Pietrele

Odata un profesor al Scolii Nationale pentru Administratie Publica a fost contactat pentru a tine un curs de formare a ” Planificarii eficace a timpului” unui grup de 15 directori ai unor importante companii americane. Cursul facea parte din una din cele cinci sectiuni ale zilei lor de formare , si profesorul avea la dispozitie doar o ora „pentru a face lectia”. In picioare, in fata acestui grup de elita ( pregatit pentru a nota tot ceea ce expertul avea sa-i invete), batrinul profesor ii privi cu atentie pe fiecare in parte, apoi spuse: ” acum vom face un experiment”. Dedesubtul mesei ce-l separa de elevi, batrinul scoase un recipient mare din sticla, de peste 4 litri si-l aseza usor in fata lui.

Apoi scoase o duzina de pietre de marimea unor mingi de tenis si pe rind le puse usor in vas.Cind acesta a fost umplut pina la virf astfel incit era imposibil sa mai adaugi o singura piatra, ridica usor ochii spre elevii sai si-i intreba: „Este plin acest vas?” Surizind toti au raspuns „Da”. Astepta citeva secunde si adauga: „Intr-adevar?” Atunci se apleca din nou si scoase de sub masa un alt vas, de aceasta data plin de pietris. Atent varsa acele pietricele peste pietrele din primul vas si apoi misca usor vasul. Pietricelele se infiltrara printre pietre pina la fundul vasului. Batrinul profesor ridica din nou privirile spre auditoriul sau si intreba: „Acest vas este plin?” De aceasta data minunatii sai elevi incepura sa inteleaga rationamentele sale. Unul dintre ei raspunse: „Probabil ca nu”. „Bine” raspunse batrinul profesor. Atunci se apleca din nou si de aceasta data scoase de sub masa un sac cu nisip. Cu atentie varsa nisipul in vas. Nisipul umplu spatiile dintre pietre si pietricele. Inca o data profesorul intreba: „Acest vas este plin?”. De data aceasta, toti laolalta, elevii sai raspunsera fara a ezita: „Nu!”. „Bine” adauga batrinul profesor. Si cum elevii sai prestigiosi deja se asteptau, lua cana de apa care se afla pe masa si umplu vasul. Batrinul profesor ridica atunci privirile spre grup si intreba: ” Ce adevar mare ne demonstreaza acest experiment?” Cel mai viclean, cel mai istet dintre elevii sai, gindindu-se la tematica cursului, spuse: „Demonstreaza ca si atunci cind credem ca agenda noastra este plina, se pot adauga alte intilniri sau alte lucruri noi de facut.””Nu” raspunse profesorul. „Nu este aceasta. Marele adevar care este demonstrat prin acest experiment este urmatorul: daca nu sunt asezate mai intii pietrele mari in vas nu poate fi pus restul” . Se facu o liniste profunda, timp in care fiecare isi dadea seama de adevarul acestei afirmatii. Batrinul profesor spuse atunci: „Care sunt pietrele cele mai rosii din viata voastra? Sanatatea voastra? Familia voastra? Prietenii vostrii sau prietenele voastre? Sa va realizati visele? Sa faceti ceea ce va place? Sa invatati? Sa aparati o cauza? Sa fiti relaxati? Sa va permiteti mai mult timp? Sau lucruri cit mai diverse? Ceea ce trebuie sa ne amintim este importanta punerii mai intii a pietrelor mai mari, alfel se poate sa nu reusim sa ne facem prpria viata.Daca se da prioritate nimicurilor(pietris, nisip) ni se va umple viata cu fleacuri si nu von avea timp suficient pentru a permite lucrurilor importante. Deci sa nu uitati sa va puneti intrebarea: „Care sunt pietrele cele mai mari in viata mea?” Si apoi sa le asezati primele in vasul vostru.” Cu un salut prietesc batrinul profesor isi saluta auditoriul si iesi din sala.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.