13. Pericolul conspiraţiei masonice

Biserica Ortodoxă îşi exprima cândva clar poziţia

Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din data de 11 martie 1937

Biserica  osândeşte francmasoneria ca doctrină, ca organizaţie şi ca metodă de lucru ocultă în special pentru următoarele motive:

1. Francmasoneria învaţă pe adepţii ei să renunţe la orice credinţă şi adevăr revelat de Dumnezeu, îndemnându-i să admită numai ceea ce descoperă cu raţiunea lor. Ea propagă astfel necredinţa şi lupta împotriva creştinismului, ale cărui învăţături sunt revelate de Dumnezeu. Vânând pe câţi mai mulţi intelectuali să şi-i  facă membri şi obişnuindu-i pe aceştia să renunţe la credinţa creştină, francmasoneria îi rupe de Biserică şi, având în vedere influenţa însemnată ce o au intelectualii asupra poporului, e de aşteptat ca necredinţa să se întindă asupra unor cercuri tot mai largi.

2. Francmasoneria propagă o concepţie despre lume panteist-naturalistă, negând ideea unui Dumnezeu personal, diferit de lume, şi ideea omului ca persoană deosebită, destinată nemuririi

3. Din raţionalismul şi naturalismul său, francmasoneria deduce în mod consecvent o morală pur laică, un învăţământ laic, respingând orice educaţie care rezultă din credinţa religioasă. Materialismul şi oportunismul cel mai cras, în toate acţiunile omului, sunt ideile francmasoneriei.

4. În lojile francmasonice se adună la un loc evreii şi creştinii, şi francmasoneria susţine că numai cei ce se adună în lojile lor cunosc adevărul şi se înalţă deasupra celorlalţi oameni. Aceasta înseamnă că creştinismul nu ajută la cunoaşterea adevărului şi dobândirea mântuirii membrilor săi. Biserica nu poate privi impasibilă cum tocmai duşmanii de moarte ai lui Hristos sunt consideraţi superiori creştinilor, din punctul de vedere al cunoaşterii adevărurilor cele mai înalte şi al mântuirii.

Francmasoneria practică un cult asemănător celui al misterelor precreştine. Chiar dacă unii din adepţii lor nu dau nici o însemnătate acestui cult, se vor găsi multe spirite mai naive asupra cărora acest cult să exercite o oarecare forţă religioasă. În orice caz, prin acest cult, francmasoneria vrea să se substituie orcărei alte religii, deci şi creştinismului. În afară de de motivele acestea de ordin religios, Biseriaca mai ia în considerare şi motive de ordin social, când întreprinde acţiunea sa contra francmasoneriei.

6. Francmasoneria este un ferment de continuă şi subversivă subminare a ordinii sociale prin aceea că îşi face din funcţionarii statului, din ofiţeri, unelte subordonate altei autorităţi pământeşti decât acelea care reprezintă ordinea stabilită vizibil. Îi face unelte în mâna unor factori neştiuţi încă nici de ei, având să lupte pentru idei şi scopuri politice pe care nu le cunosc. E o luptă nesinceră, pe la spate; niciodată nu există o siguranţă în viaţa statului şi în ordinea stabilită. E o luptă ce ia în sprijinul ei minciuna şi întunericul. Împotriva jurământului creştinesc, pe care acei funcţionari l-au prestat statului, ei dau un jurământ păgânesc.

7. Francmasoneria luptă împotriva legii naturale voite de Dumnezeu, conform căreia omenirea e compusă din naţiuni. Biserica ortodoxă care a cultivat totdeauna  specificul spiritual al naţiunilor şi le-a ajutat să-şi dobândească libertatea şi să-şi menţină fiinţa primejduită de asupritori, nu admite această luptă pentru exterminarea varietăţii spirituale din sânul omenirii.

Iată măsurile cele mai eficace pe care biserica înţelege să le ia împotriva acestui duşman al lui Dumnezeu, al ordinii social-morale şi al naţiunilor sunt următoarele:

1. O acţiune publicistică şi verbală de demascare a scopurilor şi a activităţii nefaste a acestei organizaţii.

2. Îndemnarea intelectualilor români care se dovedesc a face parte din loji, să le părăsească. În caz contrar, “Frătia Ortodoxă Română”, extinsă pe toată tara, va fi îndemnată să izoleze pe cei ce preferă să rămână în loji.

3. Preoţimea va învăţa poporul ce scopuri urmăreşte acela care e francmason, şi-l va sfătui să se ferească şi să nu dea votul candidatilor ce apartin lojilor.

4. Sf. Sinod şi toate corporaţiile bisericeşti şi asociaţiile religioase stăruie pe lângă poporul român şi corpurile legiuitoare să aducă o lege pentru desfiinţarea acestei organizaţii oculte. În caz că guvernul nu o va face, Sf. Sinod se va îngriji să fie adusă o asemenea lege din iniţiativă parlamentară.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.