contract) la Poliţia Română, provenite din structurile de ordine publică prevăzute acum în ştatele Jandarmeriei Române, prin trecerea acestora în Corpul Poliţiştilor;

* transferul de la Poliţia Română, în cadru legal şi preluarea de către Poliţia Comunitară ori de către poliţiile locale (municipale şi orăşeneşti) misiunile de menţinere a ordinii publice şi siguranţă rutieră, în mediul urban, pe măsura operaţionalizării;

* preluarea etapizată de către Jandarmeria Română a misiunilor de asigurare a poliţiei instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor”, iar Poliţia Română va asigura pe bază de protocol, prin structurile specializate, a activităţilor specifice de protecţie a magistraţilor şi familiilor acestora;

* reducerea efectivelor de jandarmi care execută misiuni de pază şi folosirea acestora în misiuni de asigurări a ordinii şi siguranţei publice;

* restructurarea şi reorganizarea structurilor autorităţilor din teritoriu de ordine publică în conformitate cu modificările legale în domeniu;

* armonizarea legislaţiei la toate eşaloanele, specifice Ministerului Administraţiei şi Internelor, în raport cu atribuţiunile, competenţele şi misiunile ce revin structurilor principale care acţionează în domeniul ordinei şi siguranţei publice.



Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.